Category Archives: Ganduri

Degeaba cuvinte… daca nu fapte

Degeaba spun zilnic ca Il iubesc pe Hristos daca ma uit la aproapele meu cu dispret si nu il ajut atunci cand are mai mare nevoie. Degeaba ii spun sotului/ sotiei meu/ mele ca il/ o iubesc, daca il/ o ranesc intentionat si fac lucruri care stiu ca ii provoaca suferinta. Degeaba spun ca sunt cel/ cea mai bun/ buna daca rezultatele mele dovedesc contrariul.

 

Cuvintele fara fapte sunt la fel cu credinta fara fapte: moarte. Prin fapte ne demonstram credinta. Prin fapte vorbim mult mai clar decat o facem prin cuvinte.

Iubirea inseamna fapte. Suntem atat de buni la a spune cuvinte frumoase care suna bine, incat uitam ca trebuie insotite si de fapte. Faptele si atitudinea ta arata ceea ce esti tu. Daca esti multumit, atunci felicitari, dar daca nu, fa ceva in privinta aceasta!

Nu spun ca nu sunt momente in care cuvintele tale sunt in concordanta cu faptele. In aceasta situatie, chiar daca nu ai ureche muzicala, orice declaratie de dragoste, orice urare de bine, orice salut suna mult mai bine pentru cel/ cea caruia/ careia i-o adresezi.

 

Daca cuvintele tale se armonizeaza perfect cu faptele si ambele arata iubirea pe care le-o porti celor din jur, atunci poti spune ca esti un om bogat, care a inteles ce are de facut cu viata sa, indiferent daca esti om de afaceri sau un lucrator.



Tu cum stai cu sanatatea?

Fara doar sau poate, Dumnezeu ne spune sa cautam intai Imparatia Cerurilor si neprihanirea Lui, caci toate celelalte vor veni pe deasupra. (Matei 6, 33) Eu n-am niciun dubiu ca asa este… am testat si Dumnezeu mi-a demonstrat ca al Sau Cuvant este la fel de actual si astazi pe cat a fost intotdeauna… dar tot El mi-a dat o idee foarte buna: sa imi ordonez viata de la un capat la celalalt.

 

Mi-am dat seama ca pentru a deveni o persoana care sa aiba succes cu tot ceea ce isi propune, dupa ce am pus la punct relatia cu El, este necesar sa imi ordonez alimentatia, sportul, odihna, relaxarea, educatia, modul in care gandesc, relatiile cu oamenii din jurul, aspectul exterior… si cam orice tine de mine ca om: sanatatea sub toate aspectele sale. Dumnezeu promite ca va binecuvanta lucrul mainilor noastre (multiple referiri la acest aspect in Scriptura), deci este necesar un efort din partea noastra, pentru ca El sa aiba ce binecuvanta!

 

Sanatatea are o multime de forme, plecand de la o minte sanatoasa si terminand cu un corp sanatos. Acestea doua, daca sunt puse la punct, vor lucra impreuna ca o arma imbatabila impotriva oricarui factor ar incerca sa ne abata de la tinta pe care ne-am stabilit-o. Dumnezeu este Cel care ne va desavarsi eforturile, dar aceste eforturi ne raman noua.

 

Tine noi sa ne stabilim obiectivele, sa implementam obiceiuri bune (s-a dovedit ca, in medie, este nevoie de 66 de zile sa implementam un nou obicei in viata noastra, asa ca nu va speriati daca inca nu va este usor sa mancati sanatos, sa faceti putin sport in fiecare zi, sa cititi in fiecare zi, sa ganditi ceva bun in fiecare zi etc) care sa ne duca spre varf, unde nu e niciodata aglomerat. Aceste doua lucruri care par banale ne vor da un scop si ne vor ghida intr-acolo, facand din viata noastra o fericire continua, pentru ca traitul cu scop, credeti sau nu, produce fericire!

 

Tu cum stai cu sanatatea? Care sunt obiceiurile pe care le ai? Care sunt obiceiurile pe care trebuie sa ti le schimbi? Cum stai cu ganditul? Cum stai cu alimentatia? Cum stai cu sportul? Cum stai cu buna dispozitia? Daca nu esti multumit de una dintre ele, pune mana si schimb-o! Lucrurile mici si sanatoase, pe care le faci zilnic, sunt cele care ii diferentiaza pe cei care reusesc de cei care esueaza. Nu este vreun secret pe care unii si il stiu si altii nu, ci lucrurile marunte despre care cu totii stim ca ne fac bine, dar pe care nu toti le aplicam in vietile noastre in fiecare zi!



Limitele exista doar cand ni le impunem noi

Suntem singurii vinovati pentru succesele sau nereusitele noastre. In momentul in care am ajuns intr-o situatie dificila, noi suntem singurii care decidem daca renuntam sau continuam pe acel drum. Suntem singurii care decid ca pot sau nu pot face anumite lucruri. Suntem singurii care decidem care ne sunt limitele si daca le putem depasi.

 

Societatea nu ne ajuta. Inca de mici ni se spune in ce mod trebuie sa gandim, cu cine ar trebui sa ne comparam, ce inseamna succesul si ce inseamna insuccesul. Parintii, prietenii sau profesorii pot deveni, fara sa ne vrea raul, un obstacol greu de trecut pentru mintea noastra. Ei ne pot indoctrina incontient in anumite conceptii mai mult sau mai putin gresite despre ce putem si ce nu putem face cu viata noastra. Sunt oameni si ei, si probabil au primit aceleasi informatii, asa ca asta este tot ce pot da mai departe, considerand ca „ajuta”.

 

Avand atat de multe influente exterioare, si adaugand esecurile personale (care vor exista la un moment dat, oricat de buni si de pregatiti am fi intr-un domeniu), ne va fi foarte usor sa intram intr-o zona confortabila, sa ne spunem ca mai mult de atat nu putem duce, ca este suficient. Si asta, dragilor, este mentalitatea victimei.

 

Singura diferenta intre oamenii care sunt victime si cei care nu sunt este faptul ca cei care nu sunt victime realizeaza ca limitele exista doar daca si le pun singuri. Si ei au momente de slabiciune cand creierul le spune ca nu pot merge mai departe, dar diferenta este ca nu se resemneaza cu aceste ganduri. Ei nu raman acolo. Cauta si gasesc solutii care sa ii ridice si sa ii faca cei mai buni! Gandesc „din afara cutiei”, incearca un alt drum, daca primul a esuat si ajung sa reuseasca, chiar daca totul in jurul lor urla ca nu se poate.

 

Oamenii care nu reusesc sa faca anumite lucruri de obicei nu ii cred nici pe cei care reusesc. Rareori ies din ideile lor preconcepute pentru ca asta ar insemna sa invete lucruri noi, sa iasa dintr-o zona de confort cu care s-au obisnuit, iar lucrul asta nu este un proces usor intotdeauna. De multe ori nici argumentele concrete si solide nu le darama limitele, pentru ca ei nu au nevoie cu adevarat de dovezi, pentru ca nu sunt dispusi sa le creada… pentru ca nu sunt dispusi sa isi schimbe in vreun fel viata.

 

Credinta este o arma extrem de puternica. Eu, personal, cred intr-Un Dumnezeu care poate orice si care ma iubeste atat de mult incat ma intareste chiar si in cele mai grele momente. Cred ca are un plan maret pentru mine si cred ca are incredere ca voi reusi sa duc la bun sfarsit „misiunea pe care mi-a incredintat-o”. Tot El ma invata sa am incredere ca voi reusi si tot El imi spune sa nu ma tem de nimic, pentru ca El este cu mine, si astfel nicio armata nu imi poate sta impotriva. Credinta este de cele mai multe ori un lucru care lipseste oamenilor care nu reusesc ceva. Credinta este arma cea mai puternica pe care o avem, pentru ca ne transforma in oameni noi, mai puternici, mai determinati, mai hotarati.

 

Chiar daca acum consideri ca nu poti face ceea ce visezi, sa stii ca te inseli! Indiferent care iti sunt motivele pe care ti le invoci (fie ca esti prea mic, prea batran, prea slab sau ca nu ai experienta), sa stii ca acele motive sunt limite pentru tine pe care ti le-ai pus de buna voie si pe care nu vrei sa le dai la o parte. Exista doar pentru ca tu le dai voie sa existe si vor dainui atata vreme cat tu le permiti acest lucru.



Cum iti poti iubi aproapele ca pe tine insuti daca pe tine nu te iubesti?

„Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau”. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii”. (Matei 22, 37-40)

Aceste 4 versete rezuma clar care este voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Putem vedea clar cat de importanta este iubirea pentru El: cat de important este sa Il iubim pe El, dar si cat de important este sa ne iubim aproapele. Mai mult, atunci cand ne gandim la aproape, nu ne gandim doar la prieteni sau familie, ci la toti oamenii cu care intram in contact in fiecare zi.

 

Prima porunca este clara, dar cu a doua ce ne facem? Cum putem noi sa iubim toti oamenii? Cum ne iubim pe noi insine? Asta inseamna ca trebuie sa devenim niste narcisisti, astfel incat sa ne putem iubi aproapele enorm de mult, asa cum ne iubim pe noi?

NICIDECUM

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna ca trebuie sa ne supraevaluam, sa ne ignoram toate defectele, sa consideram ca suntem buricul pamantului. Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa ne vedem exact asa cum suntem: cu defecte si calitati. Ne iubim atunci cand suntem sinceri cu noi insine, cand ne vedem greselile si facem tot posibilul sa le indreptam, cand investim in educatia noastra, cand facem tot posibilul sa devenim mai buni in ceea ce facem, cand stam pe drumul care ne duce la tinta pe care ne-am fixat-o.

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa ne gasim scuze pentru nereusite, sa dam vina pe altii sau sa ne eschivam de la anumite actiuni, pentru ca ne consideram mai buni sau mai rai decat altii. Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa fim extra-ingaduitori cu noi, ci sa fim obiectivi. Sa ne iubim pe noi insine inseamna ca ne evaluam obiectiv si ca facem tot posibilul sa imbunatatim rezultatul pe care l-am obtinut in urma analizei obiective.

 

Sa ne iubim pe noi insine nu inseamna sa fim prea blanzi sau prea duri, ci inseamna sa constientizam ca suntem oameni, ca nu suntem perfecti, ca vom gresi la un moment dat. Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa fim constienti de valoarea pe care o avem si pe care o aducem societatii in care traim.

 

Sa ne iubim pe noi insine inseamna sa ne uitam la Hristos si sa Ii vedem caracterul, sa Ii constientizam jertfa si iubirea pe care ne-o poarta. Sa constientizam cat de mult ne iubeste si cat de multe ne iarta… Si sa facem totul ca pentru El, sa ne comportam asa cum El ne-a aratat, sa vorbim ca El si sa simtim ca El. Sa ne iubim pe noi insine si pe aproapele nostru inseamna sa iubim asa cum Iisus a iubit oamenii, chiar daca ei nu L-au iubit inapoi.



Daca nu esti fericit cu ce ai acum, nu vei fi fericit nici cu mai mult!

Fericirea este un termen atat de complex, ca oricat de mult ne-am stradui, nu stiu daca am reusi sa ii dam o definitie care sa ii cuprinda toate sensurile. Si totusi, fiecare om in parte poate afirma despre el ca este sau nu fericit.

 

Eu cred ca fericirea este o decizie personala, este o liniste pe care Dumnezeu ne-o face cadou pentru ca ne iubeste, dar pe care nu ne-o baga pe gat. Fericirea este ceva pe care nu stiu sa il explic si pe care am simtit-o cand am devenit constienta de Parintele, Prietenul, Fratele pe care i-am gasit in El si de iubirea pe care mi-o poarta.

 

Totusi, o multime de oameni nu cunosc acest lucru, nu sunt constienti de aceasta dragoste imensa pe care ne-o poarta Dumnezeu si care ne este suficienta… si astfel ei se concentreaza pe alte lucruri pe care le considera aducatoare de fericire, precum anumite bunuri, un anume stil de viata, o anumita pozitie sociala, o anumita slujba, o anumita suma de bani sau cu alte lucruri asemanatoare… Si daca ei nu detin acele lucruri la care viseaza, sunt nemultumiti de viata pe care o traiesc si considera ca acele lucruri le-ar aduce fericirea adevarata… Voi adauga un ”din nefericire :(”. Atentie, nu spun ca lucrurile materiale nu sunt folositoare, dar spun ca gresim in momentul in care ne gandim la ele ca o sursa de fericire!

 

Dragilor, vreau sa va spun ca daca nu sunteti fericiti in momentul in care cititi acest articol pentru ca nu aveti o anumita casa, o anumita masina sau un alt lucru pe care il considerati important, chiar daca veti ajunge la un moment dat sa detineti acel lucru, tot nu veti fi fericit, ci doar va veti fi atins scopul pe care voi l-ati considerat atat de important incat sa ii dedicati o buna bucata din viata. Si din nou, nu spun ca nu este bine sa ai o anumita casa, un anumit lucru sau sa mai stiu eu ce, ci doar ca trebuie sa fim constienti de faptul ca acestea sunt doar lucruri de care ne putem folosi si care ne ajuta, dar a caror valoare este temporara, si in care nu trebuie sa ne punem baza ca ar aduce fericirea!

 

Daca nu sunteti fericit cu ceea ce aveti acum, puteti fi siguri ca nu veti fi fericit nici cand veti avea mai mult, pentru ca fericirea nu se masoara in lucruri materiale, nu se masoara in reusite pe care le consideri doar ale tale, nici macar in vacante sau case de lux. Fericirea este o alegere pe care noi o avem de facut in fiecare secunda a vietii noastre. Fericirea tine de modul in care gandim si nu de ceea ce avem. Pentru mine, fericirea tine de Dumnezeu, pentru ca El este Cel care m-a ajutat sa imi ating toate scopurile mici si mari pe care mi le-am propus, care mi-au adus bucurii pe moment, bucurii pentru care ii sunt recunoscatoare, si despre care pot spune ca m-au facut fericita doar pentru ca stiu ca toate se intampla datorita Lui.