Author Archives: admin

Cine mai viseaza la elefanti?

Tu ai avut vreodata vreun vis pe care sa il consideri nebunesc? Un vis atat de mare incat te face sa tremuri cand indranesti sa te gandesti la el? Ti-ai dorit vreodata ceva atat de mare incat sa iti fie aproape frica sa iti imaginezi ca poti face sau ca il poti avea?

Eu numesc visele acestea elefanti. Tu azi cat de des te gandesti la elefantul tau? Este mai aproape decat oricand sau mai departe ca niciodata? Si daca ti se potriveste a doua varianta, de ce?

Te-a rapus ritmul lumii de azi, in care toti oamenii sunt la fel, au acelasi tip de job, au acelasi program, muncesc pentru aceleasi lucruri si nu indraznesc sa se debaraseze de rutina?.. care, ce-i drept, este confortabila, este sigura, usoara… si totusi, este atat de neimplinitoare si fara sens… pentru ca ne face sa muncim pentru lucruri fara valoare, pe care le pierdem in momentul in care parasim aceasta lume.

Singurele lucruri care ne raman sunt cele pe care le facem din iubire pentru ceilalti. Sunt singurele „investitii” care raman pentru vesnicie, iar legat de ele nu trebuie sa ne temem sa visam mare de tot!

Daca noi ne dorim ceva bun, dupa voia lui Dumnezeu, indiferent cat de mare este dorinta noastra, El va face mult mai mult de atat: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi…” (Efeseni 3, 20).

Indiferent de cat de mare este elefantul nostru, daca vom merge in directia lui, sunt convinsa ca va deveni realitate, ba chiar s-ar putea sa ne trezim ca am primit o balena.

Lumea din jurul nostru si cerintele ei ne opresc sa ne gandim la elefanti, pentru ca grijile de zi cu zi ne coplesesc… cand de fapt nu avem de ce sa ne facem griji: „Nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi.” (Matei 6, 34).

Putem face multe daca ne incredem in Dumnezeu. Desi noi suntem limitati, El nu este. Ne da cu drag din darurile pe care le are pentru noi, dar doar daca le punem la treaba, pentru ca asa Ii aratam cat Il pretuim.

Trebuie sa ne intoarcem la inima aceea de copil si sa ne dam seama ca orice e cu putinta la Dumnezeu si visele noastre cele mai nebunesti nu vor mai parea atat de indepartate. Putem reusi orice pentru ca El poate orice.

Si da, asta va insemna poate mult efort din partea noastra, dar cred ca este un pret care merita cu varf si indesat platit!



Nu poti scrie istorie daca stai cu mainile in san!

Daca ai impresia ca viata ta este plictisitoare, ca mergi la un serviciu la fel ca oricare altul pentru a-ti permite sa platesti o chirie, o rata, pentru a avea ce manca si imbraca, s-ar putea sa ai dreptate… De fapt, sigur ai dreptate!

Ia o pauza de la ce faci si gandeste-te la gandurile marete pe care sunt sigura ca la un moment dat in viata le-ai avut. Gandeste-te la visurile pe care nu ti le-ai implinit. Gandeste-te care crezi ca este scopul tau in viata, iar daca nu iti place sau este absent, atunci fa ceva!

Uite-te in istorie si o sa vezi ca nimeni care a facut parte din ea nu a ajuns acolo stand cu mainile in san. Fiecare dintre ei a avut la un moment dat de facut una sau mai multe alegeri in viata lui/ei, iar lucrul acesta cu siguranta a costat ceva.

Oamenii care au facut lucruri marete pentru altii sunt acei oameni care au trait pentru un scop, care au indraznit sa viseze, si, cel mai important, sa ACTIONEZE in directia scopului lor.

Sunt convinsa ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare cu un scop. Gasim lucrul acesta si in Biblie, in Cuvantul Sau: „Mai inainte sa te fi creat in pantecele mamei tale, te cunosteam…” (Ieremia, 1, 5). Sunt convinsa ca scopul lui Dumnezeu cu privire la viata fiecaruia dintre noi este unul maret, dar decizia de a-L accepta ne apartine noua. Niciodata nu va trece peste acordul nostru („Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsa, 3, 20)).

Putem alege sa traim viata binecuvantata pe care Dumnezeu a creat-o pentru fiecare dintre noi sau putem sa mergem singuri… si sa suportam consecintele propriilor noastre actiuni.

Oamenii care au deschis usa pentru ca Iisus sa le intre in inima au facut istorie, chiar daca asta a presupus munca si sacrificiu din partea lor. Acei oameni cu siguranta s-au simtit impliniti, au stiut pentru ce sunt creati si au stiut cat sunt de importanti pentru Dumnezeu. Pentru ei Iisus a contat mai mult decat confortul… si au castigat! Au castigat o viata plina de bucurie, chiar daca nu intotdeauna usoara, pentru ca au stiut pe Cine au alaturi si pentru ce lupta.

Au castigat o viata cu sens, plina de iubire, de implinire si realizari, fara sa le lipseasca vreodata ceva! (Si aceasta este una dintre promisiunile pe care Dumnezeu ni le face: „Nu va ingrijorati, dar, zicand: „Ce vom manca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom imbraca?” Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”(Matei 6, 31-33)).

Tu ce alegi in dreptul tau?



Sunt prea multi cei care vor de la Dumnezeu doar sanatate si noroc

Sunt multi cei care sunt suparati pe viata lor din cauza lipsei banilor, lipsei unui partener de viata care sa fie corect cu ei, din cauza serviciului lor, care nu le aduce niciun fel de satisfactie, din cauza relatiilor dificile pe care le au cu familia sau prietenii. Sunt multi cei care considera ca Dumnezeu nu le-a dat cat a dat altora, si sunt tot timpul furiosi din cauza acestui lucru… si tot ei sunt cei care nu au treaba cu Dumnezeu decat cand vor ceva de la El sau cand au ceva sa ii reproseze.

Am impresia ca ne place sa fim victime, sa nu facem mare lucru pentru a imbunatati ceva in viata noastra, ca am vrea sa cada din cer eventual toate rezolvarile pe care le consideram corecte (si sunt aproape sigura ca si atunci am gasi ceva de comentat). Ne place sa aruncam reprosuri asupra altora ca viata noastra nu este „asa cum trebuie”, dar nu ne place sa facem aproape nimic pentru noi daca pare greu.

Dumnezeu apare brusc in viata noastra doar cand avem nevoie de bani, masini, case sau mai stiu eu ce. In rest, Il inghesuim frumusel intr-un sertar al mintii si uitam de existenta Lui… Dupa care ne plangem ca nu face destule pentru noi.

Suntem comozi si nedrepti. Cautam paie in ochii oricui, dar noi stam cu barne mari intr-ai nostri. Consideram ca avem mai putine decat meritam, dar stam degeaba si asteptam sa pice de undeva mai mult. Suntem insensibili la problemele apropiatilor nostri, dar suntem furiosi ca pe noi nu ne ajuta nimeni… Suntem putin ipocriti, nu credeti?

Dumnezeu ne asteapta si ne-a asteptat intotdeauna. Vrea o relatie cu noi, pentru ca iubirea Lui pentru noi nu are margini, dar este la fel de drept pe cat de iubitor este, asa ca nu accepta compromisuri de genul „Tu faci ce vrei, nu exista consecinte, si de fiecare data poti sa vii la mine, iti voi da tot ce poftesti.”

Ne asteapta sa ne fie prieten, sa Ii vorbim cand ne este greu si cand ne este usor, ne asteapta sa ne ridice cand suntem la pamant, sa ne incurajeze, sa ne dea dupa puterile noastre, sa ne ajute sa descoperim voia Lui si sa traim liberi alaturi de El.

El stie ca singurul mod ca noi sa fim liberi cu adevarat este sa fim dependenti de El, dar noi nu vrem sa intelegem lucrul acesta.

Nu ne dam seama de faptul ca avem mai multe decat am merita. Cadourile Lui pentru noi sunt cele mai valoroase lucruri pe care le putem primi vreodata, si nu a trebuit sa facem nimic pentru ele. Promisiunile Sale sunt minunate, dar nu ne intereseaza sa le cunoastem.

Alegem calea usoara si ne plangem ca viata noastra e grea. Alegem sa traim fara sa Il bagam in seama, Il dam deoparte din toate doemniile vietii noastre, dupa care ne plangem ca uita de noi.

Daca privim obiectiv, cine de Cine a uitat? Cine este, de fapt, vinovatul pentru lipsurile noastre?



Schimbarile pe care NOI le dorim niciodata nu vor incepe de la ALTII

Cred ca cele mai multe dintre problemele pe care le au oamenii se refera la relatiile cu alti oameni… intrebi pe cineva care este principala lui dezamagire, este foarte probabil ca acesta sa isi inceapa raspunsul in felul asta: „X m-a dezamagit” sau „Uite ce mi-a facut Y ” sau „Ma simt prost/neindreptatit de Z” sau „Mi-ar placea ca T sa ma trateze altfel/ sa imi vorbeasca intr-un anume fel/ sa ma aprecieze” etc.

Suntem oameni… si ne deranjeaza unele lucruri pe care le fac alti oameni, ne deranjeaza unele lucruri pe care le spun alti oameni, ne deranjeaza unele lucruri pe care le gandesc alti oameni… ne deranjeaza multe lucruri referitoare la alti oameni. Suntem oameni… si ne dorim sa schimbam lucruri in alti oameni. De multe ori tindem sa credem ca problemele noastre sunt orientate catre exteriorul nostru, deci actiunile si eforturile noastre se vor indrepta tot catre exterior.

Depunem eforturi mari pentru incercand sa facem schimbari in alti oameni, sa ii modelam dupa cum am considera noi ca ar trebui sa fie si nu ne dam seama ca aceste eforturi sunt la fel de neputincioase ca incercarile de a schimba vremea de afara… sau intoarcerea timpului trecut… deci inutile de-a dreptul.

Oamenii nu se schimba doar pentru ca noi ne dorim sa se intample asta. Singurul lucru pe care il putem face este sa ne schimbam noi insine, sa ne stabilim limite sanatoase si constructive fata de ei si sa facem acest lucru foarte clar. Abia apoi ne putem astepta ca cei din jur sa se comporte altfel cu noi.

Schimbarile pe care NOI le dorim niciodata nu vor incepe de la ALTII. Succesul nostru, indiferent in ce domeniu, nu va depinde niciodata intotdeauna de cei din jur, ci de motivatia noastra de a reusi. Noi suntem singurii responsabili pentru modul in care ne gestionam viata si pentru modul in care aceasta decurge. Daca suntem nemultumiti de un anumit aspect, suntem singurii vinovati si responsabili pentru acel aspect. Nimeni altcineva.

Bai… si ne place atat de tare sa NU ne asumam responsabilitatea de a ne automotiva. Ne place asa de mult sa o aruncam in carca altora… pentru ca ne scuteste de efortul de a gandi si de a lua atitudine… pe cand aruncatul responsabilitatilor pe altii este o munca cu mult mai usoara si placuta pentru noi…

Schimbarea din ceilalti va aparea doar in cazul in care noi ne schimbam intai, in cazul in care noi devenim exemple pozitive pentru cei din jur. Cand schimbarea va fi vizibila in viata noastra, cand cei din jur vor vedea imbunatatirile, s-ar putea sa isi doreasca sa schimbe si ei ceva in vietile lor, pentru ca vad ca poate exista un „mai bine”. Noi ii putem doar influenta. Si cred ca suntem responsabili fata de Dumnezeu si fata de ceilalti sa avem grija ce fel de influenta avem asupra oamenilor din jurul nostru si cum o folosim.



Ai mare grija la sfaturile pe care le dai… unii oameni chiar le urmeaza!

Poate ar trebui sa fim mai atenti la ce scoatem pe gura. Ne place sa vorbim (cel putin mie, si cred ca mai sunt multi altii care se gasesc in aceeasi situatie 😀 si de multe ori astept cu nerbadare ca cineva sa imi ceara opinia, un sfat sau sa povestesc ceva).

Stand de vorba la o cafea cu o prietena foarte buna (ca fetele:) ), mi-am dat seama de responsabilitatea enorma pe care o purtam fiecare dintre noi pe umeri pentru fiecare cuvant pe care il rostim.

Poate nu am dat intotdeauna un sfat avizat, dar am preferat sa vorbesc, nu sa spun ca nu stiu. Poate nu am spus mereu o incurajare, pentru ca nu mi-am dat seama ca omului cu care vorbesc chiar i-ar prinde bine…Poate nu am gandit mereu inainte sa deschid gura… Si poate cuvintele mele au produs anumite necazuri daca au fost rostite fara discernamant.. Sper totusi ca nu e cazul.

Nu suntem constienti cata putere zace in cuvintele noastre, iar de multe ori nu cautam sa vedem daca chiar suntem avizati sa comentam intr-o anumita situatie, ci doar vorbim.

De multe ori spunem lucruri pe care noi le consideram neimportante, dar pe care altii le pot lua in serios si pot fi afectati de ele. De multe ori sfatuim pe cineva sa faca un anumit lucru pentru ca asa ni se pare corect, dar cand suntem pusi intr-o situatie similara, nici macar noi insine nu ne urmam sfaturile… Si poate sfaturile noastre chiar ii determina pe cei din jur sa actioneze asa cum le-am recomandat, iar consecintele sunt dezastruoase…

Ar trebui sa acordam mai multa importanta vorbelor noastre, sa devenim suficient de maturi sa ne dam seama ca vietile se pot schimba cu adevarat din cauza unor cuvinte… si nu neaparat in bine. Ar trebui sa devenim constienti de faptul ca unii oameni chiar ne urmeaza sfaturile, iar daca nu suntem atenti, acestea chiar pot fi extrem de proaste si gresite!

Pentru a putea fi corecti si a-i ajuta cu adevarat pe cei din jur, poate ar trebui sa ascultam tot ce au de zis, poate ar trebui sa Ii cerem ajutorul lui Dumnezeu: sa ne indrume conversatia, sa dam sfaturi care chiar sa ajute si sa cladeasca, nu sa darame. Pentru mine, aceasta este cea mai buna varianta… si sunt sigura ca functioneaza perfect si pentru voi!

Ganditul inainte de a vorbi sau actiona nu strica niciodata, iar in combinatie cu ajutorul lui Dumnezeu, schimba in bine vieti.

Pentru a actiona „ca la carte”, este suficient pentru inceput sa constientientizam ce mare responsabilitate si, in acelasi timp onoare, caram cu noi in fiecare zi: suntem apti sa ajutam si sa schimbam vieti in bine prin cuvinte si prin fapte.