Cand vine vorba despre suflet…

Atunci cand avem un eveniment special in viata noastra, precum o nunta sau o petrecere, noi, ca si femei (si uneori si barbatii), am putea petrece ore bune intrebandu-ne ce sa purtam, cum sa ne machiem, cum sa ne aranjam parul. La fel de multe ore am putea petrece in fata oglinzii aranjandu-ne zilnic. Incercam sa facem tot posibilul sa ne mentinem corpul in forma, sa slabim sau sa ne tonifiem, incercam mereu sa purtam haine care sa ne avantajeze… si cate si mai cate alte lucruri nu facem pentru ca infatisarea noastra sa fie una care sa ne satisfaca…

 

Si lucrul acesta nu este nici pe departe rau… dar cand vine vorba despre sufletul nostru, ii acordam tot atata grija?

 

Investim intr-un corp care poate sa reziste undeva la 70-80, 90 de ani pentru mai putini, dar pentru sufletul nostru, care tine vesnic, alocam tot atat de mult timp? Avem grija la fel de mare de curatirea lui precum avem si de cea a corpului? Il hranim la fel de sanatos cum ne hranim si corpul?

 

Chiar daca nu il putem vedea, nu putem tagadui existenta sufletului din noi. Simplul fapt ca avem viata inseamna ca exista ceva mai mare decat noi pe care nu il putem vedea. Si acel lucru dureaza o vesnicie, care in comparatie cu 90 de ani este cu mult mai mult… dar investim cu mult mai mult in ceea ce vedem, desi suntem foarte constienti ca la un moment dat acest prezent pe care il vedem va disparea…

 

Oare n-ar trebui sa acordam mai multa atentie hranei pe care o oferim sufletului? N-ar trebui oare sa avem grija sa nu il pacalim cu lucruri care ii fac rau, „dar tin de foame”, precum ura, barfa si rautatea?

 

Daca trupul incercam sa il hranim cu hrana sanatoasa, nu ar trebui sa fim cel putin la fel de atenti si cu hrana sufletului?

Share on Facebook51Tweet about this on Twitter
Avem de unde sa invatam sa iubim
"De fiecare data cand ma duc la biserica ma rog sa-ti dea Dumnezeu minte..."

Comments

comments



Comments are closed.