Banii sunt un bun slujitor, dar un groaznic stapan!

Despre bani s-a vorbit si se vorbeste in diverse moduri si fiecare are cate o opinie personala. De cele mai multe ori auzim ca banii ne schimba, ca „sunt ochiul dracului”, ca „se fac greu” si cate si mai cate altele. Chiar si in Biblie am gasit un pasaj referitor la bani care pare sa ingreuneze sarcina celor care detin sume mari, si anume: „Mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 19, 24).

 

La o prima vedere am putea sa spunem ca banii sunt rai, pentru ca ei ne tin departe de imparatia lui Dumnezeu, facandu-ne intrarea imposibila, pentru ca, drept vorbind, este imposibil pentru o camila sa poata trece prin urechile unui ac. Aceasta interpretare a versetului  pentru multi oameni provoaca o teama extrem de puternica de bogatia materiala… si am putea fi de acord cu ei, daca nu am vedea in Biblie atat de multi oameni care i-au fost dragi lui Dumnezeu, dar care au fost extrem de bogati, precum Solomon, David, Avraam, Isaac, Iacov. Deci, de unde un paradox atat de mare?

 

Daca urechile acului se refereau de fapt la o usa foarte mica, fixata in portile Ierusalimului, ce se deschidea noaptea, cand portile mari erau inchise, si permiteau totusi accesul in cetate, fiind singura modalitate de acces? Aceste usi erau extrem de reduse ca si dimensiuni. Camila, pentru a putea trece printr-o astfel de usa, trebuia descarcata complet de poveri, si chiar si asa, trecerea era foarte dificila, deoarece risca sa ramana intepenita.

 

Sunt convinsa de faptul ca Dumnezeu nu vrea sub nicio forma sa ii condamne pe toti cei bogati la chinuri vesnice. Hristos nu ii condamna pe bogati, ci condamna atasamentul bolnavicios pe care oamenii tind sa il dezvolte fata de bogatie. La fel ca in exemplul cu camila, un om poate intra in imparatia lui Dumnezeu daca inima lui este desprinsa de aceste bogatii materiale.

 

Daca banii vor deveni o prioritate in viata ta, iar iubirea fata de Dumnezeu va trece pe locuri secunde, atunci poti afirma ca ti-au devenit stapan. Vor fi o povara pentru tine, si nu o binecuvantare. Chiar si in conversatia Lui cu tanarul bogat Iisus afirma: „Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu! Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 23-25). El ne avertizeaza clar:  „Bogăţia de ar curgenu vă lipiţi inima de ea!” (Psalmi 61, 10).

 

Increderea in bogatiile materiale ne poate da un fals sentiment de siguranta, de putere, desi valoarea acestora este nula fata de bogatiile pe care le ofera Mantuitorul. Iisus ne promite alte averi, iar nadejdea noastra in El trebuie sa stea si in nimic altceva! Avertismentul Lui fata de oameni este foarte clar: dorinta de imbogatire a omului nu ar trebui subestimata, deoarece ne poate face sa ne indepartam de Dumnezeu. Totusi, chiar daca pentru un bogat mantuirea este imposibila, la Dumnezeu totul este posibil, cu conditia ca omul sa isi schimbe pozitia fata de bani si sa iubeasca averile pe care ni le promite Mantuitorul, valorile pe care ni le insulfa si dragostea pe care ne-o poarta, si nu pe cele de aici, de pe pamant, care isi pierd valoarea, care in timp mucegaiesc sau sunt mancate de molii.

 

Atata vreme cat banul este slujitor, el iti este de ajutor. Cu ajutorul banilor poti face lucruri bune pentru ceilalti cu mult mai usor decat daca acestia ar lipsi. Totusi, daca iubirea si atentia ta sunt blocate asupra averilor, ai devenit din stapan, slujitor… iar daca te bazezi pe bogatiile materiale sa te ajute sa te apropii de Domnul, pot sa iti zic fara doar si poate ca nu mergi pe drumul cel bun.

Share on Facebook35Tweet about this on Twitter
Despre cum judecam noi...
De ce alegi sa traiesti in trecut cand nici macar nu e un loc placut?

Comments

comments



Comments are closed.