Cat de greu este sa traiesti pentru altii…

Cred ca cel mai rau lucru pe care il putem face cu viata noastra este sa o traim pentru altii: sa avem serviciul pe care altii si-l doresc pentru noi sau pe care altii il invidiaza, sa conducem o masina care nu ne place noua, dar le place altora… sau ii oftica pe altii, sa locuim intr-o casa care nu ne place doar pentru ca altii se vor uita cu alti ochi la noi… si lista poate continua la nesfarsit.

Incercam sa impresionam alti oameni pe care de cele mai multe ori nici macar nu ii placem, chestie de-a dreptul tragica. De multe ori uitam sa ne intrebam daca motivatia cu care facem anumite lucruri este una corecta… sau nici macar nu ne pasa (si nu cred ca nu ati auzit niciodata de cineva care si-a cumparat o masina doar ca sa ii dea peste nas fostului sau fostei sau face cinste in stanga si in dreapta ca sa vada cutare sau cutare).

Traind pentru altii, ne facem prizonieri ai propriei vieti. Si totusi, cand ne uitam in urma, cu ce ramanem? Cu ideea ca am fost vazuti intr-un anume fel? Cu niste realizari pe care nu ni le-am dorit niciodata? Cu niste lucruri pe care nu le-am vrut de fapt niciodata si pe care de multe ori nu ni le permitem? Cand avem timp sa fim noi insine?

In ziua de azi am face orice mai bine decat sa petrecem un pic de timp cu noi in fiecare zi si sa fim sinceri in legatura cu ceea ce vrem sa facem, cu ceea ce vrem sa devenim, cu valorile pe care ar trebui sa le avem. Nu ne place mustrarea, nu ne place sa constientizam ca nu facem bine ceea ce facem. Nu ne place adevarul daca nu ne pune intr-o lumina buna.

Nu constientizam ca trebuie sa ne schimbam daca nu constientizam ca exista o problema. Gasim o multime de lucruri care ne distrag atentia de la ceea ce conteaza, de la valorile pe care ni le-a lasat Dumnezeu, care ne lasa de fapt sa fim liberi.

Ne inchidem singuri orizonturile, dupa care aruncam vina pe anturaj, educatie sau mediul din care venim pentru ca ne-au influentat intr-un mod sau altul sa luam decizii care ne-au facut rau. Nu realizam ca suntem singurii care au haturile propriei vieti, ca suntem direct responsabili pentru cine suntem si ca valoarea vietii noastre este fix aceea pe care noi i-o dam.

Sa traim pentru a-i face pe alti oameni mandri sau invidiosi pe noi este un tel care aduce cu el multa frustrare si dezamagire. O cale pe care mergem pentru ca altii decid ca este mai buna pentru noi sau care pare interesanta din afara, iar pentru noi este un calvar, este o cale care niciodata nu ne va lasa sa fim liberi… si vorbim totusi despre intreaga noastra viata pe pamant.

Totusi, exista un Indrumator pe care Il putem intreba oricand orice si care ne poate indrepta chiar si de pe cele mai strambe carari. Acela este Dumnezeu, iar drumul pe care ni-l propune ne lasa liberi.

Paradoxal, dar viata traita cu El este o viata plina de impliniri, plina de bucurie, plina de binecuvantare, plina de actiune si ne elibereaza de controlul oricarui om care incearca sa ne controleze, de orice parere pe care alta data am fi adoptat-o ca si litera de lege.

Share on Facebook44Tweet about this on Twitter
In varf nu e niciodata aglomerat!
Nu esti curajos cand nu ai nicio frica, ci atunci cand o controlezi

Comments

comments



Comments are closed.