Limitele exista doar cand ni le impunem noi

Suntem singurii vinovati pentru succesele sau nereusitele noastre. In momentul in care am ajuns intr-o situatie dificila, noi suntem singurii care decidem daca renuntam sau continuam pe acel drum. Suntem singurii care decid ca pot sau nu pot face anumite lucruri. Suntem singurii care decidem care ne sunt limitele si daca le putem depasi.

 

Societatea nu ne ajuta. Inca de mici ni se spune in ce mod trebuie sa gandim, cu cine ar trebui sa ne comparam, ce inseamna succesul si ce inseamna insuccesul. Parintii, prietenii sau profesorii pot deveni, fara sa ne vrea raul, un obstacol greu de trecut pentru mintea noastra. Ei ne pot indoctrina incontient in anumite conceptii mai mult sau mai putin gresite despre ce putem si ce nu putem face cu viata noastra. Sunt oameni si ei, si probabil au primit aceleasi informatii, asa ca asta este tot ce pot da mai departe, considerand ca „ajuta”.

 

Avand atat de multe influente exterioare, si adaugand esecurile personale (care vor exista la un moment dat, oricat de buni si de pregatiti am fi intr-un domeniu), ne va fi foarte usor sa intram intr-o zona confortabila, sa ne spunem ca mai mult de atat nu putem duce, ca este suficient. Si asta, dragilor, este mentalitatea victimei.

 

Singura diferenta intre oamenii care sunt victime si cei care nu sunt este faptul ca cei care nu sunt victime realizeaza ca limitele exista doar daca si le pun singuri. Si ei au momente de slabiciune cand creierul le spune ca nu pot merge mai departe, dar diferenta este ca nu se resemneaza cu aceste ganduri. Ei nu raman acolo. Cauta si gasesc solutii care sa ii ridice si sa ii faca cei mai buni! Gandesc „din afara cutiei”, incearca un alt drum, daca primul a esuat si ajung sa reuseasca, chiar daca totul in jurul lor urla ca nu se poate.

 

Oamenii care nu reusesc sa faca anumite lucruri de obicei nu ii cred nici pe cei care reusesc. Rareori ies din ideile lor preconcepute pentru ca asta ar insemna sa invete lucruri noi, sa iasa dintr-o zona de confort cu care s-au obisnuit, iar lucrul asta nu este un proces usor intotdeauna. De multe ori nici argumentele concrete si solide nu le darama limitele, pentru ca ei nu au nevoie cu adevarat de dovezi, pentru ca nu sunt dispusi sa le creada… pentru ca nu sunt dispusi sa isi schimbe in vreun fel viata.

 

Credinta este o arma extrem de puternica. Eu, personal, cred intr-Un Dumnezeu care poate orice si care ma iubeste atat de mult incat ma intareste chiar si in cele mai grele momente. Cred ca are un plan maret pentru mine si cred ca are incredere ca voi reusi sa duc la bun sfarsit „misiunea pe care mi-a incredintat-o”. Tot El ma invata sa am incredere ca voi reusi si tot El imi spune sa nu ma tem de nimic, pentru ca El este cu mine, si astfel nicio armata nu imi poate sta impotriva. Credinta este de cele mai multe ori un lucru care lipseste oamenilor care nu reusesc ceva. Credinta este arma cea mai puternica pe care o avem, pentru ca ne transforma in oameni noi, mai puternici, mai determinati, mai hotarati.

 

Chiar daca acum consideri ca nu poti face ceea ce visezi, sa stii ca te inseli! Indiferent care iti sunt motivele pe care ti le invoci (fie ca esti prea mic, prea batran, prea slab sau ca nu ai experienta), sa stii ca acele motive sunt limite pentru tine pe care ti le-ai pus de buna voie si pe care nu vrei sa le dai la o parte. Exista doar pentru ca tu le dai voie sa existe si vor dainui atata vreme cat tu le permiti acest lucru.



In varf nu e niciodata aglomerat!

La ce iti doresti sa fii cel mai bun? Ce iti doresti sa faci toata viata ta? Ce iti place atat de mult, incat sa nu te plictisesti sa faci acel lucru fara sa obosesti timp de ani de zile?

 

Dupa ce ai descoperit care este ocupatia de vis, gandeste-te ce ai de facut ca sa ajungi sa faci acel lucru, sa fii cel mai bun la a face acel ceva. Ia-o in sens invers acum: Gandeste-te la ce ai de facut ca sa ajungi sa fii cel mai bun la acel ceva. Gandeste-te la ce calitati ai nevoie, ce resursele materiale iti sunt necesare, ce  cunostinte trebuie sa ai. Acum ca ai stabilit de ce ai nevoie, gandeste-te ce ai de facut ca sa obtii aceste lucruri. Fa-ti un plan care sa te duca acolo unde visezi, la scopul care acum pare imens, dar care usor usor va prinde contur daca vei ramane focusat asupra lui.

 

Un mic sfat: pentru a ajunge in primii 1% dintre cei mai buni in orice domeniu, este suficient sa citesti 50 de carti din domeniul respectiv si sa aplici ceea ce ai invatat! Drumul tau poate porni de aici, in cazul in care resursele tale la acest moment sunt limitate… de fapt, cititul in domeniu ar trebui sa fie unul dintre obiceiurile tale indiferent de care iti sunt resursele. De asemenea, te vor ajuta si alt fel de informatii, precum video-uri sau audiobook-uri.

 

Singura investitie care nu se pierde niciodata, indiferent daca in viitor va veni o criza financiara severa, sau alte tipuri de probleme de orice natura, este investitia in tine insuti. Investitia in educatia ta, investitia in dezvoltarea abilitatilor tale, in crearea de noi abilitati, in noi informatii. Singura investitie sigura este in tine: in a deveni cel mai bun!

 

Nu este niciodata aglomerat in varf! Indiferent de ceea ce faci, daca esti cel mai bun in domeniul tau, daca esti „in varf”, nu vei intampina dificultati in a face ceea ce iti doresti, in a munci in modul in care iti doresti si a obtine recompensele pe care le doresti, fie ele monetare sau nu. Odata ce ai ajuns in varf, pastreaza-ti modestia, bunul simt si valorile. Valoarea pe care o poti aduce celor din jur va fi recunoscuta si de altii si vei fi rasplatit in consecinta. Nu va trebui sa faci compromisuri si sa iti incalci principiile.

 

Sa ajungi in varf inseamna munca. Sa fii in varf inseamna sa fii cel mai bun, inseamna sa ai rezultate in urma muncii si studiului tau. Sa fii in varf inseamna ca ai dat la o parte toate prejudecatile pe care ti le-ai facut de-a lungul timpului sau pe care au reusit altii sa ti le insufle despre succes si reusita (gen ca „nu oricine poate”, ca „banii se fac greu”, ca „e greu sa faci bani din ceea ce iti place” si cate si mai cate). Sa fii in varf inseamna sa ramai concentrat pe scopul tau, zilnic sa iti iei timp sa inveti lucruri noi, sa te actualizezi, sa faci ceva in fiecare zi in directia in care ti-ai propus sa mergi.

 

Cand vei ajunge in varf, vei culege ce ai semanat. Este o promisiune a lui Dumnezeu de care se tine fara doar si poate, pentru ca El nu are un caracter schimbator, ci este drept in tot ceea ce promite! In varf nu va trebui sa iti faci probleme, chiar daca s-ar putea sa existe momente in care nu totul va fi perfect.



Tot ceea ce se intampla in exteriorul tau are o cauza in interiorul tau

Vreau sa te rog sa analizezi putin punctul in care te gasesti in acest moment. Arunca o privire asupra vietii tale si raspunde-ti sincer daca esti sau nu multumit de ea. Esti multumit de relatiile tale? Esti multumit cu locul tau de munca? Esti multumit cu ce ai pana in acest moment? Esti multumit de valoarea pe care o aduci tu celorlalti? Inveti in fiecare zi ceva nou? Esti multumit de nivelul de trai pe care il ai in acest moment?

 

Daca raspunsurile nu te-au multumit, sa stii ca esti singurul care poate face ceva ca sa le schimbi. Poti incerca sa dai vina pe prieteni pentru ca te cheama des in oras si nu ai timp de studiu, poti da vina pe sot/sotie ca nu te intelege, poti da vina pe sef ca nu iti recunoaste eforturile, poti da vina pe societate, pe parinti, pe circumstante sau chiar pe Dumnezeu pentru nemultumirile tale. Adevarul este ca niciuna dintre aceste scuze nu este cu adevarat valabila. Singurul vinovat pentru modul in care decurge viata esti tu. Aruncand vina asupra altora pentru ceea ce nu merge bine in exteriorul tau nu faci decat sa iti dai tie insuti un argument pe care il consideri valabil care sa te scuze de la faptul ca nu ai dat tot ce este mai bun din tine in ceea ce ai facut pana acum.

 

Daca nu esti multumit de ceea ce se intampla cu viata ta, ia atitudine si schimba-te tu inainte sa ai pretentia sa te ajute altcineva! In loc sa astepti o marire de salariu, intreaba-te „Ce pot face mai bine astfel incat sa fiu rasplatit mai bine?”, in loc sa dai vina pe sot/ sotie pentru problemele de cuplu, mai bine te-ai intreba „Ce pot face astfel incat sa fiu un sot/ o sotie mai bun/a?”. Nu astepta ca lucrurile sa vina de la sine. Esti singurul vinovat pentru modul in care viata ta decurge, esti singurul care are haturile. O poti directiona incotro vrei tu.

 

Trendul la ora actuala este sa aruncam vina oriunde, mai putin la noi. Asa este mult mai confortabil decat sa gandim si sa transpiram. Un studiu realizat in USA arata ca omul are nevoie de 5 secunde pentru a gasi o scuza de la orice, pe cand lupta pentru a reusi sa ajungi unde iti propui poate dura ani, poate necesita efort si implicare…

 

Tot ce se intampla in exteriorul tau are o cauza in interiorul tau. Daca nu iti place cum arata viata din exterior, cauta cauza in interiorul tau. Cauta problema si rezolv-o. Imbunatateste-ti interiorul in fiecare zi! Imbunatateste-ti relatia cu Dumnezeu in fiecare zi, lupta cu propria mentalitate daca o consideri o problema. Investeste in tine, educa-te, invata lucruri noi! Descopera la ce esti bun si fa acel lucru dand 101% din tine, chiar daca la inceput nu iti place si e greu.

 

Investita in tine este singura pe care nu o vei pierde niciodata. Este singura care conteaza. Imbunatatindu-ti interiorul, vei vedea ca si exteriorul se va schimba, astfel incat nu vei mai cauta scuze pentru nereusitele tale, ci Ii vei multumi lui Dumnezeu pentru succese! Un interior mai bun se va reflecta cu siguranta si in plan exterior si toata viata ta va capata un alt sens.



Cum iti poti iubi aproapele ca pe tine insuti daca pe tine nu te iubesti?

„Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau”. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii”. (Matei 22, 37-40)

Aceste 4 versete rezuma clar care este voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Putem vedea clar cat de importanta este iubirea pentru El: cat de important este sa Il iubim pe El, dar si cat de important este sa ne iubim aproapele. Mai mult, atunci cand ne gandim la aproape, nu ne gandim doar la prieteni sau familie, ci la toti oamenii cu care intram in contact in fiecare zi.

 

Prima porunca este clara, dar cu a doua ce ne facem? Cum putem noi sa iubim toti oamenii? Cum ne iubim pe noi insine? Asta inseamna ca trebuie sa devenim niste narcisisti, astfel incat sa ne putem iubi aproapele enorm de mult, asa cum ne iubim pe noi?

NICIDECUM

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna ca trebuie sa ne supraevaluam, sa ne ignoram toate defectele, sa consideram ca suntem buricul pamantului. Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa ne vedem exact asa cum suntem: cu defecte si calitati. Ne iubim atunci cand suntem sinceri cu noi insine, cand ne vedem greselile si facem tot posibilul sa le indreptam, cand investim in educatia noastra, cand facem tot posibilul sa devenim mai buni in ceea ce facem, cand stam pe drumul care ne duce la tinta pe care ne-am fixat-o.

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa ne gasim scuze pentru nereusite, sa dam vina pe altii sau sa ne eschivam de la anumite actiuni, pentru ca ne consideram mai buni sau mai rai decat altii. Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa fim extra-ingaduitori cu noi, ci sa fim obiectivi. Sa ne iubim pe noi insine inseamna ca ne evaluam obiectiv si ca facem tot posibilul sa imbunatatim rezultatul pe care l-am obtinut in urma analizei obiective.

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa fim prea blanzi sau prea duri, ci inseamna sa constientizam ca suntem oameni, ca nu suntem perfecti, ca vom gresi la un moment dat. Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa fim constienti de valoarea pe care o avem si pe care o aducem societatii in care traim.

 

Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa ne uitam la Hristos si sa Ii vedem caracterul, sa Ii constientizam jertfa si iubirea pe care ne-o poarta. Sa constientizam cat de mult ne iubeste si cat de multe ne iarta… Si sa facem totul ca pentru El, sa ne comportam asa cum El ne-a aratat, sa vorbim ca El si sa simtim ca El. Sa ne iubim pe noi insine si pe aproapele nostru inseamna sa iubim asa cum Iisus a iubit oamenii, chiar daca ei nu L-au iubit inapoi.



Daca nu esti fericit cu ce ai acum, nu vei fi fericit nici cu mai mult!

Fericirea este un termen atat de complex, ca oricat de mult ne-am stradui, nu stiu daca am reusi sa ii dam o definitie care sa ii cuprinda toate sensurile. Si totusi, fiecare om in parte poate afirma despre el ca este sau nu fericit.

 

Eu cred ca fericirea este o decizie personala, este o liniste pe care Dumnezeu ne-o face cadou pentru ca ne iubeste, dar pe care nu ne-o baga pe gat. Fericirea este ceva pe care nu stiu sa il explic si pe care am simtit-o cand am devenit constienta de Parintele, Prietenul, Fratele pe care i-am gasit in El si de iubirea pe care mi-o poarta.

 

Totusi, o multime de oameni nu cunosc acest lucru, nu sunt constienti de aceasta dragoste imensa pe care ne-o poarta Dumnezeu si care ne este suficienta… si astfel ei se concentreaza pe alte lucruri pe care le considera aducatoare de fericire, precum anumite bunuri, un anume stil de viata, o anumita pozitie sociala, o anumita slujba, o anumita suma de bani sau cu alte lucruri asemanatoare… Si daca ei nu detin acele lucruri la care viseaza, sunt nemultumiti de viata pe care o traiesc si considera ca acele lucruri le-ar aduce fericirea adevarata… Voi adauga un ”din nefericire :(”. Atentie, nu spun ca lucrurile materiale nu sunt folositoare, dar spun ca gresim in momentul in care ne gandim la ele ca o sursa de fericire!

 

Dragilor, vreau sa va spun ca daca nu sunteti fericiti in momentul in care cititi acest articol pentru ca nu aveti o anumita casa, o anumita masina sau un alt lucru pe care il considerati important, chiar daca veti ajunge la un moment dat sa detineti acel lucru, tot nu veti fi fericit, ci doar va veti fi atins scopul pe care voi l-ati considerat atat de important incat sa ii dedicati o buna bucata din viata. Si din nou, nu spun ca nu este bine sa ai o anumita casa, un anumit lucru sau sa mai stiu eu ce, ci doar ca trebuie sa fim constienti de faptul ca acestea sunt doar lucruri de care ne putem folosi si care ne ajuta, dar a caror valoare este temporara, si in care nu trebuie sa ne punem baza ca ar aduce fericirea!

 

Daca nu sunteti fericit cu ceea ce aveti acum, puteti fi siguri ca nu veti fi fericit nici cand veti avea mai mult, pentru ca fericirea nu se masoara in lucruri materiale, nu se masoara in reusite pe care le consideri doar ale tale, nici macar in vacante sau case de lux. Fericirea este o alegere pe care noi o avem de facut in fiecare secunda a vietii noastre. Fericirea tine de modul in care gandim si nu de ceea ce avem. Pentru mine, fericirea tine de Dumnezeu, pentru ca El este Cel care m-a ajutat sa imi ating toate scopurile mici si mari pe care mi le-am propus, care mi-au adus bucurii pe moment, bucurii pentru care ii sunt recunoscatoare, si despre care pot spune ca m-au facut fericita doar pentru ca stiu ca toate se intampla datorita Lui.