Category Archives: Ganduri

Cum iti poti iubi aproapele ca pe tine insuti daca pe tine nu te iubesti?

„Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau”. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii”. (Matei 22, 37-40)

Aceste 4 versete rezuma clar care este voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Putem vedea clar cat de importanta este iubirea pentru El: cat de important este sa Il iubim pe El, dar si cat de important este sa ne iubim aproapele. Mai mult, atunci cand ne gandim la aproape, nu ne gandim doar la prieteni sau familie, ci la toti oamenii cu care intram in contact in fiecare zi.

 

Prima porunca este clara, dar cu a doua ce ne facem? Cum putem noi sa iubim toti oamenii? Cum ne iubim pe noi insine? Asta inseamna ca trebuie sa devenim niste narcisisti, astfel incat sa ne putem iubi aproapele enorm de mult, asa cum ne iubim pe noi?

NICIDECUM

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna ca trebuie sa ne supraevaluam, sa ne ignoram toate defectele, sa consideram ca suntem buricul pamantului. Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa ne vedem exact asa cum suntem: cu defecte si calitati. Ne iubim atunci cand suntem sinceri cu noi insine, cand ne vedem greselile si facem tot posibilul sa le indreptam, cand investim in educatia noastra, cand facem tot posibilul sa devenim mai buni in ceea ce facem, cand stam pe drumul care ne duce la tinta pe care ne-am fixat-o.

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa ne gasim scuze pentru nereusite, sa dam vina pe altii sau sa ne eschivam de la anumite actiuni, pentru ca ne consideram mai buni sau mai rai decat altii. Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa fim extra-ingaduitori cu noi, ci sa fim obiectivi. Sa ne iubim pe noi insine inseamna ca ne evaluam obiectiv si ca facem tot posibilul sa imbunatatim rezultatul pe care l-am obtinut in urma analizei obiective.

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa fim prea blanzi sau prea duri, ci inseamna sa constientizam ca suntem oameni, ca nu suntem perfecti, ca vom gresi la un moment dat. Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa fim constienti de valoarea pe care o avem si pe care o aducem societatii in care traim.

 

Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa ne uitam la Hristos si sa Ii vedem caracterul, sa Ii constientizam jertfa si iubirea pe care ne-o poarta. Sa constientizam cat de mult ne iubeste si cat de multe ne iarta… Si sa facem totul ca pentru El, sa ne comportam asa cum El ne-a aratat, sa vorbim ca El si sa simtim ca El. Sa ne iubim pe noi insine si pe aproapele nostru inseamna sa iubim asa cum Iisus a iubit oamenii, chiar daca ei nu L-au iubit inapoi.



Daca nu esti fericit cu ce ai acum, nu vei fi fericit nici cu mai mult!

Fericirea este un termen atat de complex, ca oricat de mult ne-am stradui, nu stiu daca am reusi sa ii dam o definitie care sa ii cuprinda toate sensurile. Si totusi, fiecare om in parte poate afirma despre el ca este sau nu fericit.

 

Eu cred ca fericirea este o decizie personala, este o liniste pe care Dumnezeu ne-o face cadou pentru ca ne iubeste, dar pe care nu ne-o baga pe gat. Fericirea este ceva pe care nu stiu sa il explic si pe care am simtit-o cand am devenit constienta de Parintele, Prietenul, Fratele pe care i-am gasit in El si de iubirea pe care mi-o poarta.

 

Totusi, o multime de oameni nu cunosc acest lucru, nu sunt constienti de aceasta dragoste imensa pe care ne-o poarta Dumnezeu si care ne este suficienta… si astfel ei se concentreaza pe alte lucruri pe care le considera aducatoare de fericire, precum anumite bunuri, un anume stil de viata, o anumita pozitie sociala, o anumita slujba, o anumita suma de bani sau cu alte lucruri asemanatoare… Si daca ei nu detin acele lucruri la care viseaza, sunt nemultumiti de viata pe care o traiesc si considera ca acele lucruri le-ar aduce fericirea adevarata… Voi adauga un ”din nefericire :(”. Atentie, nu spun ca lucrurile materiale nu sunt folositoare, dar spun ca gresim in momentul in care ne gandim la ele ca o sursa de fericire!

 

Dragilor, vreau sa va spun ca daca nu sunteti fericiti in momentul in care cititi acest articol pentru ca nu aveti o anumita casa, o anumita masina sau un alt lucru pe care il considerati important, chiar daca veti ajunge la un moment dat sa detineti acel lucru, tot nu veti fi fericit, ci doar va veti fi atins scopul pe care voi l-ati considerat atat de important incat sa ii dedicati o buna bucata din viata. Si din nou, nu spun ca nu este bine sa ai o anumita casa, un anumit lucru sau sa mai stiu eu ce, ci doar ca trebuie sa fim constienti de faptul ca acestea sunt doar lucruri de care ne putem folosi si care ne ajuta, dar a caror valoare este temporara, si in care nu trebuie sa ne punem baza ca ar aduce fericirea!

 

Daca nu sunteti fericit cu ceea ce aveti acum, puteti fi siguri ca nu veti fi fericit nici cand veti avea mai mult, pentru ca fericirea nu se masoara in lucruri materiale, nu se masoara in reusite pe care le consideri doar ale tale, nici macar in vacante sau case de lux. Fericirea este o alegere pe care noi o avem de facut in fiecare secunda a vietii noastre. Fericirea tine de modul in care gandim si nu de ceea ce avem. Pentru mine, fericirea tine de Dumnezeu, pentru ca El este Cel care m-a ajutat sa imi ating toate scopurile mici si mari pe care mi le-am propus, care mi-au adus bucurii pe moment, bucurii pentru care ii sunt recunoscatoare, si despre care pot spune ca m-au facut fericita doar pentru ca stiu ca toate se intampla datorita Lui.

 



Avem valori diferite… iar de asta ne judecam unii pe altii

Lista de valori a unui om rareori va coincide cu lista de valori a altui om. Pentru unii familia este una dintre principalele valori, iar pentru altii educatia, pentru unii cariera, pentru unii prietenii, iar pentru altii aparentele… Si acestea sunt doar cateva exemple de valori ale oamenilor, putem sa continuam la nesfarsit.

 

Fiecare dintre noi are niste valori proprii, chair daca nu este constient de ele. Fiecare dintre noi investim timp, bani si efort in lucrurile care ne intereseaza fara sa ne dam seama ca depunem un efort considerabil pentru aceste lucruri care pentru noi sunt valoroase.

 

Cum fiecare om este diferit de altul, asa si valorile difera intre ele… si totusi suntem fiinte relationale, care traiesc intr-o societate, unde mai mult ca sigur ca vom intalni oameni cu valori diferite de ale noastre. Cum relationam cu ei? Care este calea potrivita de a relationa cu altii atunci cand descoperim ca altii considera ca lucrurile pe care noi le consideram valoroase neimportante? Cum relationam cu oamenii care pun foarte mare pret pe lucruri care noua nu ni se par nici pe departe importante?

 

Din pacate, de cele mai multe ori ajungem sa ne judecam unii pe altii din simplul fapt ca gandim diferit, ca nu avem acelasi punct de vedere asupra lucrurilor in care ar trebui sa investim. Daca pentru tine importanta este familia, nu ti s-a intamplat niciodata sa judeci pe cineva pentru ca petrece prea mult timp la serviciu? Daca pentru tine conteaza foarte mult modul in care arati, nu ti s-a intamplat niciodata sa te trezesti judecand pe cineva pentru ca nu este aranjat? Este corect fata de cei pe care i-ai judecat?

 

Suntem tentati sa ii judecam pe cei din jur raportandu-ne la propriul nostru sistem de valori, fara sa ne intrebam macar daca acest sistem al nostru este bun sau rau, daca este sau nu corect… Si JUDECANDU-I PE CEI DIN JUR, PACATUIM. Dumnezeu ne spune clar „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura.” (Matei, 7, 1-5)

 

Ne este foarte greu sa constientizam faptul ca noi nu avem niciun fel de drept sa ii judecam pe altii, sa le impunem valorile noastre in locul alor lor. Intr-adevar, daca vedem clar ca valorile cuiva sunt complet impotriva Cuvantului lui Dumnezeu si omul respectiv nu constientizeaza, cred ca este datoria noastra sa ii atragem atentia asupra acestui fapt, dar fara judecata, fara asprime si fara superioritate.

 

Singurul care are drept de judecata asupra oamenilor este Dumnezeu. El ne cunoaste foarte clar pe fiecare in parte pentru ca El ne-a creat… Deci, cine suntem noi sa ne asumam acest drept care ii revine Lui fara doar sau poate, cand datoria noastra este sa ne iubim aproapele ca pe noi insine?



Distractia = lucrul care ne distrage atentia

Termenul „distractie” ne duce cu gandul la relaxare, la amuzament, destindere, astfel incat ca suntem tentati sa il asociem mai tot timpul cu un lucru pozitiv, pe care ni-l dorim ca si activitate cat de des cu putinta.

 

Mai exista totusi un inteles pe care tindem sa il trecem cu vederea… distractia ne distrage atentia. Ne provoaca sa ne relaxam, pierzandu-ne atentia, concentrarea pe care ar trebui sa le investim in atingerea obiectivelor noastre. Nereusind sa le atingem, vom experimenta nereusita, care va genera frustrare, care ne va face suparati pe viata pe care am lasat-o sa treaca fara sa o valorificam… sau pe societate, sau pe guvern sau pe mai stiu eu ce…

 

Nu spun ca distractia este un lucru rau, pe care trebuie sa il evitam, dar spun ca trebuie sa fim constienti de puterea pe care o poate exercita asupra noastra. De multe ori tindem sa amanam lucruri importante pe care le avem de facut, pentru ca este cu mult mai tentant sa facem alte 1000 de lucruri care implica relaxarea noastra…de multe ori preferam sa amanam efortul in favoarea lucrurilor de o secunda, pentru ca sunt mai usoare, implica amuzamentul si nu concentrarea… si totusi, asa reusim sa pierdem oportunitati importante, entuziasm, dorinta de a  face ceva concret.

 

Distractia prelungita ne garanteaza ca nu vom reusi sa ajungem acolo unde ne-am propus. Scopul nostru, avantul initial, daca nu sunt valorificate, ci amanate si daca nu vom lupta pentru a le atinge, putem fi siguri ca se vor diminua incet, incet… sau poate foarte repede.

 

Cel mai grav lucru pe care il face distractia este ca reuseste de multe ori sa ne tina departe de Dumnezeu. Societatea, conceptiile despre succes si esec, pana si distractia  asa cum am perceput-o pana acum ne distrag atentia de la a-L cunoaste pe Dumnezeu, care ne promite vesnicia (si nu exista promisiune pe care sa nu o fi dus la bun sfarsit), la ceea ce viata asta de 80-90 de ani are de oferit…

 

Distractia este  un lucru care ne poate pacali foarte usor. In momentul in care devenim constienti de efectul pe care il are asupra noastra, vom putea sa o controlam noi, si nu sa o lasam sa ne controleze ea.



Despre frica de oameni…

As vrea sa vorbim putin despre frica de oameni… despre o forma a ei de care poate de multe ori nu suntem constienti. Frica de oameni nu este numai acea frica de raul pe care il pot face oamenii, ci acea frica de „ce va zice ala daca fac cutare lucru?”.

 

„Daca a zis Cutare ca  lucrul pe care vreau sa il fac nu e bun, renunt la el, pentru ca parerea lui Cutare este foarte importanta pentru mine.”, „Daca Xulescu afla ce am de gand sa fac, sigur o sa se supere si nu o sa ma mai lase sa fac parte din grup…”,  „Ce daca mie mi-ar placea asta, atata vreme cat Y spune ca imi pierd timpul?”, „Cum sa ma casatoresc cu omul acela, n-ai auzit ca Z a zis ca nu ne potrivim?” Toate acestea sunt manifestari ale fricii de oameni care face ravagii in vietile noastre.

 

Frica aceasta de parerile celor din jur ne paralizeaza. Ne poate impiedica sa ne indeplinim visurile legate de cariera, ne poate impiedica sa ne casatorim cu cel pe care il/o iubim, ne impiedica sa facem bine, sa invatam, sa ne schimbam modul de viata si cel mai grav… ne impiedica de multe ori sa Il alegem pe Dumnezeu… pentru ca acela este momentul in care multi oameni au de comentat!

 

Frica de oameni este mai puternica decat frica de Dumnezeu…. Drumul lui Dumnezeu este unul stramt si putini sunt cei care vor sa mearga pe acolo… Restul vor sti sa critice. Oamenii te pot tine departe de Dumnezeu pentru ca ei se vor baga cu bocancii in viata ta, pe cand Dumnezeu te va lasa sa Il alegi. Oamenii sunt schimbatori si la fel de usor pe cat le poti intra in gratii le poti iesi din gratii… si toate sacrificiile tale se vor fi dovedit in zadar.

 

Ne este teama de ce vor zice oamenii daca ne schimbam modul in care traim si hotaram sa Il urmam pe Dumnezeu… ca nu ne dorim ca ceilalti sa se uite ciudat la noi si sa ne numeasca in fel si chip. Nu vrem sa traim altfel decat ceilalti, chiar daca in natura noastra exista puterea de a distinge binele de rau. Investim in parerile oamenilor si ne sacrificam sufletul de dragul lor. Ne temem de repercusiunile pe care le-ar avea pocainta asupra vietii noastre in comunitate… dar din nefericire nu ne temem de repercusiunile pe care le are lipsa pocaintei asupra vietii noastre vesnice…

 

Viata noastra poate fi guvernata de frica de oameni atunci cand ii lasam sa faca acest lucru. In momentul in care vom constientiza ca ei de fapt nu au niciun fel de putere asupra noastra vom reusi sa alegem corect… Dumnezeu a pus in noi puterea de a distinge binele de rau si cu siguranta va fi langa noi in momentul in care vom decide sa Il urmam si sa scapam de aceasta frica fara sens.