Category Archives: De la el

Îmi pare rău, dragă societate

96Dragă societate, nu ştiu cum se face, dar mă bucur că am ajuns la 20 de ani. Înainte mi se părea sigur că voi atinge această vârstă, şi chiar uşor. Acum, când realizez ce am făcut, cum m-am comportat şi cum am trăit, îmi dau seama că sunt unii dintre norocoșii care au reuşit să atingă vârsta de 20. Odată cu aceasă vârstă m-am maturizat şi am zis să îmi cer scuze pentru nişte greşeli… care ţie îţi plac, dar pe care eu n-am să le mai fac.

 

Dragă societate, îmi pare rău că am crezut în minciuna pe care ne-o vinzi tu zi de zi: dacă învăţ şi îmi văd de şcoală, voi trăi bine. Îmi pare rău, dar nu mai pot crede asta. Sunt prea mulţi cei care au terminat şefi de serie sau de promoţie şi încă sunt nevoiţi să stea cu părinţii şi să trăiască din pensia acestora. De azi înainte învăţ ce vreau şi devin cel mai bun. În viaţă nu e nevoie de mediocri, aşa cum încerci tu să scoţi din stundeţi.

 

Dragă societate, îmi pare rău că nu mai fumez şi nu îţi mai bag bani în buzunar, dar cred că am făcut-o destul şi i-am învăţat şi pe alţii să o facă. Îţi promit că de acum înainte o să încerc să îi trezesc şi pe alţii din prostia asta în care m-am scăldat atâţia ani.

 

Dragă societate, îmi pare rău că nu mai judec după aparenţe şi că am învăţat ca mai întâi să cunosc omul şi abia apoi să îmi dau cu părerea. Dar părerea pe care mi-o formez va fi doar pentru mine! Nu o să o mai dau şi altora, ca să le influenţez opinia. Iar dacă am făcut ceva demn de judecat, nu am să mai fac. Nu eu sunt cel care judecă! Există un singur Dumnezeu ce e în măsură să o facă.

 

Dragă societate, îmi pare rău că nu îi mai jignesc pe alţii, că nu îi mai fac să aibă o părere proastă despre ei şi nu o să le distrug încrederea în sine. Îmi pare rău, dar de acum o să îi încurajez şi, în loc să le dau peste picioare, o să le dau o mână de ajutor.

 

Dragă societate, îmi pare rău că nu mai ţin cont de părerile celorlalţi şi că de azi sunt un om liber ce se bucura în felul lui de orice îl face fericit, fără a ţine cont ce ceilalţi, dacă râd sau judecă. Dragă societate, îmi pare rău că pentru mine toţi oamenii sunt la fel şi nu respect diferit un programator cu doctorat faţă de un om ce mătură strada şi are 4 clase. Amândoi sunt demni de tot respectul: programatorul ne uşurează viaţa, iar măturătorul o face mai curată.

 

Draga societate,îmi pare rău că nu mai sunt bărbatul de care tu erai mândră! Chiar îmi pare rău că nu mai umblu cu 3-4 în acelaşi timp, ci am una singură. Pe ea o respect, ea mă respectă şi investesc timp, bani şi sentimente cu un scop. Îmi pare rău că aduc doar zâmbete pe faţa ei şi nu o mai dezamăgesc cum făceam cândva. Dar asta e, în sfârşit mă simt şi eu bărbat şi îmi e bine!

 

Draga societate, îmi cer scuze că ţi-am părăsit principiile, că acum sunt un om cu coloană vertebrală ce gândeşte singur şi iubeşte!

Te-am pupat, al tău fost aliat!



De la băiat la bărbat- Partea 1

93

Hello şi bine v-am regăsit! Zilele astea prietena mea mi-a cerut să îi dau câteva idei de abordat pe blog… că doar este muncă de echipă. Şi tot gândindu-mă eu aşa, am ajuns la concluzia că ar trebui să încep puţin să povestesc cum e cu transformarea „De la băiat la bărbat”… sau cel puţin cum am înţeles-o eu. Vreau să vorbesc despre multele probleme pe care le-am întâmpinat şi pe care încă le întâmpin eu şi să dezvolt câteva soluţii pentru cei care trec prin aceleaşi neplăceri. Uneori poate o să fac şi pe lupul moralist, pentru că o să vorbesc şi despre idealuri pe care încă nu le-am atins, dar spre care tind. Poate că o să intru cam aspru în pâine din prima, dar acest prim „capitol” se va adresa sexului şi avortului. De ce? Pentru că am apropiaţi care trebuiau să fie tătici de pe la 15-16 ani… Pe ei nu i-am putut ajuta, dar poate reuşesc să ajut pe alţii înainte să facă vreo prostie.

 

Sexul a fost lăsat pe Pământ pentru ca 2 oameni să îşi arate dragostea, nu pentru a demonstra că unul „iubeşte” mai mult decât altul pentru că a avut cu 10 partenere în plus. Deci, fără doar şi poate, deşi am 20 de ani, am o gândire expirată (pentru mulţi), dar sexul nu e lăsat ca distracţie de o seară sau o aventură extraconjugală. Actul a fost făcut să se desfăşoare între tine şi persoana care îţi va rămâne aproape tot restul vieţii. Din cauza excesului de „iubire”, au luat apariţie boli precum Chlamydia, Herpes, Sifilis şi asa mai departe. Din faptul că aceste boli au luat naştere, nu putem oare să tragem o concluzie că sexul cu mai multe partenere nu e tocmai OK?

 

Faptul că ai o singură parteneră toată viaţa nu te face mai prost sau mai neexperimentat. Asta te face bărbat! De ce? Pentru că e uşor să stai lângă cineva când îţi e bine, când ai ceva de câştigat şi să pleci când celui de lângă tine îi e rău, când are cea mai mare nevoie de sprijin… e foarte uşor să găseşti pe cineva nou care să te accepte. Greu e să rezişti şi să iubeşti necondiţionat. Plecarea, tovarăşe, e dovadă de laşitate. Laşitatea este opusul bărbăţiei. Deci clar dacă umbli din pat în pat eşti laş, nu cum te consideri tu: nestatornic, instabil emoţional sau dacă te plictiseşti repede.

 

Acum să trecem la partea a doua. „Un bărbat matur în toate privinţele face ce vrea şi îşi asumă toate consecinţele”. Să prespunem că eşti bărbat şi ai rămas cu o singură femeie, dar s-a întâmplat să vrei ceva mai multă plăcere… şi din atâta „iubire” care efectiv îţi iese din piele pentru că nu a mai avut loc în interior, a apărut o a treia mică dragoste. Micuţa simpatică, care peste aproximativ 9 luni ar trebui să îţi zică „tati”. Prietene, scuză-mă că îţi zic, dar când ai vrut mai multă plăcere ţi-ai asumat riscul unei astfel de apariţii, micuţă şi simpatică… Aşa că demonstrează că eşti bărbat şi nu îţi pune iubita să avorteze. Pentru că asta te face de 2 ori nebărbat, o dată că eşti laş şi a doua că eşti criminal. Dacă nu eşti în stare să îţi asumi o asemenea apariţie, controlează-ţi instinctele primare şi nu mai face nimic. Nu eşti cu nimic mai şmecher decât un urangutan dacă spui că nu foloseşti prezervativ, eşti doar inconstient. Bineînţeles, dacă ştii că poţi să îţi asumi aşa consecinţe, eşti liber să faci ce vrei.

 

O zi faină şi fii bărbat!



Un bărbat adevărat nu îşi umple patul de foste. El îl inaugurează şi îl înmormântează cu aceeaşi femeie.

88

Chiar dacă în discuţiile de la „berea cu băieţii” eşti şef când povesteşti câte cuceriri ai la activ, chiar dacă puştoaicele cărora încă nu li s-a uscat bine cerneala pe permisul de conducere te consideră super pentru că jumătate dintre prietenelor lor ţi-au cedat farmecelor şi chiar dacă din întâmplare s-a făcut că tu ai fost cel pe umărul cărora câteva „doamne bine” şi-au plâns amarul adunat din vreo relaţie anterioară… şi după au ajuns în patul tău (chestie destul de întâlnită când după despărţiri), trebuie să te anunţ că nu eşti cu nimic mai bun decât oricare alt specimen de mamifer homo sapiens (ţinem cont că oamenii sunt homo sapiens sapiens, deci eşti puţin mai jos pe scara evoluţiei).

 

Probabil vă voi da peste cap cu afirmaţia care urmează, dar sunt din ce în ce mai sigură că acesta este adevărul: Domnule, eşti cool dacă alegi o singură femeie pentru toată viaţa, eşti cool dacă alegi să îi fii fidel până la moarte, eşti cool dacă o respecţi. Greu, nu? Parcă pare mai incitant să zbori din floare în floare până la adânci bătrâneţi…

 

Dragilor, e adevărat că înveţi ceva din fiecare relaţie pe care o trăieşti.. Dar e şi mai adevărat că poţi să le înveţi pe toate lângă o singură femeie.. pentru că în fiecare nouă zi descoperiţi lucruri noi, vă schimbaţi perspectivele..  pe scurt, EVOLUAŢI ÎMPREUNĂ. Tu cum poţi să evoluezi singur dacă de fiecare dată o iei de la început cu încă o femeie, încă una… şi încă una? Deci practic mereu te întorci la stadiul incipient, creşti până la un punct, iar apoi cedezi şi te întorci iar şi iar… şi iar? Genul ăsta de rutină chiar te ajută? Că din punctul meu de vedere pare nu doar că te ţine pe loc, dar te şi trage mereu la acelaşi nivel inferior.

 

Doamnelor, şi voi greşiţi mult. De câte ori nu v-a părut rău după ce v-aţi aruncat în braţele cuiva nepotrivit? Cred că nu ar fi totul atât de complicat dacă aţi gândi puţin înainte de a acţiona. Înainte de a vă îneca amarul lângă cineva nou, mai bine v-aţi petrece timpul reparându-vă singure propriile răni, pentru că ştiţi cum! Trebuie doar să vă acordaţi şansa să o faceţi, adică să vă acordaţi timp şi să vă puneţi viaţa în ordine. Doamnelor, nu vă mai minţiţi singure, nu mai cedaţi atât de uşor, pentru că vă veţi trezi rănite mai mult decât aţi crede. De ce? Pentru că daţi de înţeles reprezentanţilor sexului tare că acesta este ritmul normal al lucrurilor, că nu trebuie să depună niciun pic de efort… pentru că femeile sunt doar un accesoriu pe care să îl schimbe cum vor.

 

Acesta este un articol scris de un bărbat pentru bărbaţi, bun de înţeles pentru femei. Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să înţeleg toate aceste lucruri la momentul potrivit.



O poveste ce îţi va face pielea de găină. Despre un băieţel şi o bătrânică….

82Cred că este a-3 a sau poate chiar a 4-a povestioară pe care o încarc pe site din alte surse. Dar sincer, simt nevoia să le împartăşesc cu voi. Aşa că dacă vă plac şi dumneavoastră, împărtăşiţi-le cu cei dragi.

 

„Un băieţel a vrut să îl vadă pe Dumnezeu. El şi-a pus în ghiozdan două tricouri şi un pachet de biscuiţi şi a început călătoria. A mers mult… şi a obosit. S-a aşezat pe o bancă dintr-un parc şi a deschis pacheţelul de biscuiţi pentru a mânca. Pe banca de lângă el era o bătrânică tristă, cu capul plecat… s-a dus la ea şi i-a oferit un biscuiţel.

 

Bătrânica a zâmbit cu recunoştinţă şi a întins mâna către pacheţel. Băiatul era încântat. S-a aşezat lângă ea… nimeni nu a spus un cuvânt. Au trecut ore… şi cei doi se uitau la câţi oameni îşi văd de treburile lor, neobservându-i.

 

S-a făcut seară şi întunericul s-a lăsat peste oraş. Băiatul a hotărât că este timpul să se întoarcă acasă. S-a ridicat de pe bancă, şi-a pus ghiozdănelul în spate şi a plecat. A făcut câţiva paşi, apoi s-a oprit; s-a întors şi a văzut că femeia îşi plecase din nou privirea tristă către pământ… Aşa că s-a întors şi a îmbrăţişat-o cu mânuţele lui calde. În acel moment femeia a zâmbit şi l-a sărutat pe frunte.

 

Când băiatul a ajuns acasă, mama lui a fost surprinsă de bucuria de pe faţa lui:

“Ce ai făcut azi de eşti atât de fericit?”

El a răspuns: “Am stat în parc cu Dumnezeu… Şi hai să îţi mai spun ceva. Are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut în viaţa mea!”

Între timp, bătrânica s-a întors acasă. Radia de bucurie; fiul ei era curios ce s-a întâmplat, aşa că a întrebat-o:

“Mamă, ce ai făcut astăzi de eşti atât de fericită?”

Răspunsul ei: “Am mâncat biscuiţi în parc cu Dumnezeu.”

Înainte ca fiul ei să răspundă, bătrânica a adăugat: “Ştii… este mult mai tânăr decât mă aşteptam.”

 

Am ajuns să nu mai apreciem puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unei vorbe frumoase, a unui compliment sincer sau al oricărui act mic de iubire… Toate acestea au posibilitatea de a schimba o viaţă.

 

Amintiţi-vă că nimeni nu ştie cum arată Dumnezeu. Oamenii vin în viaţa noastră pentru un motiv… pot sta o oră, o zi, o lună, un an… sau o viaţă.”

Sursa: kudika



O poveste pentru mămicile prezente şi viitoare. „Mânca-l-ar mama, ce bărbat se face!”

77

În navigarea mea excesivă pe internet sau cum îi spune un prieten de al meu „enterneturi”, am dat peste o povestioară aş spune eu cam tristă. Nu, cam foarte tristă. Dacă era ficţionar mai era cum era, dar problema e că sunt multe cazuri ca acesta. Aşa că vă urez o lectură plăcuta dar cu luare aminte. Pentru că prea mult puf acum vă pune pe spini odrasla pe viitor.

„S-a îmbătat prima oară pe la 12 ani!

Spre încântarea nedisimulată a maică-sii:

  • Auzi, dragă, ce-a făcut fi-miu! A băut un litru de vin alb, din ăla sec, l-am găsit ţeapăn de beat acasă! Ăsta-i bărbat de mic, seamănă lu’ tac-su!

Copilul zâmbea, bucuros, vorbele mamei îi confirmau că era pe drumul bun!

La 16 ani a violat o fată, a dus-o cu încă un băiat pe malul gârlei, mai târâş, mai cu promisiuni că nu-i fac nimic dacă-i ascultă. Apoi povestea, indignat:

  • Uite, bre, şi proasta aia, a denunţat la Poliţie, mare brânză, parcă ce i-am făcut!

Şi maică-sa, din umbră:

  • Lasă, mamă, c-o să-i dau nişte bani să retragă declaraţia, dă-o dracului de curvă! Nu te îngrijora tu, că am eu grijă, aşa-s fetele de azi! Nişte putori, numai să facă rău!

Băiatul povestea senin fapta, oricărui voia să-l asculte; nu avea nici o părere de rău, dimpotrivă, era oarecum mândru, mai ales că maică-sa adăuga:

  • V-am spus eu de când era mic că ăsta se face bărbat, nu glumă!

La 18 ani vindea cartofi în Piaţa Obor şi înşela lumea la cântar, dar nu aşa, un pic, ci fără perdea: pregătea saci pe care scria 30 kg şi-năuntru punea numai 25, nimeni nu stătea să verifice. Păcălea şi la rest, se prefăcea că nu i-ai dat banii, tu te scotoceai disperat prin buzunare şi el mai încasa odată.

  • Ce să-i faci, dragă, lumea-i proastă, ce, crezi că alţii-s mai grozavi? Lasă aşa, că dacă eşti cinstit azi mori de foame! Ştie el ce face, că-i mare de-acum!

Tot pe la 18 ani se luă de droguri şi, ca să şi le poată cumpăra, începu să fure: ba câte-un radio din maşinile altora, ba câte-o haină de piele… Într-o zi, disperat, scoase uşa casei din ţâţâni şi-o vându pe nimic!

  • Nu poate băiatul să se mai abţină, asta-i boală, cu drogurile astea nu-i de glumă, să-l vezi cum arată… slab şi trist! De-ţi vine să-i cumperi tu, numai să nu-l mai vezi aşa! Da’ am fost cu el la doctoriţă şi-are de luat tratament.

Acum e prin puşcărie, din ce ştiu! Nici nu mai întreb ce-a făcut, ştiu că e capabil de orice.

Ea se zbate să-l scoată, îi trimite pachete, plăteşte avocaţi.

Se luptă, normal, pentru fiul ei!

  • Ce să-i fac? Să-l las acolo? Destul că tat-su nu vrea să ştie de el! Da’ las’ că iese el, are pe una care-l aşteaptă, s-o însura cu ea, că de-acum e bărbat adevărat!”

Sursă: aquiahora.ro