Category Archives: De la voi

Vin alb, păcate vechi…

142

Un al doilea articol de la Cristina Butuc. Noi l-am găsit foarte real, dur și obiectiv. Chiar dacă adevărul este crunt, mai bine l-am afla înainte de a ne arunca cu capul înainte în reveria pe care viciile ne-o creează și care nu aduce absolut nimic bun în viața noastră. Lectură plăcută și aveți mare grijă ce băutor de vin vă alegeți alături!

 

”Diavolul nu ia forma unei entităţi sumbre, negre, învăluite de melanjul de păcate ale omenirii. El vine deghizat în tot ceea ce ţi-ai dorit tu vreodată. Gustul pregnant al buzelor tale roşii demidulci conturează perfect inocenţa aparentă a albului demisec al rochiei tale. Rose-ul rafinat al parfumului tău face ca toţi ei să îşi dorească să deguste din dulcele tău îmbietor. Acesta ascunde la perfecţiune alcoolul, ce le încetineşte raţiunea, controlul şi viziunea clară despre lume. Vălul de ceaţă, fie roşu sau alb, le cuprinde simţurile şi îi lasă cu tine. Cât mai au până la fundul sticlei? Prea puţin. Mult prea puţin. Te vor, te visează, dependenţa e aici. Alcoolul ucide, tutunul şi drogurile de asemenea. Dar tu ce efect ai? Nu îi vrei.

 

Îl vrei. Îi alungi pentru că poţi, pentru că oricum deja îi deţii. Şi le arunci cu actul de proprietate în faţă distrugându-le tot. Dar şi tu arzi. Arzi de nerăbdare ca aspiraţia irealizabilă a ta, cea aparent invincibilă, să se materializeze. Să muști şi să guști din steaua ce planează sumbru asupra viitorului tău. El stea. Tu nici măcar vin. Sec sau dulce, nu contează. Alcoolul nu există. Parfumul s-a risipit în lume. Acum eşti condamnată să stai pe standul vieţii şi îi laşi doar să privească, dar niciodată să te atingă. El vede multitudinea de vinuri, dar nu şi pe tine. Priveşte cu admiraţie la ambalajele mai frumoase, mai puţin prăfuite. Nu contează că sunt mai proaste. Viaţa e prea scurtă să NU bei toate vinurile proaste, nu? Aşa că bea-le, gustă-le pune capacul si aruncă-le! Până poate cândva, într-un niciodată, în luna lui nimeni, în anul oricare, te rog, ia-mă şi pe mine! Voi avea aceaşi soartă ca ele? Sau vei afla într-un final că DA, Diavolul chiar se îmbracă de la Prada din colecţia ce nouă cu izuri albe şi buze roşii şi nu contează ce ţi-ai dorit, ci ce mi-am dorit!”



Restanțier în dragoste, integralist în pat…

135

V-am pregătit o surpriză.. Pentru că ne place ce scrieți, din când în când ne puteți trimite textele voastre. Aici este primul dintr-o serie frumoasă, sosit de la Cristina Butuc.

 

Ai 20 de ani. Știi că vrei iubirea ei, dar o lași restanță pe toamnă. Distrează-te! Doar ești atât de tânăr. Nu te complica, nu merită! Oricum acolo te va așteapta, draga de ea, și anul viitor. Se mulțumește cu puțin, ce-i drept! E suficient că mai dai, din când în când, un examen parțial cu ea. Știm, stai cam prost cu capitolele, dar scoți tu cinciul. Asta, până în ziua zero. O pici. Dar faci orice și îi demonstrezi că meriți așteptarea.

 

Naivă, adoră minciuna ta: “De mâine mă apuc să te învăț!”. Dragă student, amăgește-o cât dorești. Știe oricum că azi începi cu o pauză. Te înțelege, a fost greu semestrul. Nu te frământa, stă ea liniștită pe birou și te așteaptă. De ce? Pentru că te cunoaște așa cum ești: restanțier în dragoste, dar totuși integralist în pat. Doar că, vezi tu, la celelalte nu ai cum să pici. Știm cu toții că la “alea ușoare” tot treci cumva. Toți o fac.

 

Dacă nu poți, lasă-i pe alții s-o “treacă”. Știu ei mai bine cum stă treaba cu materia. Ei au studiat-o și păstrat-o în mintea lor. Îți spui: “Și ce?”. Și a ajuns să le placă. Poate chiar își vor da licența din ea. Ți-a oferit, săraca, șansa.. dar ai zis: “Pas!”. Și pași ai să și faci. Tot aceiași până în anul patru. Ai să înțelegi, într-un final, cum e să știi tot și tot cu un amărât de cinci te va nota. De milă… pentru că ai făcut-o să aștepte atât de mult. Dar, totuși, spune-ne, cum de nu ai ajuns, încă, la pagina finală?