Author Archives: admin

E simplu sa aruncam vina pe Dumnezeu… Este oare si corect?

Fara doar sau poate exista o multime de probleme cu omenirea: furturi, nepasare fata de semeni, rautate, ura, crime, infractiuni, minciuni, fuga dupa bani, judecati, barfa… si lista poate continua la nesfarsit. Lucrurile acestea le observam zilnic in jurul nostru si nu le putem trece cu vederea. Ele ne afecteaza la un moment dat si ajungem sa ne punem multe intrebari cu vedere la provenienta lor.

 

Si care este cea mai rapida modalitate de a arunca vina asupra cuiva pentru tot ce se intampla in jur? Simplu… Dumnezeu. Multi oameni considera ca El este de vina pentru ca permite atata rau, fara a interveni sa ii opreasca pe cei care il comit. Si cred ca ceea ce acesti oameni, care Il considera pe Dumnezeu vinovat, uita un amanunt important: din mijlocul acelor nelegiuri Dumnezeu lipseste cu desavarsire!

 

In Biblie gasim scris: „Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa, 3, 20) Oare nu ne spune Dumnezeu clar ca este tot timpul langa noi, dar pentru a „intra” in viata noastra, este nevoie ca noi sa Il lasam? Oare cuvintele Lui nu sunt suficient de clare incat sa ne dam seama ca niciodata nu ne va forta sa Il primim in viata noastra, sa Il ascultam si sa ne bucuram de prezenta Sa?

 

Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat nu ne obliga sa Il urmam, ci asteapta practic aprobarea noastra pentru a face curatenie in vietile noastre. El are raspunsuri pentru intrebarile noastre si are rabdare cu noi. El asteapta ca noi sa luam decizia sa Il lasam sa ne transforme in oameni noi, sa ne dea o noua viata, dar suntem atat de absorbiti de ceea ce vedem pe pamant, incat ne este greu sa Il cunoastem.

 

Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu lasa loc de dubii, dar dragostea oamenilor pentru Dumnezeu este de multe ori rece. Noi, probabil din usurinta, preferam sa Il invinovatim pentru ca ne iubeste suficient de mult cat sa ne lase sa alegem modul in care traim, pentru ca de multe ori alegem gresit.┬áNiciunul din noi nu suntem perfecti… dar comparandu-ne cu altii, probabil nu vom observa acest lucru… si nu ne vom bucura pentru dragostea si iertarea pe care Dumnezeu ni le ofera atat noua, cat si celor pe care tindem sa ii judecam. Preferam sa aruncam vina asupra Lui mai mult decat sa ne dam seama ca vina este de fapt la noi, la oameni.

 

Schimbarea incepe de la noi, cei care nu facem neaparat fapte rele, ci care le judecam si la condamnam. Schimbarea ar incepe daca ne-am iubi semenii si ne-am ruga pentru ei, daca i-am ajuta, ci nu daca i-am condamna pentru ceea ce fac. Schimbarea incepe prin a-L lasa pe Dumnezeu sa ne schimbe si nu prin a incerca noi sa facem dreptate. Schimbarea incepe cu decizia noastra de a-L cunoaste pe Dumnezeu asa cum este, si nu cum ni-L expun altii.



Nu ne pare rau pentru pacate… Ne si filmam cand le facem

Distractia inseamna astazi mai mult decat oricand bani multi aruncati pe lucruri care ne fac rau: pe bautura, pe intrarile in baruri de fite, pe diverse alte lucruri care ne impiedica sa gandim lucid, pe haine scumpe si minuscule, pe petreceri care mai de care mai pline de oameni carora nu le pasa daca suntem sau nu prezenti de fapt acolo.

 

Distractia din ziua de azi implica litri de alcool pentru tineri, implica ceea ce eu numesc „destrabalare” ­čśÇ : implica sexul cu cat mai multe persoane de la varste din ce in ce mai fragede, implica droguri, implica devierea de la orice inseamna moral… pentru ca orice este moral, este normal. Si ce este normal, este plictisitor. Si ce este plictisitor, nu merita mediatizat. Nu? Caci cine ar ramane impresionat daca am povesti doar lucruri obisnuite? Si ne dorim sa impresionam de parca intreaga noastra existenta s-ar rezuma numai la asta…

 

Cool nu inseamna aproape pentru nimeni moral. De multe ori este „cool” daca torni in tine bautura pana ti se face rau si te tarasti pana acasa, daca fumezi nu stiu ce sau daca ai un palmares de fosti/foste cat mai mare. „Cool” esti cand jignesti ca sa „iti arati valoarea” si cand folosesti cuvinte scarboase ca semne de punctuatie. „Cool” esti cand toata atentia este indreptata spre tine, chiar daca toti oamenii aia rad ca nu te mai poti tine de picioare. „Cool” este cand te daruiesti pe tava unor oameni care te-ar lasa balta cu prima ocazie si dupa stai si suferi si te plangi ca viata nu e dreapta… „Cool” esti cand minti ca sa te aperi si ajungi sa iti formezi o lume din minciunile pe care le spui… Si toate chestiile astea „COOL” tu le filmezi si le arati, ca doar esti mandru/mandra de ele… ca asta consideri ca este lumea reala in care trebuie sa traiesti.

 

Nu esti „cool” cand iti ceri iertare pentru greselile tale. Nu esti „cool” daca Il ai pe Dumnezeu in inima si Il iubesti pe Hristos pentru sacrificiul enorm pe care l-a facut pentru tine. „Cool” nu esti daca iti respecti corpul. „Cool” nu esti daca nu injuri si nu te chinui sa iesi in evidenta ca sa te aprecieze niste oameni care stau inca pe banii parintilor si nu stiu mai mult decat lumea aia de club pe care o frecventeaza foarte des. „Cool” nu esti daca esti moral, ci din contra, daca faci pe dos ceea ce spune Dumnezeu.

 

Desi Dumnezeu a lasat in noi puterea de a distinge binele de rau, ceea ce promoveaza oamenii pare sa fie mult mai interesant. Preferam sa ne omoram constiinta, sa ne mandrim cu pacatele pe care le facem, care ne promit cane indeparteaza de Dumnezeu si care ne pun in real pericol… pentru ca ne omoara incet si sigur.

 

Preferam sa aruncam zile pretioase din viata noastra si sa testam tot ce inseamna placeri de o clipa. Chiar daca viata vesnica de dupa moarte este o promisiune a lui Dumnezeu, preferam mai bine sa ascultam promisiuni si teorii ale unor oameni care se considera mai invatati decat El, dar care nu au habar de fapt despre ceea ce vorbesc. Ne bucuram de viata de acum intr-un mod in care omoram ceea ce se va intampla dupa si ne mandrim cu modul in care facem acest lucru: filmam si trimitem si prietenilor.

 

Nu ne e rusine de pacat. Nici macar jena. Suntem mintiti de cei din jur ca asa trebuie sa fie viata si ne bucuram sa credem minciuna asta. Nu cautam adevarul lui Dumnezeu, care ne elibereaza de vicii si pacat.

Vestea buna este ca, atata timp cat inca respiram, exista cale de scapare la Dumnezeu… Dar El nu ne obliga sa ne salveze, sa fim liberi. Este alegerea noastra, pe care intarziem sa o facem. Iar amanarea pare ca merge momentan, dar stim noi oare cand va fi prea tarziu?



De cand virginitatea a devenit o problema?

Unele fetele considera ca baietii nu le vor da atentie decat daca sunt dispuse sa se implice intr-o relatie sexuala. Ba mai mult, unii reprezentanti ai sexului tare considera chiar ca virginitatea este o problema pentru ei si ca nu se pot implica intr-o relatie cu o astfel de fata… iar fata respectiva ar putea crede ca este ceva in neregula cu ea si ca trebuie sa schimbe acest lucru.

 

Fetelor, scriu acest articol pentru voi, pentru cazul in care ati intalnit sau veti intalni un astfel de baiat. In primul rand, problema este la el, si nicidecum la voi! Ganditi-va cum v-ar putea sta aproape un om pe care il deranjeaza faptul ca voi nu ati avut niciun partener intim! Ganditi-va ce valori ar putea avea un om care nu este mandru de acest lucru, ci il considera un defect! Ganditi-va ca dragostea adevarata inseamna si asteptare, iar daca el nu este dispus sa faca acest lucru, chiar merita un astfel de sacrificiu din partea voastra?

 

Dumnezeu ne-a dat corpul ca si cadou si suntem raspunzatoare pentru ce facem cu el. Pe langa faptul ca relatiile sexuale inaintea casatoriei sunt fara doar sau poate PACAT in fata Lui, acestea implica sentimente fata de persoana respectiva, implica anumite riscuri (e suficient sa scrieti pe Google „boli cu transmitere sexuala” si va convingeti), pentru ca mai mult ca sigur un baiat care a facut acest lucru cu alte fete nu s-a deranjat sa mearga la un consult sa verifice daca totul este in regula. Si tocmai aceste boli ar trebui sa ne arate ca relatiile sexuale la voia intamplarii, cu mai multi parteneri, sunt gresite!

 

Daca vi se propune o astfel de relatie, acordati-va putin timp sa va ganditi daca chiar merita. Merita sa faceti opusul a ceea ce va invata Acela care va iubeste cel mai mult? Merita sa va riscati sanatatea, integritatea si multe altele pentru un om care nu este dispus sa faca niciun fel de sacrificiu, nici macar sa va astepte un timp?

 

Iar in cazul in care va „ameninta” ca se va cupla cu alte fete, care sunt dispuse sa faca acest lucru, oare mai aveti nevoie de alte dovezi ca el de fapt nu isi doreste o relatie, ci doar sex? De ce ar trebui sa fiti dispuse sa va sacrificati pentru niste oameni care nu numai ca nu va apreciaza, dar carora chiar nu le pasa de voi? Stiu ca suna dur, dar ce va trebuie mai mult sa realizati ca ceea ce scot pe gura sunt doar vorbe goale si ca dragostea lor pentru voi este doar placere, placere care cel mai probabil va disparea tot atat de repede cum a aparut… sau poate chiar mai repede.

 

Fetelor, daca cineva v-a sugerat vreodata ca virginitatea este o problema de care trebuie sa scapati, faceti bine si amintiti-va ca problema este la cel/cea care sustine asa ceva. Este cel mai frumos lucru, pe care merita sa il pastrati pentru omul care este dispus sa va astepte pana in ziua in care ii veti spune „DA” in fata altarului, pentru ca doar o astfel de asteptare dovedeste ca dragostea lui este de durata.



„De fiecare data cand ma duc la biserica ma rog sa-ti dea Dumnezeu minte…”

„De fiecare data cand ma duc la biserica ma rog sa-ti dea Dumnezeu minte…”- cam asa suna replica unei bunici catre nepotul ei, care se intampla sa imi fie cunoscut.

 

Dupa o portie buna de ras dupa asa o replica, m-am gandit ca totusi bunica are dreptate si ca toti ar trebui sa ne rugam pentru intelepciune, dar nu orice fel de intelepciune… pentru ca nu avem nevoie sa impresionam alti oameni cu lucrurile pe care le stim sau chiar sa ne mandrim cu un anume bagaj de cunostinte. Nu zic sa stam cu mainile in san si sa nu invatam nimic niciodata, ba dimpotriva.

 

Avem nevoie sa cerem de la Dumnezeu intelepciune astfel incat sa depindem de El in fiecare aspect al vietii noastre. Avem nevoie sa ajungem sa ne bizuim pe El chiar si in cele mai grele momente, in care credem ca suntem singuri, si avem nevoie sa ne bizuim pe El chiar si in micile decizii ale vietii.

 

Momentul in care alegem sa urmam o cale din care Dumnezeu lipseste, dar pe care o consideram buna, ar trebui sa ne mai uitam o data. Exemplul il avem in Romani, 1, 28: „Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.”.

 

Stand aproape de Dumnezeu, deciziile noastre vor fi intelepte pentru ca El va prelua controlul vietii noastre… Si ce am putea cere mai mult decat ca El, care ne cunoaste mai mult decat ne cunoastem noi insine, care ne iubeste mai mult decat ne-am imagina si care cunoaste firul vietii noastre sa ne ghideze pentru a ajunge oriunde? Ce am putea cere mai mult decat ca Dumnezeu, care cunoaste totul si ne vrea doar binele sa ne ghideze pasii?

 

Deci acea minte de care vorbeste bunica inseamna de fapt apropierea de Dumnezeu si eu una consider ca nu exista un lucru pe care oamenii ar trebui sa il doreasca mai tare.



Iubeste-ti si respecta-ti parintii, copile!

„Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.” (Exodul 20,12) este una dintre poruncile pe care Dumnezeu le-a lasat omului.┬á

 

As vrea sa vorbim despre acest lucru, pentru ca multi dintre noi par ca iau aceasta porunca mai degraba ca fiind o sugestie, nicidecum ca ceva obligatoriu si serios. Zilele par sa se fi schimbat si majoritatea oamenilor de astazi nu mai realizeaza cat de importante sunt respectul si cinstea pe care trebuie sa le acorde parintilor… pentru ca ii considera demodati sau pentru ca gasca de prieteni pare cu mult mai interactiva.

 

Primul lucru pentru care trebuie sa le multumim este ca au ales sa ne daruiasca viata. Este posibil ca sarcina mamei sa nu fi fost una usoara, ca eforturile lor pentru ca noi sa aparem pe lume sa fi fost uriase. Dar este foarte probabil ca noi sa nu constientizam lucrurile acestea pana cand nu devenim, la randul nostru, parinti…

 

Parintii nostri ne iubesc mai mult decat putem intelege pana cand nu vom avea copii. Ne-au daruit viata lor pentru ca noi sa putem sa crestem si sa ajungem unde suntem acum. Parintii sunt primele persoane cu care luam contact si care ne acorda dragoste neconditionata, si cu siguranta aceasta dragoste neconditionata implica de multe ori o multime de sacrificii din partea lor.

 

Si noi de multe ori uitam de toata munca pe care o depun… pentru ca suntem mult mai incantati de tentatiile din lumea de afara, care spun ca este cu mult mai cool sa fii „rebel”, sa nu asculti de ei… si cand parintii se impun si isi exercita autoritatea (care fara doar sau poate ar trebui sa existe), poate chiar ajungem sa ii jignim sau sa devenim agresivi. Ascultam de multe ori in gura unor oameni cu valori date peste cap, pentru ca par diferite si interesante. Desi valorile plantate in noi de catre parinti de cele mai multe ori sunt cele corecte, pare mult mai fun sa descoperim „fructul oprit” pe care ni-l ofera altii… (Si apropo, primul „fruct oprit” nu a fost nici pe departe dulce pentru Adam si Eva, ci faptul ca l-au gustat i-a costat viata).

 

Si da, sunt constienta ca exista si parinti care poate nu procedeaza cum se cuvine cu copiii lor. Dar cine nu greseste niciodata? Cine ne da dreptul sa ii uram sau sa ii invinovatim pentru ceea ce fac? Chiar si atunci cand pare ca ai lor copiii au toate drepturile din lume sa ii urasca, adevarul este cu totul altul.

 

Parintii tai sunt principalii oameni din viata ta de la care si fata de care trebuie sa inveti ce este iubirea. Daca fata de ei nu te comporti vrednic, ce te astepti sa primesti in schimb?