Author Archives: admin

Nu esti curajos cand nu ai nicio frica, ci atunci cand o controlezi

Mark Twain: „Curajul este rezistenta la frica, stapanirea fricii- nu absenta ei”.

Niciun om inteligent nu poate spune ca nu ii este teama de nimic. Toti avem temeri. Intrebarea la care trebuie sa ne raspundem este „Cum facem fata fricii?”. Curajul consta in a face fata temerilor, si nu lipsa lor, asa cum se asteapta unii oameni. Este un lucru perfect normal sa avem uneori ingrijorari legate de viata noastra sau a celor pe care ii iubim.

Persoana curajoasa merge inainte in ciudat fricilor pe care le are, care nu tine cont de cei care ii spun ca nu. va reusi, care infrunta temerile si care constientizeaza care este sursa lor, pentru ca mai apoi sa o infrunte si sa elimine orice urma de frica. Persoanele curajoase au incredere in ele insesi pentru ca sunt constiente ca pot depasi obstacolele care le ies in cale.

Persoanele curajoase fac lucrurile de care le este teama, pentru ca sunt constiente ca aceasta este singura modalitate de a scapa de teama. Ele nu se lasa doborate, nu raman la pamant atunci cand cad si nu asculta vocile care le spun ca nu pot reusi sa faca ce si-au propus, ci pur si simplu merg inainte.

Majoritatea temerilor noastre isi au radacina undeva in copilarie, cand am auzit de nenumarate ori „Nu se poate” sau „Trebuie”. De aceea, chiar si azi, cand suntem mari, auzim aceste cuvinte de multe ori in mintea noastra. Fiind constienti de acest lucru, putem sa controlam si sa preluam controlul asupra actiunilor noastre.

Trebuie sa constientizam ca suntem principalii vinovati pentru deciziile si actiunile noastre. Suntem singurii care avem de fapt controlul asupra vietii noastre, singurii pe care putem da vina in legatura cu succesele sau nereusitele noastre.

Devenind constienti de temerile noastre, gasindu-le radacinile si eliminandu-le, vom putea face orice ne propunem si vom putea reusi, indiferent de cat de mari sunt piedicile care apar.

Constientizarea si infruntarea fricii sunt lucrurile care ne fac curajosi!



Schimba-ti target-urile!

Tu pentru ce te ridici dimineata din pat? De ce mergi la serviciu? De ce faci ceea ce faci? Ce te motiveaza? Care sunt targeturile pe care ti le-ai pus in viata ta? Sau mai bine spus, ti-ai pus vreun target in vreun domeniu… ?

Vreau sa vorbim de targeturi pentru ca ele sunt cele care dicteaza directia in care viata ta se indreapta. Daca targeturile noastre nu sunt suficient de mari, vietile noastre ne vor parea anoste, pentru ca doar un target „nesimtit” ne motiveaza sa dam 101% din noi pentru a reusi ce ne propunem.

De multe ori ne temem sa visam. Ne temem de esec atat de tare incat nici macar nu incercam sa gandim la lucruri marete, la lucruri la care ne gandim tremurand de emotie.

Daca targetul nostru este sa castigam mai multi bani, consider ca abordam viata intr-un mod putin gresit. Daca targetul nostru ar deveni sa fim din ce in ce mai buni la ceea ce facem? Sa aducem din ce in ce mai multa valoare la locul de munca? Sa invatam mai mult, sa crestem?

Devenind mai buni, oare banii mai multi nu vor fi o consecinta?… valoarea mai mare pe care o aducem la locul de munca nu va fi rasplatita mai bine?

Interesant este ca Dumnezeu ne invata cum trebuie sa muncim: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23), dar la serviciu uitam sa aplicam acest lucru.

De multe ori aplicam principiile pe care El ni le-a lasat doar in anumite domenii, pe altele neglijandu-le in totalitate, ca de exemplu viata noastra profesionala si materiala. Nu este evident ca facand lucrurile din toata inima, ca pentru Dumnezeu, vom fi mult mai buni la orice am face? Si nu este evident ca vom deveni valorosi pentru compania pentru care lucram, astfel incat rasplata pe care o vom primi va creste? Si daca, prin absurd, nu va creste, oare nu vor exista competitori care sa isi doreasca oameni de valoare si care sa fie dispusi sa ii rasplateasca in consecinta?

Schimba-ti targeturile daca cele pe care le ai nu te fac sa devii mai bun. Schimba-ti targeturile daca nu esti fericit cu viata pe care o traiesti! Schimba-ti targeturile daca nu vrei sa traiesti intr-o monotonie pe care nu o suporti. Vei vedea cat de mult ti se poate imbunatati viata daca doar vei alege corect si vei actiona in consecinta!



Cat de greu este sa traiesti pentru altii…

Cred ca cel mai rau lucru pe care il putem face cu viata noastra este sa o traim pentru altii: sa avem serviciul pe care altii si-l doresc pentru noi sau pe care altii il invidiaza, sa conducem o masina care nu ne place noua, dar le place altora… sau ii oftica pe altii, sa locuim intr-o casa care nu ne place doar pentru ca altii se vor uita cu alti ochi la noi… si lista poate continua la nesfarsit.

Incercam sa impresionam alti oameni pe care de cele mai multe ori nici macar nu ii placem, chestie de-a dreptul tragica. De multe ori uitam sa ne intrebam daca motivatia cu care facem anumite lucruri este una corecta… sau nici macar nu ne pasa (si nu cred ca nu ati auzit niciodata de cineva care si-a cumparat o masina doar ca sa ii dea peste nas fostului sau fostei sau face cinste in stanga si in dreapta ca sa vada cutare sau cutare).

Traind pentru altii, ne facem prizonieri ai propriei vieti. Si totusi, cand ne uitam in urma, cu ce ramanem? Cu ideea ca am fost vazuti intr-un anume fel? Cu niste realizari pe care nu ni le-am dorit niciodata? Cu niste lucruri pe care nu le-am vrut de fapt niciodata si pe care de multe ori nu ni le permitem? Cand avem timp sa fim noi insine?

In ziua de azi am face orice mai bine decat sa petrecem un pic de timp cu noi in fiecare zi si sa fim sinceri in legatura cu ceea ce vrem sa facem, cu ceea ce vrem sa devenim, cu valorile pe care ar trebui sa le avem. Nu ne place mustrarea, nu ne place sa constientizam ca nu facem bine ceea ce facem. Nu ne place adevarul daca nu ne pune intr-o lumina buna.

Nu constientizam ca trebuie sa ne schimbam daca nu constientizam ca exista o problema. Gasim o multime de lucruri care ne distrag atentia de la ceea ce conteaza, de la valorile pe care ni le-a lasat Dumnezeu, care ne lasa de fapt sa fim liberi.

Ne inchidem singuri orizonturile, dupa care aruncam vina pe anturaj, educatie sau mediul din care venim pentru ca ne-au influentat intr-un mod sau altul sa luam decizii care ne-au facut rau. Nu realizam ca suntem singurii care au haturile propriei vieti, ca suntem direct responsabili pentru cine suntem si ca valoarea vietii noastre este fix aceea pe care noi i-o dam.

Sa traim pentru a-i face pe alti oameni mandri sau invidiosi pe noi este un tel care aduce cu el multa frustrare si dezamagire. O cale pe care mergem pentru ca altii decid ca este mai buna pentru noi sau care pare interesanta din afara, iar pentru noi este un calvar, este o cale care niciodata nu ne va lasa sa fim liberi… si vorbim totusi despre intreaga noastra viata pe pamant.

Totusi, exista un Indrumator pe care Il putem intreba oricand orice si care ne poate indrepta chiar si de pe cele mai strambe carari. Acela este Dumnezeu, iar drumul pe care ni-l propune ne lasa liberi.

Paradoxal, dar viata traita cu El este o viata plina de impliniri, plina de bucurie, plina de binecuvantare, plina de actiune si ne elibereaza de controlul oricarui om care incearca sa ne controleze, de orice parere pe care alta data am fi adoptat-o ca si litera de lege.



Craciunul intotdeauna se celebreaza acasa, in familie… Cam ironic

Este putin ironic ca intotdeauna asociem Craciunul cu caldura pe care o simtim atunci cand suntem acasa pentru ca, in timpul primului Craciun, nimeni nu era acasa la el:

Maria si Iosif nu erau acasa, ci erau in Betleem, pentru ca Iron solicitase recensamantul populatiei. Pastorii nu erau nici ei acasa, ci erau cu oile la pascut, noaptea, protejandu-le de lupi. Magii nu erau nici ei acasa, ci erau foarte departe, pentru ca urmarisera o stea supranaturala care ii condusese tocmai pana la ieslea in care se nastea Fiul lui Dumnezeu pe pamant.

Si totusi, la primul Craciun, cel mai departe de casa a fost tocmai Iisus Hristos! El a plecat de langa Tatal, a lasat Cerul pentru a veni pe pamant, pentru a ne salva! Dumnezeu a venit pe pamant! Asta sarbatorim!

El a facut toate astea pentru ca noi sa putem sta linistiti in casele noastre, alaturi de familiile noastre. Tu L-ai lasat pe Hristos sa intre in casa ta? Celebreaza-L cum se cuvine si pune-L pe El sa fie centrul vietii tale! Si asta nu numai de Craciun….



Degeaba cuvinte… daca nu fapte

Degeaba spun zilnic ca Il iubesc pe Hristos daca ma uit la aproapele meu cu dispret si nu il ajut atunci cand are mai mare nevoie. Degeaba ii spun sotului/ sotiei meu/ mele ca il/ o iubesc, daca il/ o ranesc intentionat si fac lucruri care stiu ca ii provoaca suferinta. Degeaba spun ca sunt cel/ cea mai bun/ buna daca rezultatele mele dovedesc contrariul.

 

Cuvintele fara fapte sunt la fel cu credinta fara fapte: moarte. Prin fapte ne demonstram credinta. Prin fapte vorbim mult mai clar decat o facem prin cuvinte.

Iubirea inseamna fapte. Suntem atat de buni la a spune cuvinte frumoase care suna bine, incat uitam ca trebuie insotite si de fapte. Faptele si atitudinea ta arata ceea ce esti tu. Daca esti multumit, atunci felicitari, dar daca nu, fa ceva in privinta aceasta!

Nu spun ca nu sunt momente in care cuvintele tale sunt in concordanta cu faptele. In aceasta situatie, chiar daca nu ai ureche muzicala, orice declaratie de dragoste, orice urare de bine, orice salut suna mult mai bine pentru cel/ cea caruia/ careia i-o adresezi.

 

Daca cuvintele tale se armonizeaza perfect cu faptele si ambele arata iubirea pe care le-o porti celor din jur, atunci poti spune ca esti un om bogat, care a inteles ce are de facut cu viata sa, indiferent daca esti om de afaceri sau un lucrator.