Category Archives: Ganduri

Exista doua tipuri de oameni bogati

N-am idee cine le-a spus oamenilor sau cum au dedus ei ca trebuie sa calce peste cadavre ca sa ajunga in varf. Mi se pare o idee falsa si proasta care sunt sigura ca in majoritatea cazurilor nu te duce unde ai vrea si te mai lasa si cu mustrari de constiinta.

De ce ai vrea succes daca asta presupune sa minti, sa inseli si sa pagubesti pe altcineva? Unde este satisfactia? Chiar ai impresia ca altfel nu se poate? Stii cum se spune… „roata cat e de patrata, tot se-ntoarce ea odata”. De ce avem impresia ca trebuie sa „jucam murdar” ca sa obtinem ce ne dorim? Si culmea e ca acest drum, dupa ce ca e incorect, ne si consuma energia si nervii… totul ca sa ajungem intr-un final sus si sa ne uitam in urma cu rusine.

Sunt o multime de oameni care au reusit sa obtina ce si-au dorit fara sa raneasca pe altii. Sunt o multime de oameni corecti care ne pot indruma si ajuta sa fim corecti, la randul nostru daca nu reusim singuri. Avem o multime de modele bune si demne de urmat, dar trebuie sa le gasim.

Din nefericire, acesti oameni ies mai rar la inaintare decat ceilalti. Cu toate ca realizarile lor sunt imense si au fost chiar o binecuvantare pentru fiecare om care le-a iesit in cale, de multe ori acesti oameni nu sunt interesanti pentru publicul larg.

Sunt doua categorii de oameni bogati: ambele stau foarte bine la copitolul finante, ambele au avut alegeri grele de facut, ambele au muncit pe branci, dar nu ambele au parte de liniste si de multumire. Si cred ca cei cu adevarat bogati sunt cei care nu au jucat murdar, pentru ca la final se pot bucura in voie de munca lor, nu stau cu teama si nu se uita in urma cu regret pentru ca nu au nicio vina sau greutate pe care trebuie sa o traga dupa ei de acum in colo.

Daca exista doua categorii de oameni bogati, inseamna ca sunt cel putin doua cai pe care le putem urma, asa-i? Alegerea ne apartine.



Fa-ti meseria bine, oricare ar fi ea!

Indiferent daca ai reusit sa gasesti acel lucru care te pasioneaza cu adevarat si sa faci din el o meserie sau daca serviciul tau nu apartine chiar domeniului pe care il iubesti, este esential sa iti faci treaba cat de bine poti!

Cei care se plang de locul de munca sunt din ce in ce mai multi… fie salariul este prea mic, fie nu le place ce fac, fie isi doresc altceva… dar rareori vreunul chiar ia atitudine si schimba ceva.

Cum ai impresia ca poti sa ajungi acolo unde iti doresti daca serviciile pe care le prestezi sunt mediocre? Cum ai impresia ca poti sa iti gasesti pasiunea daca nu depui niciun efort sa o cauti macar?

Sunt o multime cei care traiesc frustrati, nemultumiti de viata lor. Si intr-adevar, este mult mai usoara calea aceasta… sa schimbe lucrul acesta, ar trebui practic sa isi dea toata viata peste cap:

– Ar trebui chiar sa depuna efort si sa obtina rezultate
– Ar trebui sa isi schimbe modul de gandire si sa devina proactivi
– Ar trebui chiar sa iasa din mediul in care se afla si sa isi piarda acel comfort pe care si l-au construit
– Ar trebui chiar sa inceapa sa citeasca si sa invete lucruri noi… iar pentru asta ar trebui sa sacrifice din timpul pe care il irosesc aiurea:)

Fa-ti meseria bine, indiferent care este aceea! Fa bine ceea ce faci, chiar daca nu gasesti in ea cine stie ce placere sau bucurie! Da 100% din tine si va fi imposibil sa nu primesti o promovare, o oferta mai buna de munca sau, de ce nu, suport pentru a-ti deschide chiar tu o mica afacere care sa devina mare cu timpul!

Schimba perspectiva asupra viatii tale, munceste in directia in care doresti sa mergi si cu siguranta vei deveni din ce in ce mai multumit de modul cum decurge viata ta!



„Crede si nu cerceta” s-a mutat pe internet

Oamenii din jurul nostru ne influenteaza intr-un fel sau altul fara doar si poate, fie ca suntem constienti de asta, fie ca nu. Ii credem pe cuvant pe cei pe care ii admiram si facem pe dos fata de cum spun cei pe care ii dispretuim. Problema reala vine cand credem totul sau dispretuim totul, fara sa ne deranjam sa ne interesam care este adevarul.

Eu imi amintesc orele de istorie din generala, cand profu’ ne spunea ca, pentru ca un izvor istoric (referindu-se la un document sau text care ne ofera o informatie despre trecut) sa fie considerat veridic, era necesar sa fie confruntat cu alte doua sau mai multe surse care sa confirme acele informatii… Trist este ca in ziua de azi ne-am lenevit atat de tare incat nu se mai pune problema sa cerem macar inca o opinie.

Toti avem idei. Si daca nu avem idei, ne facem imediat una dupa ce a spus cutare sau cutare, care are o idee din ce a spus cutare si tot asa… Rar auzim ca cineva a citit despre un subiect (si nu ma refer la cititul pe facebook sau alte retele de socializare) sau ca s-a documentat despre ceva. Ne multumim sa stim putin, fara sa ne agitam prea tare sa aflam adevarul, cauzele si posibilele efecte ale unor actiuni, iar mai tarziu ne plangem ca „tara merge prost”, ca „lumea o ia la vale”, ca suntem „nefericiti” si alte lucruri de genul acesta.

Traim niste timpuri in care informatia nu mai este o problema: avem acces la ea prin toate mijloacele posibile, dar totusi nu facem absolut nimic in legatura cu asta. Multi oameni merg la serviciu si fac o munca mediocra, pentru ca nu ii intereseaza sa stie mai mult sau sa isi faca treaba bine, atata vreme cat nu sunt concediati. Multi oameni cumpara anumite lucruri la suprapret pentru ca in reclama apare o persoana pe care o stimeaza. Multi oameni dau idei mai departe, pe care la randul lor le-au auzit de la altii fara sa le treaca macar prin filtrul ratiunii…

Ne-am lenevit de tot. Nu ne intereseaza de fapt aproape nimic din ce se intampla in jurul nostru decat atunci cand ajunge sa ne deranjeze direct pe noi… iar cand ajungem la acea situatie ne plangem de soarta noastra. Nu ne intereseaza binele general al oamenilor, ne intereseaza sa traim cum vrem… iar cand acest lucru nu se intampla, suntem frustrati si deranjati, dar nu e niciodata vina noastra, ci a altora. Ne dorim libertate, dar ne lasam controlati de parerile altora.

Ceea ce vreau sa va indemn sa faceti este sa incepeti sa traiti o viata constienta! Haideti sa nu mai luam de bun ceea ce primim de la altcineva, ci sa verificam daca acele informatii sunt adevarate! Haideti sa nu mai fim mediocri si sa incepem sa fim interesati de directia in care curge viata noastra! Haideti sa nu mai dormim si sa ne consideram victime! Haideti sa fim excelenti in orice domeniu! Lucrurile astea nu sunt utopii, ci se pot infaptui… dar pentru asta ar trebui sa recunoastem ca nu le stim pe toate, sa mai lasam facebookul si televizorul si sa nu mai luam informatia la mana a doua!



Poate parea ca ai totul sub control…

Poate parea ca unii au totul sub control, o casa frumoasa, o masina, o familie, o cariera si multi bani. Putem fi tentati sa ii invidiem, pentru ca ei par sa aiba totul de la viata.

Poate ca totul este o aparenta si lucrurile stau de fapt cu totul altfel. Va amintiti momentul din Biblie in care Iisus a fost prins si dat pe mana lui Pilat pentru ca mai tarziu sa fie rastignit? Imaginati-va momentul in care Iisus, legat, cu hainele rupte, batut, statea in fata lui Pilat, care era imbracat frumos, era liber si avea chiar o pozitie de conducere.

Pare ca Pilat are controlul asupra situatiei, pentru ca el poate decide daca Iisus va merge catre cruce sau va fi eliberat („Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc si am putere sa-Ti dau drumul?” (Ioan, 19, 10)). Poate parea ca Iisus este Cel care a trebuit sa se supuna voii multimilor care Il condamna… Si totusi, cuvintele Lui sunt „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a raspuns Isus, „daca nu ti-ar fi fost data de sus. De aceea, cine Ma da in mainile tale are un mai mare pacat.” (Ioan, 19, 11).

Cat de gresite pot fi aparentele! Chiar daca pare ca Pilat are totul sub control, el se teme de multime si le face pe plac, chiar daca a lui constiinta ii spune ca Omul din fata lui este nevinovat. Iisus, pe de alta parte, desi pare prizonier, El ALEGE sa se afle in acel moment acolo pentru a ne salva pe noi, pentru a ne da o alternativa la viata pe care o traim. El face lucrul acesta complet constient, pentru ca vrea, nu pentru ca este obligat. Alege sa ne salveze DIN DRAGOSTEA pe care o poarta Tatalui, dar si oamenilor.

Aceasta dragoste este o libertate inexplicabila in cuvinte pe care o traim cu Dumnezeu. Doar asa putem castiga controlul adevarat asupra vietii noastre, chiar daca momentan nu detinem o casa, o masina sau chiar nu avem o familie. Totusi, avem libertatea de a avea liniste, de a fi impacati cu Dumnezeu. Avem libertatea pe care ne-a dat-o Iisus pe cruce, promisiunea Lui care nu se clatina si care nu poate fi contestata.

Nu stim despre cei din jur daca au ceea ce avem noi. Nu stim daca au linistea data de Iisus. Nu stim ce fel de viata duc in spatele lucrurilor pe care le lasa sa se vada… iar daca le lipseste linistea, trebuie sa ii ajutam sa o gaseasca, nicidecum sa ii invidiem pentru niste posesiuni materiale.

Chiar daca din exterior pare ca ai control, analizeaza-ti bine viata ta si da-i un diagnostic clar si sincer. Fii corect cu tine insuti si cu Dumnezeu si vezi daca nu cumva, de fapt, nu ai nimic sub control. Daca inca nu ai linistea si puterea pe care le-a pus Dumnezeu in tine, cauta-le si El nu te va dezamagi!



Atitudinea poate schimba totul

Pune-te in situatia urmatoare:

Tocmai ai terminat facultatea si te-ai angajat intr-o firma. Seful tau iti spune ce sa faci si are toata bunavointa si increderea posibile in tine. Tu o dai in bara de toti banii, facand lucrul acesta constient, nu din greseala.

Cand seful tau, care a avut incredere in tine, descopera ce ai facut si iti stie si motivele, nu numai ca nu te taxeaza, ci iti mareste salariul si te avanseaza pe o pozitie mai buna.

Cum te simti? Ce atitudine adopti? Continui sa ramai si sa lucrezi tot in stilul in care ai facut-o pana atunci sau iti pare rau si te schimbi la 180 de grade? Pleci din acea companie? Cum reactionezi la asa o bunatate fara margini pe care mai mult ca sigur nu o meriti?

Exemplul pe care l-am dat explica intr-o oarecare masura bunatatea lui Dumnezeu. Cam atat de tare ne iubeste El, incat e gata sa ne ierte chiar si daca am pacatuit intentionat.

Asa atitudine tu cum primesti? Te-ai gandit vreodata ca asta este doar o mica parte din iubirea si iertarea lui Dumnezeu? Cum iti traiesti viata? Se potriveste cu asa atitudine? Daca nu, esti sigur ca totul este in ordine si ca n-ai nimic de corectat?