Category Archives: LaSepareu

Tot ceea ce se intampla in exteriorul tau are o cauza in interiorul tau

Vreau sa te rog sa analizezi putin punctul in care te gasesti in acest moment. Arunca o privire asupra vietii tale si raspunde-ti sincer daca esti sau nu multumit de ea. Esti multumit de relatiile tale? Esti multumit cu locul tau de munca? Esti multumit cu ce ai pana in acest moment? Esti multumit de valoarea pe care o aduci tu celorlalti? Inveti in fiecare zi ceva nou? Esti multumit de nivelul de trai pe care il ai in acest moment?

 

Daca raspunsurile nu te-au multumit, sa stii ca esti singurul care poate face ceva ca sa le schimbi. Poti incerca sa dai vina pe prieteni pentru ca te cheama des in oras si nu ai timp de studiu, poti da vina pe sot/sotie ca nu te intelege, poti da vina pe sef ca nu iti recunoaste eforturile, poti da vina pe societate, pe parinti, pe circumstante sau chiar pe Dumnezeu pentru nemultumirile tale. Adevarul este ca niciuna dintre aceste scuze nu este cu adevarat valabila. Singurul vinovat pentru modul in care decurge viata esti tu. Aruncand vina asupra altora pentru ceea ce nu merge bine in exteriorul tau nu faci decat sa iti dai tie insuti un argument pe care il consideri valabil care sa te scuze de la faptul ca nu ai dat tot ce este mai bun din tine in ceea ce ai facut pana acum.

 

Daca nu esti multumit de ceea ce se intampla cu viata ta, ia atitudine si schimba-te tu inainte sa ai pretentia sa te ajute altcineva! In loc sa astepti o marire de salariu, intreaba-te „Ce pot face mai bine astfel incat sa fiu rasplatit mai bine?”, in loc sa dai vina pe sot/ sotie pentru problemele de cuplu, mai bine te-ai intreba „Ce pot face astfel incat sa fiu un sot/ o sotie mai bun/a?”. Nu astepta ca lucrurile sa vina de la sine. Esti singurul vinovat pentru modul in care viata ta decurge, esti singurul care are haturile. O poti directiona incotro vrei tu.

 

Trendul la ora actuala este sa aruncam vina oriunde, mai putin la noi. Asa este mult mai confortabil decat sa gandim si sa transpiram. Un studiu realizat in USA arata ca omul are nevoie de 5 secunde pentru a gasi o scuza de la orice, pe cand lupta pentru a reusi sa ajungi unde iti propui poate dura ani, poate necesita efort si implicare…

 

Tot ce se intampla in exteriorul tau are o cauza in interiorul tau. Daca nu iti place cum arata viata din exterior, cauta cauza in interiorul tau. Cauta problema si rezolv-o. Imbunatateste-ti interiorul in fiecare zi! Imbunatateste-ti relatia cu Dumnezeu in fiecare zi, lupta cu propria mentalitate daca o consideri o problema. Investeste in tine, educa-te, invata lucruri noi! Descopera la ce esti bun si fa acel lucru dand 101% din tine, chiar daca la inceput nu iti place si e greu.

 

Investita in tine este singura pe care nu o vei pierde niciodata. Este singura care conteaza. Imbunatatindu-ti interiorul, vei vedea ca si exteriorul se va schimba, astfel incat nu vei mai cauta scuze pentru nereusitele tale, ci Ii vei multumi lui Dumnezeu pentru succese! Un interior mai bun se va reflecta cu siguranta si in plan exterior si toata viata ta va capata un alt sens.



De ce alegi sa traiesti in trecut cand nici macar nu e un loc placut?

Stiti vorba aia, „Invata din greselile din trecut”? Cred ca unii oameni o iau cam prea in serios… Vad in jurul meu o multime de persoane care in fiecare zi isi amintesc cea mai mare greseala pe care au facut-o vreodata, sau care se simt vinovati pentru ceva care a trecut si care nu le da liniste, sau care se infurie pentru o greseala pe care a facut-o altcineva la un moment dat fata de ei.

 

Timpul pe care il avem este unul limitat, iar noi il lasam sa treaca pe langa noi fara sa il valorificam la maxim pentru ca suntem mult prea ocupati gandindu-ne la intamplarea aia care ne-a afectat acum 3 ani, la motivele pentru care fostul/ fosta ne-a parasit, la faptul ca altcineva a primit ceva pe care noi il consideram valoros sau mai stiu eu la ce lucruri care tin de domeniul trecutului….

 

Ne simtim vinovati pentru anumite lucruri sau ii invinovatim pe altii pentru alte lucruri. Ne umplem cu tristete si amaraciune si ne afundam tot mai mult si mai mult intr-o lupta care de mult s-a terminat.

 

Nu cred ca exista persoana care sa nu fi facut niciodata nicio greseala. Nu cred ca exista persoana care sa nu se fi simtit niciodata vinovata pentru ceva, cat de mic si nu cred ca exista persoana care sa nu se fi simtit la un moment dat jignita pentru un anumit lucru. Si totusi, exista oameni care zambesc si care sunt fericiti, in ciuda faptului ca viata lor nu a fost intotdeauna roz. Cum reusesc?

 

Ei traiesc in prezent. Traiesc constienti de faptul ca Iisus Hristos i-a iubit suficient de mult cat sa se sacrifice pentru ei, triaesc constienti de faptul ca au un Dumnezeu care ii iubeste si care ii iarta pentru greselile si pacatele lor atunci cand isi cer iertare din toata inima pentru ele, traiesc constienti de faptul ca El are grija de toate ranile lor.

 

Oamenii care zambesc sunt oamenii care stiu sa ierte. Sunt oamenii care se bucura mai mult atunci cand salveaza o prietenie sau o relatie decat sa o distruga cu banuieli si sa poarte pica pentru o greseala. Sunt oameni care stiu ca pacatul are efecte negative asupra vietii lor si, deci…. se straduiesc sa nu pacatuiasca. Sunt oameni liberi, care traiesc intr-un prezent luminos, convinsi ca Dumnezeu este Cel care are grija de ei, traiesc lasand tot raul  din viata lor in seama Lui.

 

Oamenii astia nu se lupta sa plateasca cu aceeasi moneda celor care le-au gresit, sunt oameni care isi iubesc aproapele chiar si dupa ce au fost raniti (iar acest lucru nu inseamna ca sunt apropiati, ci ca au trecut peste ceea ce li s-a intamplat), sunt oameni care traiesc pentru a-L face pe Dumnezeu mandru, si nu pentru vreun scop egoist. Sunt oameni care si-au rezolvat problemele cu trecutul.

 

Noi suntem singurii care decidem cand trecutul trece. Suntem singurii care putem sa alegem pentru viata noastra. Avem ceea ce se numeste VOINTA LIBERA. Noi alegem ceea ce gandim cu privire la altii si noi alegem daca lasam lucrurile din trecut sa ne afecteze sau le lasam sa „plece” de la noi.

 

Cu Dumnezeu, acest ajutor enorm pe care Il are fiecare dintre noi, chiar sunt curioasa de ce sunt atatia oameni care traiesc intr-un trecut care nici macar nu le place, care ii raneste si ii infurie… Este un ajutor care nu costa nimic, este un ajutor venit dintr-o iubire enorma, pe care nu o putem intelege si pe care alegem sa il ignoram de multe ori….



Banii sunt un bun slujitor, dar un groaznic stapan!

Despre bani s-a vorbit si se vorbeste in diverse moduri si fiecare are cate o opinie personala. De cele mai multe ori auzim ca banii ne schimba, ca „sunt ochiul dracului”, ca „se fac greu” si cate si mai cate altele. Chiar si in Biblie am gasit un pasaj referitor la bani care pare sa ingreuneze sarcina celor care detin sume mari, si anume: „Mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 19, 24).

 

La o prima vedere am putea sa spunem ca banii sunt rai, pentru ca ei ne tin departe de imparatia lui Dumnezeu, facandu-ne intrarea imposibila, pentru ca, drept vorbind, este imposibil pentru o camila sa poata trece prin urechile unui ac. Aceasta interpretare a versetului  pentru multi oameni provoaca o teama extrem de puternica de bogatia materiala… si am putea fi de acord cu ei, daca nu am vedea in Biblie atat de multi oameni care i-au fost dragi lui Dumnezeu, dar care au fost extrem de bogati, precum Solomon, David, Avraam, Isaac, Iacov. Deci, de unde un paradox atat de mare?

 

Daca urechile acului se refereau de fapt la o usa foarte mica, fixata in portile Ierusalimului, ce se deschidea noaptea, cand portile mari erau inchise, si permiteau totusi accesul in cetate, fiind singura modalitate de acces? Aceste usi erau extrem de reduse ca si dimensiuni. Camila, pentru a putea trece printr-o astfel de usa, trebuia descarcata complet de poveri, si chiar si asa, trecerea era foarte dificila, deoarece risca sa ramana intepenita.

 

Sunt convinsa de faptul ca Dumnezeu nu vrea sub nicio forma sa ii condamne pe toti cei bogati la chinuri vesnice. Hristos nu ii condamna pe bogati, ci condamna atasamentul bolnavicios pe care oamenii tind sa il dezvolte fata de bogatie. La fel ca in exemplul cu camila, un om poate intra in imparatia lui Dumnezeu daca inima lui este desprinsa de aceste bogatii materiale.

 

Daca banii vor deveni o prioritate in viata ta, iar iubirea fata de Dumnezeu va trece pe locuri secunde, atunci poti afirma ca ti-au devenit stapan. Vor fi o povara pentru tine, si nu o binecuvantare. Chiar si in conversatia Lui cu tanarul bogat Iisus afirma: „Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu! Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 23-25). El ne avertizeaza clar:  „Bogăţia de ar curgenu vă lipiţi inima de ea!” (Psalmi 61, 10).

 

Increderea in bogatiile materiale ne poate da un fals sentiment de siguranta, de putere, desi valoarea acestora este nula fata de bogatiile pe care le ofera Mantuitorul. Iisus ne promite alte averi, iar nadejdea noastra in El trebuie sa stea si in nimic altceva! Avertismentul Lui fata de oameni este foarte clar: dorinta de imbogatire a omului nu ar trebui subestimata, deoarece ne poate face sa ne indepartam de Dumnezeu. Totusi, chiar daca pentru un bogat mantuirea este imposibila, la Dumnezeu totul este posibil, cu conditia ca omul sa isi schimbe pozitia fata de bani si sa iubeasca averile pe care ni le promite Mantuitorul, valorile pe care ni le insulfa si dragostea pe care ne-o poarta, si nu pe cele de aici, de pe pamant, care isi pierd valoarea, care in timp mucegaiesc sau sunt mancate de molii.

 

Atata vreme cat banul este slujitor, el iti este de ajutor. Cu ajutorul banilor poti face lucruri bune pentru ceilalti cu mult mai usor decat daca acestia ar lipsi. Totusi, daca iubirea si atentia ta sunt blocate asupra averilor, ai devenit din stapan, slujitor… iar daca te bazezi pe bogatiile materiale sa te ajute sa te apropii de Domnul, pot sa iti zic fara doar si poate ca nu mergi pe drumul cel bun.



Despre cum judecam noi…

De multe ori cadem in capcana de a-i judeca pe altii pentru ca gandesc diferit fata de noi, pentru ca le consideram opiniile ca fiind gresite, pentru reusitele sau caderile lor. Se intampla ca uneori sa confundam discernamantul pe care este normal sa il facem intre bine si rau cu o judecata nemiloasa cu privire la altii si care ne impiedica de multe ori sa vedem „barna” din proprii ochi, pentru ca suntem prea ocupati cu „paiul” din ochii lor. (Matei, 7:3)

 

Oamenii gresesc, iar unii oameni, intentionat sau nu, la un moment dat ne vor rani sau ne vor face rau intr-un fel sau altul. In acele momente ne vom simti indreptatiti din toate punctele de vedere sa ii judecam, sa ii invinuim, sa ii condamnam cu toata inima. Calitatile lor probabil vor pali in comparatie cu defectele pe care le vom considera majore, pe care ne vom concentra cu toata puterea.  Iar noi vom trage dupa noi aceasta judecata, ne vom aminti mereu de raul pe care l-au facut, ne vom ocupa mintile si inimile cu acest rau… vom deveni prizonierii unui cerc vicios de judecata care nu ne va da liniste pana cand vom considera ca „s-a facut dreptate.”

 

Mai mult decat atat, nu ne vom opri la faptele propriu zise, ci vom continua sa construim scenarii, sa facem presupuneri cu vedere la scopurile si motivatiile ascunse pe care le-au avut persoanele respective. Le vom privi de sus, pentru ca ne vom simti mai buni decat ele.

 

Totusi, tindem sa aplicam tratamentul acesta si celor care nu ne-au gresit, ci prietenilor, cunostrintelor, rudelor sau poate chiar necunoscutilor. Judecandu-i pe ceilalti tindem sa ne vedem pe noi intr-o lumina buna, sa ne ridicam rangul si sa inchidem ochii la defectele noastre. De multe ori ne raportam la oameni nu obiectiv, ci tinand cont de propriile opinii, pe care le consideram indreptatile, corecte si de neclintit. Toate lucrurile astea nu fac decat sa ne mareasca orgoliul si sa ne alimenteze stima de sine, sa ne umfle in pene si sa ne indeparteze de la omul care ne-a chemat Dumnezeu sa fim si spre care ar trebui sa ne indreptam.

 

Sunt convinsa ca de multe ori ceea ce consideram noi a fi corect ne va impinge sa judecam pe altii, dar adevarul este ca nu suntem in masura sa facem lucrul acesta. Dumnezeu este unicul judecator si ar trebui sa ii incredintam Lui aceasta sarcina. Sunt sigura ca nu va parea corect ca noi sa trecem prin anumite situatii grele fara sa ii judecam pe altii sau fara sa ne razbunam sau fara sa cerem  niste lucruri care par a ne apartine, in timp ce altii vor fura sau vor face alte lucruri grave si vor sta bine-mersi si lipsiti de probleme  (aparent), dar avem un model la care trebuie sa ne raportam in permanenta in legatura cu acest lucru: Iisus Hristos, care a fost rastignit, care a suportat batjocuri, care a murit. Din punct de vedere moral, si chiar uman, adevarul e ca nu a fost cinstit fata de El sa treaca prin atata chin si suferinta… si totusi, a facut-o pentru noi, a facut-o pentru ca noi astazi sa avem un model de cum trebuie sa ne raportam la semenii nostri: sa ii punem pe ei mai presus de noi si sa ii iubim.

 

Stiu ca e dificil si stiu ca multi nu vor fi de acord cu acest articol, dar stiu sigur ca acesta este adevarul pe care ni l-a lasat Dumnezeu si orice argument am incerca sa aducem contrar acestui adevar nu va avea valoare decat cat sa ne indreptatim noua constiinta. Avem un model in Iisus care ne intareste si in care vom gasi toata libertatea si dreptatea pe care le aclamam si cu ajutorul Lui vom putea sa trecem si prin perioadele grele ale vietii noastre.



Avem nevoie de cateva secunde pentru a ne gasi scuze pentru orice!

Este cu mult mai usor sa iti gasesti scuze pentru lucrurile pe care nu vrei sau nu ai chef sa le faci decat sa depui efort si sa faci, practic, ceva. Mai precis, sunt necesare aproximativ 5 secunde sa gasim scuze pentru orice…. Ceea ce inseamna ca rareori se intampla sa ne asumam vina pentru greselile noastre, ci o aruncam cu prima ocazie pe altcineva sau altceva.

 

Ca sa avem si un exemplu concret, am putea sa ne gandim la o situatie in care nu ajungem la timp undeva. In momentul in care ne cerem scuze, sunt aproape sigura ca majoritatea dintre noi vor folosi o scuza de genul „A fost aglomerat/ trafic etc”. Putini sunt aceia care isi vor asuma intarzierea si vor promite ca data viitoare nu se va mai intampla, iar data viitoare chiar vor lua traficul in considerare si vor ajunge la timp.  ( Recunosc, am luat exemplul de aici si consider ca daca ascultati pana la capat, veti avea multe de castigat: https://www.youtube.com/watch?v=wiPddKhgdGY)

 

Faptul ca ne gasim scuze anuleaza posibilitatea ca noi sa depunem un efort pentru a gasi o solutie astfel incat sa rezolvam problema pe care o avem. Scuzele sunt un paravan pentru lenea pe care o simtim… asa ne linistim constiinta in loc sa facem, literalmente, ceva pentru a progresa: indiferent daca este vorba despre cariera sau relatiile cu cei din jur. Scuzele aduc dupa ele lipsuri, care ar putea disparea in momentul in care ne-am interesa de probleme… si care mai tarziu poate vor produce frustrari si neajunsuri.

 

Ajungem sa dam vina pe orice si oricine pentru rate-urile noastre, pentru nereusite, pentru lipsuri: iar ca exemplu concret, de cate ori n-am auzit oameni care dau vina pe guvernare, pe lipsa de sustinere pe care o resimt din partea tarii, pe prieteni sau familie sau pe Dumnezeu pentru ca nu au reusit sa-si implineasca visurile? Dar va intreb eu oare: sigur nu asteptam de multe ori sa ne pice pe tava totul si facem tot ce ne sta in putinta?

 

Cred ca in adancul nostru stim ca putem face mai multe, dar omoram putin cate putin acea responsabilitate, acea constiinta care ne spune ca ar trebui sa facem ceva concret… constiinta pe care Dumnezeu a pus-o in noi, dar care implica un efort din partea noastra.  Este cu mult mai usor asa.. pentru ca implica doar cateva secunde in care ne gasim o scuza.. si cam atat: niciun fel de efort.

 

Cred ca planul lui Dumnezeu pentru noi este unul maret. Pentru fiecare dintre noi! Dar cred si stiu ca nimic nu vine de la sine, ci trebuie sa cerem, trebuie sa muncim si trebuie sa multumim pentru fiecare izbanda! Nu suntem singuri, avem intotdeauna un ajutor in Dumnezeu, dar daca ne lipseste interesul, rezultatele vor fi pe masura scuzelor pe care le invocam…