Category Archives: Ganduri

Cand 1000 de usi se inchid, deschide-o pe a 1001-a

Povestile oamenilor de succes nu incep niciodata cu „am renuntat la visul meu”. Sfaturile pe care le primim de la cei care au ajuns sus nu sunt de tipul „daca nu iti iese din prima, poti sa renunti” si rezultatele pe care le consideram spectaculoase nu apar peste noapte, indiferent daca vorbim despre o afacere de succes, despre o relatie de succes, sau chiar despre un stil de viata sanatos.

 

Lucrurile bune cer perseverenta si dedicare. Rare sunt acele „tunuri” care ne propulseaza direct in varf, iar acea pozitie dispare la fel de usor pe cat a aparut. Daca tu consideri ca iti doresti cu adevarat ceva anume, dar te opresti la primele piedici, ar trebui sa te intrebi daca iti doresti cu adevarat acel ceva.

 

Nu trebuie sa ne fie teama de un eventual esec care sa ne opreasca din drum. Credinta in Dumnezeu este un factor foarte important in aceasta ecuatie. Odata ce ne-am incredintat planurile in mana Lui, increderea ca El ne va duce acolo unde trebuie sa ajungem si va fi un imens avantaj pentru noi. Dumnezeu Isi doreste sa ocupe fiecare domeniu al vietii noastre, si nu doar zilele de Duminica, iar binecuvantarea Lui peste planurile noastre nu poate insemna decat mult bine.

 

Cu cat te vei teme mai mult si mai mult de esec, cu atat mai mult te vei indrepta spre el. Vei gresi fara doar sau poate si este posibil sa te indrepti cu greu din greseli, dar nu ai voie sa renunti. Chiar si dupa ce ti s-au inchis 1000 de usi, sa nu iti fie frica sa o deschizi pe a 1001-a. Daca tu crezi ca sansele de reusita de data asta sunt de 0,1%, atunci nu renunta!

 

Daca Il ai pe Dumnezeu ca si stapan peste planurile tale, peste viata ta, iar daca dorinta ta este aceea de a-L asculta si de a-I dedica totul, poti sa fii sigur ca planurile tale vor reusi la un moment dat pentru ca El Isi doreste sa ne ajute. Dar pana acolo, nu ai voie sa te opresti sau sa deznadazduiesti, chiar daca lucrurile nu se intampla in momentul in care vrei tu!

 

Dumnezeu va sti intotdeauna mai bine decat tine cate usi ai de deschis pana sa ajungi unde iti propui, iar pana acolo drumul se va dovedi a fi incredibil de aventuros si plin de binecuvantari, chiar daca poate nu iti vei da seama pe moment.



Fa-ti curaj si raspunde la intrebarile pe care le tot ocolesti!

Poate ca din cand in cand ar trebui sa ne luam o pauza de la aceasta viata pe care noi o consideram „normala” si sa aruncam o privire la ceea ce am devenit. Sa ne uitam la sufletul nostru si sa vedem ce avem acolo. Si vorbesc despre o privire obiectiva, dura, dar dreapta. Vorbesc despre valorile morale care se afla acolo… inca. Vorbesc despre telurile si idealurile pe care ne dorim sa le atingem.

 

Haideti sa ne uitam la oamenii din jurul nostru, la relatiile pe care le-am legat si sa ne intrebam unde vor duce. Si sa primim raspunsul cu curaj. Sa nu ne fie teama sa facem schimbari care ne-ar putea duce la mai bine daca acum mergem spre mai rau. Sa nu ne fie teama de un raspuns negativ, care mai tarizu se poate dovedi cel mai bun lucru pe care l-am facut.

 

Intrebarile sunt bune. Dumnezeu ne invata sa cautam raspunsuri. Chiar daca nu sunt pe placul nostru si s-ar putea sa ne scoata din zona de confort, efortul va merita cu siguranta, pentru ca numai adevarul ne poate ridica.

 

Daca aruncam o privire obiectiva la ceea ce suntem in momentul de fata, ne va placea ceea ce vom vedea? Suntem okay cu ceea ce am facut pana acum? A trebuit sa facem compromisuri? Care este relatia noastra cu Dumnezeu? El reprezinta pentru noi un aliat sau un dusman? Spre ce ne indreptam?

Daca suntem perfect constienti ca nu mergem spre El, ci spre rau, de ce continuam? Doar pentru ca am pornit asa?

 

Daca am crede ca nu exista sanse pentru noi si ca nu avem de ales, am crede o minciuna mare cat casa. Intotdeauna exista iertare pentru noi la Dumnezeu si tot ceea ce trebuie sa facem este sa ne intoarcem sinceri la El. Daca raspunsurile pe care ni le dam la intrebarile despre noi nu ne fac cinste, este timpul sa schimbam ceva, chiar daca pe moment se va dovedi dificil si vom gasi 100 de piedici in drum….Si daca ne este frica sa incercam, ar trebui sa stim ca indiferent cat de multe lucruri sau oameni ne-ar sta impotriva, nu ar trebui sa ne temem sa Il alegem pe Dumnezeu, pentru ca „mai multi sunt cei cu noi decat cei cu ei” (2 Romani, 6, 16).

 



Pune intrebarile corecte!

Goana oamenilor dupa nou ii face sa piarda din vedere adevaratele lucruri care conteaza. Poate ca ati observat ca multe lucruri ni se par captivante, interesante sau la moda doar pentru ca momentan nu ne apartin… Iar in momentul in care intram in posesia lor, toata acea vraja dispare ca prin minune si intra o alta pe fir, care ne face sa dorim urmatorul nou.

 

Exista si o capcana in care cadem de multe ori, si anume cea a modei. Daca un anume artist sau persoana publica are sau face ceva, acel ceva pare cu mult mai important decat este de fapt. Indiferent daca acele lucruri sunt bune sau rele, ele devin mult mai incantatoare odata ce sunt facute de persoane pe care le admiram.

 

Uneori ma minunez de cat de usor putem fi pacaliti sa incercam chestii care ne fac rau, cand tot ceea ce trebuie sa facem ca sa vedem realitatea este cat de poate de simplu si firesc: sa ne punem intrebarile corecte!

 

Cred ca Dumnezeu a vrut pentru noi o viata simpla, dar noi am ales sa o complicam infinit cu intrebari dubioase al caror raspuns corect nu exista. Spre exemplu, la aparitia unui nou trend ar trebui sa ne intrebam simplu: E drept? E corect? E posibil? Dumnezeu spune ca e bine?… dar noi preferam intrebarile de genul „E oare in ton cu ce se poarta azi?”, „Este pe directia pe care merge istoria?”, „E progresiv sau reactionist?”, „Este depasit?”, „Este conventional sau academic?”…. si cate si mai cate altele al caror raspuns corect nu exista.

 

Ne-am obisnuit sa ne pierdem in detalii! Cautam si gasim o multime de probleme care de fapt nici macar nu exista si ne lasam indrumati de oameni care pacatuiesc si ne baga pe gat si noua pacatele sub forma de culori frumoase si afirmatii cum ca trebuie sa fim toleranti si deschisi la minte! Ne lasam pierduti in marea asta de zgomote si ajungem sa disperam ca intrebarile noastre raman fara raspuns… Intrebari care sunt lipsite de sens de cele mai multe ori!

 

Filozofiile dubioase sunt la moda, pentru ca sunt impletite cu cuvinte alambicate care par „destepte” in gura celor care le pronunta, dar care induc atat de multi oameni in eroare. Dumnezeu nu a creat o viata dificila si care sa produca depresii, ci ne-a daruit o viata frumoasa, in care intrebarile corecte isi gasesc raspunsul.

 

Curatenia mintala este foarte importanta. Poate ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi cerceteze bagajul de intrebari si sa vada daca ce este acolo are sens sau sunt doar inventii al caror raspuns corect nu exista. Cred ca lucrurile s-ar schimba in momentul in care vom lasa ratiunea sa gandeasca corect si nu o vom mai indruma catre toate balariile.



Timpul nu ne apartine, este un cadou in intregime daruit noua de Dumnezeu

Simtul proprietatii este atat de bine dezvoltat in  fiinta umana incat am ajuns sa credem ca timpul ne apartine in totalitate. Daca astazi avem de facut ceva care neplacut, de multe ori avem impresia ca donam o parte generoasa a proprietatii noastre de drept pentru acel ceva. Ne place ideea ca „timpul nostru este doar al nostru si al nimanui altcuiva” si astfel justificam de ce nu vrem sa facem anumite lucruri care nu ne fac placere: avem senzatia ca ele consuma din timpul pe care noi il consideram al nostru.

 

Adevarul e ca omul nu poate crea nicio secunda in plus fata de ce i se da. La fel de adevarat este ca omul nu poate tine in loc nici macar o secunda… si totusi are impresia ca timpul i se cuvine. Timpul ne este in intregime daruit, iar daca cineva ar incerca sa sustina contrariul, ar descoperi ca nu exista argumente.

 

Timpul este un cadou pe care Dumnezeu ni-l face. Ideea care ni se naste in minte, cum ca noi am fi stapanii propriului nostru timp este falsa si provine probabil dintr-un egoism si o mandrie pe care nu pot sa o justific. Oamenii sunt creatii ale lui Dumnezeu si ar trebui sa fie in slujba Lui, sa investeasca timpul acolo unde ii calauzeste El…

 

Dar totusi nu vrem sa acceptam acest lucru cat se poate de firesc. Faptul ca nu noi decidem cand venim si plecam de pe acest pamant este atat de evident ca sunt mirata ca noi inca incercam sa ridicam pretentii si sa ne cerem niste drepturi pe care ni le-am asumat fara sa ne intrebam daca ele exista sau nu.

 

Faptul ca noi avem de indeplinit unele lucruri este cat se poate de adevarat. Si la fel de adevarat este ca nu totul ni se va parea usor sau placut, dar asta nu este o scuza cu care sa ne eschivam de la indatoririle noastre. Firea noastra umana si-ar dori numai evenimente si lucruri care sa ii faca placere, deoarece este cat se poate de egoista, dar cresterea si dezvoltarea noastra se intampla atunci cand avem de infruntat greul, nu cand ne relaxam si ne multumim cu o stare de confort care ne mentine la stadiul de mediocru.

 

Timpul este un cadou pretios pe care ni l-a facut Dumnezeu si ar trebui sa ne comportam ca atare. Orice idee cum ca noi am avea vreun drept asupra lui este falsa si lucrul acesta se poate observa foarte usor cand privim la cat de fragil este omul de fapt. Constientizarea adevarului ne va ajuta sa realizam cat de importanti suntem in ochii lui Dumnezeu, sa vrem sa descoperim care sunt planurile Lui pentru noi si sa traim viata pe care El ne-a pregatit-o. Astfel, vom descoperi ca avem un scop si vom putea valoriza fiecare secunda la cote maxime!



Dupa roade deosebim pomii buni de cei rai… si oamenii buni de cei rai

Nu avem cum sa culegem struguri din spini sau smochine din maracini pentru ca un pom rau nu poate da roade bune, precum nici un pom bun nu poate da roade rele. (Matei, 7, 16-18) Orice gradinar sau gospodar pastreaza pomii buni, dar nu si pe cei rai.

 

Oamenii rodesc si ei, la fel ca si copacii… doar ca roadele lor sunt diferite. Un om bun ii va trata pe cei din jur cum ar vrea sa fie tratat si el, pentru ca asa ne invata Insusi Iisus Hristos. Un om bun il recunoastem dupa ceea ce lasa in urma.

 

Sunt multi lupi care se deghizeaza in miei pentru a-si atinge scopurile, dar Dumnezeu are grija sa ne invete cum sa ii recunoastem: ne uitam pur si simplu la „roadele” lor. Uitandu-ne la ceea ce au facut inainte de a ajunge la noi, la ceea ce au lasat in urma: liniste sau cearta, iubire sau ura, bunatate sau rautate, putem se ne dam seama cu cine avem de-a face si de a hotari cum sa actionam in continuare.

 

Si totusi, daca pe restul oamenilor putem sa ii recunoastem dupa roade, avem curajul sa ne uitam si la „roadele” noastre proprii? Avem curajul sa ne uitam in trecutul nostru si sa vedem ce am lasat in urma? Avem curajul sa ne uitam obiectiv la greselile noastre, fara sa ne gasim justificari care sa ne pacaleasca constiinta pentru ranile pe care le-am provocat, la randul nostru, altora? Avem curajul sa admitem ca si noi avem greseli cu duiumul, fara sa ne comparam cu altii, care au mai multe, ca sa ne simtim mai bine cu noi insine?

 

Cred ca toti avem momente in viata de care nu suntem mandri si despre care nu vrem sa afle nimeni. Totusi, acele momente pot fi iertate de Dumnezeu daca sunt scoase la iveala, marturisite, iar noi ne cerem iertare… Iar daca sunt iertate de Dumnezeu, noi de ce nu ne-am ierta? Oricine poate alege ce fel de roade vrea sa lase, tot ce trebuie sa faca este sa doreasca sa schimbe calea pe care merge, daca pana acum nu a fost cea buna.

 

Inainte sa scoatem paiele din ochii celor din jur, ar fi cazul sa ne scoatem barnele din ochii nostri si sa ne schimbam directia pe care mergem spre moarte cu directia buna, care ne duce la viata. Viata nu inseamna sa iti atingi scopurile in timp ce lasi in urma ta tristete si rautate. Singurele roade care vor fi vreodata luate in considerare sunt lucrurile bune sau rele pe care le-ai facut aproapelui tau. Aceste roade se vad mult mai clar decat bogatia materiala pe care ai strans-o, si care de fapt nici nu conteaza cu adevarat.

 

Incercam sa ne uitam in spate si sa vedem ce roade avem? Nu vom mai putea schimba trecutul, dar vom putea primi iertare atunci cand vom cere acest lucru. Asa vom putea sa ne schimbam directia de mers si sa producem „roade” bune.

 

Sursa foto: twitter.com