Category Archives: Ganduri

Poate parea ca ai totul sub control…

Poate parea ca unii au totul sub control, o casa frumoasa, o masina, o familie, o cariera si multi bani. Putem fi tentati sa ii invidiem, pentru ca ei par sa aiba totul de la viata.

Poate ca totul este o aparenta si lucrurile stau de fapt cu totul altfel. Va amintiti momentul din Biblie in care Iisus a fost prins si dat pe mana lui Pilat pentru ca mai tarziu sa fie rastignit? Imaginati-va momentul in care Iisus, legat, cu hainele rupte, batut, statea in fata lui Pilat, care era imbracat frumos, era liber si avea chiar o pozitie de conducere.

Pare ca Pilat are controlul asupra situatiei, pentru ca el poate decide daca Iisus va merge catre cruce sau va fi eliberat („Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc si am putere sa-Ti dau drumul?” (Ioan, 19, 10)). Poate parea ca Iisus este Cel care a trebuit sa se supuna voii multimilor care Il condamna… Si totusi, cuvintele Lui sunt „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a raspuns Isus, „daca nu ti-ar fi fost data de sus. De aceea, cine Ma da in mainile tale are un mai mare pacat.” (Ioan, 19, 11).

Cat de gresite pot fi aparentele! Chiar daca pare ca Pilat are totul sub control, el se teme de multime si le face pe plac, chiar daca a lui constiinta ii spune ca Omul din fata lui este nevinovat. Iisus, pe de alta parte, desi pare prizonier, El ALEGE sa se afle in acel moment acolo pentru a ne salva pe noi, pentru a ne da o alternativa la viata pe care o traim. El face lucrul acesta complet constient, pentru ca vrea, nu pentru ca este obligat. Alege sa ne salveze DIN DRAGOSTEA pe care o poarta Tatalui, dar si oamenilor.

Aceasta dragoste este o libertate inexplicabila in cuvinte pe care o traim cu Dumnezeu. Doar asa putem castiga controlul adevarat asupra vietii noastre, chiar daca momentan nu detinem o casa, o masina sau chiar nu avem o familie. Totusi, avem libertatea de a avea liniste, de a fi impacati cu Dumnezeu. Avem libertatea pe care ne-a dat-o Iisus pe cruce, promisiunea Lui care nu se clatina si care nu poate fi contestata.

Nu stim despre cei din jur daca au ceea ce avem noi. Nu stim daca au linistea data de Iisus. Nu stim ce fel de viata duc in spatele lucrurilor pe care le lasa sa se vada… iar daca le lipseste linistea, trebuie sa ii ajutam sa o gaseasca, nicidecum sa ii invidiem pentru niste posesiuni materiale.

Chiar daca din exterior pare ca ai control, analizeaza-ti bine viata ta si da-i un diagnostic clar si sincer. Fii corect cu tine insuti si cu Dumnezeu si vezi daca nu cumva, de fapt, nu ai nimic sub control. Daca inca nu ai linistea si puterea pe care le-a pus Dumnezeu in tine, cauta-le si El nu te va dezamagi!



Atitudinea poate schimba totul

Pune-te in situatia urmatoare:

Tocmai ai terminat facultatea si te-ai angajat intr-o firma. Seful tau iti spune ce sa faci si are toata bunavointa si increderea posibile in tine. Tu o dai in bara de toti banii, facand lucrul acesta constient, nu din greseala.

Cand seful tau, care a avut incredere in tine, descopera ce ai facut si iti stie si motivele, nu numai ca nu te taxeaza, ci iti mareste salariul si te avanseaza pe o pozitie mai buna.

Cum te simti? Ce atitudine adopti? Continui sa ramai si sa lucrezi tot in stilul in care ai facut-o pana atunci sau iti pare rau si te schimbi la 180 de grade? Pleci din acea companie? Cum reactionezi la asa o bunatate fara margini pe care mai mult ca sigur nu o meriti?

Exemplul pe care l-am dat explica intr-o oarecare masura bunatatea lui Dumnezeu. Cam atat de tare ne iubeste El, incat e gata sa ne ierte chiar si daca am pacatuit intentionat.

Asa atitudine tu cum primesti? Te-ai gandit vreodata ca asta este doar o mica parte din iubirea si iertarea lui Dumnezeu? Cum iti traiesti viata? Se potriveste cu asa atitudine? Daca nu, esti sigur ca totul este in ordine si ca n-ai nimic de corectat?



Fii tu primul care face bine si nu astepta nimic in schimb… Dupa vezi daca se schimba ceva.

Te-ai gandit vreodata sa fii tu primul care da? Primul care pur si simplu face un bine, fara sa astepte nimic in schimb?

Nu ati vazut niciodata pe nimeni suparat pe societate/ guvern/ familie/ prieteni ca nu are mai mult? Nu ati auzit pe nimeni care sa dea vina pe altii ca nu il ajuta? Nu ati vazut atatia oameni care asteapta de la altii sa le faca un bine sau sa le dea ceva?

Sunt o multime de oameni care asteapta cu mainile in san sa se intample ceva cu viata lor, sa pice din cer eventual? Iar pana atunci sunt suparati, posomorati, considerand ca merita mai mult?

De ce sa nu fii tu primul care face ceva? Primul care raspunde la o provocare, chiar daca ii este greu? De ce sa nu fii tu primul care face un compliment, care ajuta, care daruieste, care spune o vorba buna despre cineva?

De ce sa nu fii unul din oamenii bucurosi ca pot ajuta, ca pot face bucurii fara sa astepte ceva la schimb? De ce sa nu fii tu cel care are pretentii de la el, si nu de la altii? Care lupta sa isi creasca valoarea umana fara sa se bazeze pe altii?

Nu face niciodata un bine cuiva pentru rasplata, pentru ca asta este manipulare in toata regula. Sa faci ceva pentru a influenta comportamentul oamenilor nu te face o persoana buna, indiferent cat de frumos ar fi gestul tau.

Nu iti astepta rasplata de la oameni, pentru ca atunci ti-ai primit-o pentru totdeauna. (Matei 6,1) Fa tot binele cu dragoste, fara sa stie altii, fara sa te lauzi, fara sa astepti nimic in schimb, iar rasplata ta va veni de la Dumnezeu. Lasa-te surprins de binele pe care il primesti de la oameni pentru ca ei isi doresc sa faca asta(pentru ca vei intalni oameni care iti fac bine), si nu pentru ca se simt datori sa o faca. Fa bine doar pentru ca iubesti.



Cine mai viseaza la elefanti?

Tu ai avut vreodata vreun vis pe care sa il consideri nebunesc? Un vis atat de mare incat te face sa tremuri cand indranesti sa te gandesti la el? Ti-ai dorit vreodata ceva atat de mare incat sa iti fie aproape frica sa iti imaginezi ca poti face sau ca il poti avea?

Eu numesc visele acestea elefanti. Tu azi cat de des te gandesti la elefantul tau? Este mai aproape decat oricand sau mai departe ca niciodata? Si daca ti se potriveste a doua varianta, de ce?

Te-a rapus ritmul lumii de azi, in care toti oamenii sunt la fel, au acelasi tip de job, au acelasi program, muncesc pentru aceleasi lucruri si nu indraznesc sa se debaraseze de rutina?.. care, ce-i drept, este confortabila, este sigura, usoara… si totusi, este atat de neimplinitoare si fara sens… pentru ca ne face sa muncim pentru lucruri fara valoare, pe care le pierdem in momentul in care parasim aceasta lume.

Singurele lucruri care ne raman sunt cele pe care le facem din iubire pentru ceilalti. Sunt singurele „investitii” care raman pentru vesnicie, iar legat de ele nu trebuie sa ne temem sa visam mare de tot!

Daca noi ne dorim ceva bun, dupa voia lui Dumnezeu, indiferent cat de mare este dorinta noastra, El va face mult mai mult de atat: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi…” (Efeseni 3, 20).

Indiferent de cat de mare este elefantul nostru, daca vom merge in directia lui, sunt convinsa ca va deveni realitate, ba chiar s-ar putea sa ne trezim ca am primit o balena.

Lumea din jurul nostru si cerintele ei ne opresc sa ne gandim la elefanti, pentru ca grijile de zi cu zi ne coplesesc… cand de fapt nu avem de ce sa ne facem griji: „Nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi.” (Matei 6, 34).

Putem face multe daca ne incredem in Dumnezeu. Desi noi suntem limitati, El nu este. Ne da cu drag din darurile pe care le are pentru noi, dar doar daca le punem la treaba, pentru ca asa Ii aratam cat Il pretuim.

Trebuie sa ne intoarcem la inima aceea de copil si sa ne dam seama ca orice e cu putinta la Dumnezeu si visele noastre cele mai nebunesti nu vor mai parea atat de indepartate. Putem reusi orice pentru ca El poate orice.

Si da, asta va insemna poate mult efort din partea noastra, dar cred ca este un pret care merita cu varf si indesat platit!



Decat sa faca schimbari mici in viata lor, unii prefera sa moara…

E socant cum oamenii aleg sa faca lucruri care le fac rau fiind complet constienti.

Sunt o multime de fumatori care aproape isi scuipa plamanii de la tusea violenta pe care o au si carora nici macar nu le trece prin cap sa renunte la tutun.

Sunt o multime de diabetici care nu vor sa tina regim.

Sunt o multime de oameni care beau sau se drogheaza si isi distrug vietile, isi indeparteaza prietenii si familiile, dar nu renunta la viciul lor.

Cred ca sunt multi care se regasesc in categoriile de mai sus. Si mai cred ca mai sunt multe altele pe langa cele pe care le-am enumerat. Si totusi, ei niciodata nu fac nimic… sau se mint ca situatia in care se afla nu este totusi atat de grava… pentru ca sunt invatati cu happy end-ul din filmele de la TV….

Oare avem senzatia ca noi n-avem cum sa patim nimic, orice am face? Oare avem senzatia ca noi suntem mai buni decat altii si ca vom fi feriti, in conditiile in care toate semnele ne spun ca mergem spre mai rau? Oare avem senzatia ca lucrurile se vor rezolva de la sine, fara sa luam atitudine si sa facem nimic in privinta asta? Oare noi n-avem responsabilitate asupra propriei vieti? Sau mai rau, avem senzatia ca nu este nicio problema sa ne batem joc de noi insine?

De ce platim cu sanatatea nsite lucruri care ne distrug? De ce nu alegem sa facem o schibare mica si sa castigam inapoi controlul asupra vietii noastre?

Pierdem usor-usor controlul si ne lasam condusi de vicii care ne distrug. Nu vrem sa luam decizii care sa schimbe in bine viata. Pur si simplu nu vrem, iar intr-o zi ne trezim ca este prea tarziu…

Toti luam sau am luat intr-o zi cel putin o decizie proasta. Nu e un capat de tara. Ce facem cand constientizam ca e o decizie proasta? Continuam tot asa sau ne oprim si o luam de unde am ramas? De ce nu luam atitudine asupra vietilor noastre? Totul tine de noi, oricat ne-ar placea sa dam vina pe orice altceva sau oricine altcineva.

Mai dam din cand in cand vina si pe slabiciuni. Nu facem nimic sa le infrangem. Continuam fix in modul in care am inceput si care ne duce la ruina… Ne e mai comod asa…

E trist cum nu ne trezim odata. E trist ca avem acces la atata informatie si totusi traim in propriile minciuni. E trist ca ne e greu sa incepem sa facem ceva cu vietile noastre. E trist ca e mai comoda boala decat sanatatea…