Category Archives: LaSepareu

Ai mare grija la sfaturile pe care le dai… unii oameni chiar le urmeaza!

Poate ar trebui sa fim mai atenti la ce scoatem pe gura. Ne place sa vorbim (cel putin mie, si cred ca mai sunt multi altii care se gasesc in aceeasi situatie ­čśÇ si de multe ori astept cu nerbadare ca cineva sa imi ceara opinia, un sfat sau sa povestesc ceva).

Stand de vorba la o cafea cu o prietena foarte buna (ca fetele:) ), mi-am dat seama de responsabilitatea enorma pe care o purtam fiecare dintre noi pe umeri pentru fiecare cuvant pe care il rostim.

Poate nu am dat intotdeauna un sfat avizat, dar am preferat sa vorbesc, nu sa spun ca nu stiu. Poate nu am spus mereu o incurajare, pentru ca nu mi-am dat seama ca omului cu care vorbesc chiar i-ar prinde bine…Poate nu am gandit mereu inainte sa deschid gura… Si poate cuvintele mele au produs anumite necazuri daca au fost rostite fara discernamant.. Sper totusi ca nu e cazul.

Nu suntem constienti cata putere zace in cuvintele noastre, iar de multe ori nu cautam sa vedem daca chiar suntem avizati sa comentam intr-o anumita situatie, ci doar vorbim.

De multe ori spunem lucruri pe care noi le consideram neimportante, dar pe care altii le pot lua in serios si pot fi afectati de ele. De multe ori sfatuim pe cineva sa faca un anumit lucru pentru ca asa ni se pare corect, dar cand suntem pusi intr-o situatie similara, nici macar noi insine nu ne urmam sfaturile… Si poate sfaturile noastre chiar ii determina pe cei din jur sa actioneze asa cum le-am recomandat, iar consecintele sunt dezastruoase…

Ar trebui sa acordam mai multa importanta vorbelor noastre, sa devenim suficient de maturi sa ne dam seama ca vietile se pot schimba cu adevarat din cauza unor cuvinte… si nu neaparat in bine. Ar trebui sa devenim constienti de faptul ca unii oameni chiar ne urmeaza sfaturile, iar daca nu suntem atenti, acestea chiar pot fi extrem de proaste si gresite!

Pentru a putea fi corecti si a-i ajuta cu adevarat pe cei din jur, poate ar trebui sa ascultam tot ce au de zis, poate ar trebui sa Ii cerem ajutorul lui Dumnezeu: sa ne indrume conversatia, sa dam sfaturi care chiar sa ajute si sa cladeasca, nu sa darame. Pentru mine, aceasta este cea mai buna varianta… si sunt sigura ca functioneaza perfect si pentru voi!

Ganditul inainte de a vorbi sau actiona nu strica niciodata, iar in combinatie cu ajutorul lui Dumnezeu, schimba in bine vieti.

Pentru a actiona „ca la carte”, este suficient pentru inceput sa constientientizam ce mare responsabilitate si, in acelasi timp onoare, caram cu noi in fiecare zi: suntem apti sa ajutam si sa schimbam vieti in bine prin cuvinte si prin fapte.



Plangem dupa trecut si ne gandim mereu la viitor… Si uite asa nu ne mai traim prezentul!


Sunt o multime de oameni care plang dupa vremurile de mult apuse. Sunt o multime de oameni care regreta ca nu mai arata ca in tinerete, ca nu mai au oportunitatile de demult, ca nu mai au energie, ca nu au pus in aplicare ideile pe care le-au avut la un moment dat… Plangem si ne plangem de viata noastra atat de des, incat ajungem chiar sa ne convingem singuri pe noi insine ca viata „nu mai este ce a fost odata”.

Sunt o multime de oameni care se gandesc doar la ce au de facut mai tarziu, maine saptamana, luna viitoare sau anul viitor. Sunt o multime de oameni care se gandesc la vremea „cand o sa aiba”, „cand o sa fie bine”. De obicei ii recunosti dupa ingrijorarea constanta pe care o afiseaza, ca nu cumva „sa se intample ceva”. Sunt o multime de oameni care traiesc cu frica fata de viitor, desi prezentul lor nu implica teama.

Multi dintre noi traim cu regret/ tristete/ nostalgie fata de trecut sau cu neliniste fata de viitor. Cel mai grav este ca aceste sentimente sunt continue si ne distrag atentia de la prezentul nostru. Astfel, lasam timpul sa treaca pe langa noi fara sa facem nimic special, care sa ne bucure sau care sa ne provoace satisfactie. Asadar, ne putem plange in continuare si de ziua de azi, care a trecut pe langa noi si pe care nu am valorificat-o asa cum am fi putut, zi pe care o putem valorifica daca ne dorim cu adevarat sa facem lucrul acesta.

De cele mai multe ori ne agatam de ceea ce am trait in trecut pentru ca ne este teama de cine am putea deveni daca am scapa de frica, de regrete, de „fantome”… Preferam sa ne agatam de amintiri, chiar daca ne fac rau… si sincer cred ca asta se intampla din pura obisnuinta si dintr-un oarecare confort negativ pe care ni-l provoaca acestea. Sa o luam de la capat ar putea insemna o lume noua, necunoscuta… lucru care ne scoate din zona noastra „calaie” de confort.

Gasim chiar si in Cuvantul lui Dumnezzeu o indrumare clara despre cum trebuie sa ne traim fiecare zi in parte: „Nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6, 34). Lucrurile scrise in Biblie ne invata cum sa traim cat sa avem parte de liniste si pace, dar rareori aceasta carte este ajutorul nostru… Mai repede ne atrage atentia orice altceva, chiar daca de cele mai multe ori este vorba despre ceva care ne ingreuneaza viata si ne amaraste mintea.

Traim apasati de greseli pe care le-am facut, de greseli pe care le-au facut altii fata de noi sau de regrete ca nu am facut anumite lucruri. Ceea ce nu intelegem este ca trecutul este trecut, nu mai poate fi schimbat sau retrait. Tot ce putem schimba este modul in care ne traim prezentul, iar vestea buna este ca niciodata nu este prea tarziu sa ii iertam pe cei care ne-au gresit, sa ne cerem iertare fata de cei carora le-am gresit si lui Dumnezeu si sa ne iertam pe noi insine. Astfel ne eliberam mintea si inima de amaraciune si durere si putem sa traim linistiti… Lucrurile acestea nu sunt grele. Sunt simple si la indemana oricui.

Traitul cu teama fata de viitor ne impiedica sa ne bucuram de prezentul nostru, pe care uitam sa il valorificam la adevarata valoare. Este normal sa ne facem planuri, sa visam, sa ne bucuram de ce va veni, dar teama fata de ce va aduce ziua de maine nu este normala. Lucrul acesta nu numai ca nu ne ajuta sa fim mai productivi, ci chiar ne impiedica sa vedem anumite sanse si oportunitati pe care le avem chiar in acest moment (pentru ca sincer, ele chiar sunt prezente mereu in viata noastra, doar ca sunt anumite lucruri, precum grijile, care ne distrag atentia si care ne impiedica sa le vedem).

Pe scurt, pentru linistea si sanatatea dumneavoastra, ar fi cazul sa va iertati trecutul, sa traiti astazi si sa lasati timpul sa curga in ritmul lui, bucurandu-va de fiecare clipa. Nu amanati lucruri daca le puteti face astazi si nu va temeti de ce poate aduce ziua de maine.



Te-ai gandit vreodata la asta?


Te-ai gandit vreodata la inima de tata a lui Dumnezeu?

Daca tu esti parinte, gandeste-te putin la cum iti privesti copilul, la cum te raportezi la el, la ce simti pentru el.

Acum cateva zile un prieten vorbea despre cat de mult s-a schimbat viziunea lui asupra dragostei pe care ne-o poarta Dumnezeu. El a devenit tata cu putin timp in urma si in fiecare zi abia asteapta sa ajunga acasa, sa isi imbratiseze micutul, sa il ajute, sa il sprijine, sa fie langa el ori de cate ori are nevoie de el. El nu a mai experimentat niciodata o astfel de dragoste fata de cineva.

Cu aceasta ocazie, si-a dat seama ca acesta este modul in care Dumnezeu se raporteaza la noi, pentru ca El este Tatal nostru! Si-a dat seama cata dragoste ne poarta, indiferent cat de mult am gresit, cum asteapta de fiecare data ca noi sa venim la El, cum isi doreste sa se apropie de noi cu fiecare ocazie, cum isi doreste sa ne vorbeasca si sa ne ajute in fiecare secunda.

Si-a dat seama cat de coplesitoare este dragostea cu care suntem paziti. Si-a dat seama de grija pe care El ne-o poarta in fiecare clipa a vietii noastre. Si-a dat seama care este caracterul Lui Dumnezeu si cat de minunat este El.

Dumnezeu este Parintele perfect, care se intereseaza de copilul Sau chiar si cand acesta creste, care vrea sa auda de la el adevarul, chiar daca a gresit, care vrea sa il vada si sa il imbratiseze si cand ii este usor si cand trece prin momente dificile.

Tu, chiar daca nu esti tata sau mama, intelegi cu cata iubire esti vegheat in fiecare zi? Intelegi ca nu conteaza varsta pe care o are un copil? Ca ai sai parinti ii poarta grija chiar si cand acesta ajunge la 50 de ani? Si daca nu poti sa te pui in locul unui parinte, uite-te la modul in care ai tai parinti au grija de tine ca sa intelegi o mica parte din iubirea pe care ne-o poarta El!

Daca parintii tai nu au fost perfecti, iarta-i, pentru ca nu exista si nu a existat, in afara de Iisus Hristos, om fara greseala. Sunt si parinti care gresesc mult, ce-i drept, dar nu e treaba noastra sa-i judecam. Totusi, in Dumnezeu gasim alinare oricand, El ne asculta si El ii intrece pe parintii nostri atat in iubire, cat si grija si iertare.

In El gasim Parintele perfect la orice ora din zi si din noapte, la care putem apela indiferent de cat de mult am gresit si indiferent de cat de grea este perioada prin care trecem.



Daca ai impresia ca nu esti important si ca nimanui nu ii pasa de tine…

Daca ai avut vreodata impresia ca nimanui nu ii pasa de tine si ca nu esti important, atunci hai sa iti spun ce zice Dumnezeu despre tine, care este opinia Lui despre tine:

Esti viu pentru Dumnezeu (Romani 6, 11)

Tot harul Lui iti este dat din abundenta, si ai intotdeauna in toate lucrurile din destul, prin El (2Corinteni 9, 8)

In lumea aceasta, cum este El, asa suntem si noi (1Ioan 4, 17)

Esti desavarsit (Evrei 10, 14)

Esti preaiubit

Esti fara vina (1 Petru 2, 24)

Esti binecuvantat, binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti (Efeseni 1, 3)

Ai libertatea si increderea sa te apropii de Tronul lui Dumnezeu (Efeseni 3, 12)

Poti totul in Hristos (Filipeni 4, 13)

Esti un fiu/ o fiica aleasa de El. O generatie aleasa (1Petru 2, 9)

Esti mostenitor impreuna cu Hristos (Romani 8, 17)

Esti creat pentru fapte bune (Efeseni 2, 10)

Esti rascumparat de sub blestem (Galateni 3, 13)

Ai murit ata de pacat (Romani 6, 11)

Ai murit cu Iisus (Romani 6,8)

Totul merge spre binele tau (Romani 8, 28)

Esti liber, liber de pacat (Romani 6, 18)

El ti-a dat toate lucrurile (Romani 8, 32)

Esti inzestrat (2Corinteni 8, 7)

Dumnezeu locuieste in tine (1Corinteni 3, 16)

Ai mintea lui Hristos (1Corinteni 2,16)

El lucreaza in tine (Filipeni 2, 13)

El este pentru tine, nu impotriv ta (Romani 8,31)

Esti vindecat (Isaia 53,5)

Esti ascuns in Hristos (Coloseni 3,3)

Esti favorizat. Esti trupul lui Hristos (1Corinteni 12, 27)

Esti plinatatea Lui (Coloseni 2, 9-10)

Esti posesiunea lui Dumnezeu (1Petru 2, 9)

Esti lucrarea Lui (Efeseni 2,10)

Esti inseparabil de dragostea Lui (Romani 8, 38-39)

Esti o comoara inaintea Lui (Maleahi 3,17)

Esti mostenitor alaturi de Iisus (Romani 8,17)

Esti indreptatit (Romani 5,9)

Imparatia lui Dumnezeu este in tine (Luca 17,21)

Esti un print, un preot, un conducator (Apocalipsa 5, 10)

Esti cunoscut de El. Nu duci lipsa de nimic (Psalmul 23, 1)

Esti Lumina Lumii (Matei 5, 14)

Traiesti prin credinta (2Corinteni 5, 17) prin Cuvantul lui Dumnezeu (Matei 4, 4)

Esti o piatra vie (1Petru 2, 5)

Esti facut dupa chipul si asemanarea Lui (Geneza 1, 27)

Esti imbogatit in toate (2Corinteni 9, 11)

Esti mai mult decat biruitor (Romani 8,37)

Esti o faptura noua (2Corinteni 5, 17)

Ai o minte sanatoasa (2Timotei 1, 7)

Esti ales (Ioan 15, 16)

Esti pregatit pentru fapte bune (Efeseni 2, 10)

Esti protejat (Psalmul 121, 7)

Esti inviat cu Hristos intr-o viata noua (Romani 6, 4)

Esti dreptatea lui Dumnezeu in Hristos (2Corinteni 5, 21)

Esti o preotie imparateasca (1Petru 2, 9)

Esti Sarea Pamantului (Matei 5, 13)

Ai fost curatit (1Corinteni 6, 11)

Esti pecetluit pentru mantuire (Efeseni 4, 30)

Esti asezat cu El in locurile ceresti (Efeseni 2, 6)

Esti o stea stralucitoare (Filipeni 2, 15)

Esti copilul lui Dumnezeu (Galateni 3, 26)

Esti un fiu al luminii (1Tesaloniceni 5, 5)

Esti intarit de El (Efeseni 6, 10)

Esti alesul lui Dumnezeu (1Petru 2, 9)

Esti prietenul lui Dumnezeu (Ioan 15, 15)

Hristos locuieste in tine in toata plinatatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9-10)

Toate iti apartin (1Corinteni 3, 21)

Esti dreptatea lui Dumnezeu (2Corinteni 5, 21)

Esti templul lui Dumnezeu (1Corinteni 3, 16)

Esti templul Duhului Sfant (1Corinteni 6, 19)

Esti transformat (Romani 12, 2)

Esti un vas de cinste, slava (Romani 9, 23)

Esti un razboinic (Judecatori 6, 12)

Esti intelept (Proverbe 9, 10)

Esti martorul Lui (Fapte 22, 15)

Si esti mai mult decat vrednic de Tatal (1Corinteni 6, 11)

Stiind toate lucrurile acestea pe care Dumnezeu le spune si le crede despre tine, de ce ai fi tu indreptatit sa crezi mai putin si mai rau? De ce te simti respins si neimportant cand Creatorul tau iti spune personal care este pozitia ta in fata Lui? De ce te lasi deznadajduit si de ce iti dai voie sa fii trist?

Cum poti crede ca nimanui nu ii pasa de tine? De cine ai nevoie mai presus de El? Cine crezi ca te-ar putea face mai fericit decat El?



Capul e deasupra inimii. Chestia asta nu ne spune nimic?

Avem un Creator care s-a gandit la toate atunci cand a pus parte din El in fiecare dintre noi. Avem un Creator care ne iubeste atat de mult cum nici nu ne putem imagina si un Tata mai bun decat orice tata pamantesc am avut. Pana si cand ne-a creat, ne-a dat indicii despre ordinea pe care ar trebui sa o avem in actiunile noastre.

Capul sta deasupra inimii:┬áanatomie de baza, pe care o stim inca de dinainte sa mergem la gradinita. Si totusi, lucrul acesta de multe ori ne scapa din vedere…. pentru ca este mai „modern” sa actionam ghidati de inima, si nu de cap.

Ce-i drept, suntem „intoxicati” din toate partile cu tot felul de mesaje ca┬ásentimentele sunt cele pe care ar trebui sa le luam in seama atunci cand luam decizii, ca lipsa lor inseamna esec. Factorul „creier” este mai putin luat in calcul… poate pentru ca nu pare atat de „poetic” sau „romantic” sa ne raportam la iubire cu creierul.

Sentimentele noastre pot fi gresite in atat de multe moduri… simpatia noastra pentru cineva poate sa ne faca sa inchidem ochii cu privire la lucrurile negative pe care le face acea persoana, precum si antipatia noastra fata de cineva┬áne face sa ii trecem cu vedere partile bune si calitatile de care da dovada… ┬áAcest lucru ┬ápoate sa ne „strice” viata pe absolut toate planurile ei.

Actiunea din instinct si fara ratiune (sau cu instinct mai mult decat ratiune) este un risc care de foarte multe ori presupune esec, atat in viata „amoroasa”, cat si in cea „profesionala”. Putem sa evitam acest risc dandu-ne un pas in spate si analizand totul din punct de vedere logic.

Cand vorbim de profesie, putem foarte usor sa luam o decizie gresita cu privire la un coleg sau un angajat, pentru ca „simtim noi” ca ar trebui sa il angajam, chiar daca CV-ul nu il recomanda (la fel si in caz opus), putem sa dam vina pe un coleg pentru o greseala inainte sa discutam care i-a fost intentia si tot asa…

Iar cand vine vorba de viata noastra privata, sentimentele pot face ravagii in cel mai urat mod cu putinta. Aruncandu-ne cu capul inainte in relatii pentru ca „simtim” ca de data asta avem de-a face cu „sufletul pereche” inseamna ca ne punem un semn mare pe frunte pe care scrie „victima”. Distanta in relatie este sanatoasa. Distanta te lasa sa vezi exact cu ce fel de om ai de-a face, te lasa sa vezi clar daca te poti intelege cu omul respectiv… pe cand indragosteala face exact invers.

Sentimentele grabite ne impiedica sa gandim. Sentimentele investite aiurea in relatii care se dovedesc la final nepotrivite ne consuma energia si ne face reticenti si inchisi pe viitor. Sentimentele pripite ne fac sa luam decizii pe care sa le regretam mai tarziu. Sentimentele gresite ne „ajuta” sa irosim timp care nu se mai intoarce niciodata. Sa nu cunosti omul de langa tine exact asa cum este el poate sa produca rani grave mai tarziu, cand poate fi prea tarziu.

La fel cum inima ne dicteaza pe cine sa iubim, daca o lasam, ne poate dicta pe cine sa uram. De fapt, ne poate cere sa uram pe cineva, sa simtim furie si enervare fata de anumiti oameni… Cand tot ce avem de facut este sa ne dam cu un pas in spate, sa analizam problemele, conflictele si sa iertam in primul rand cu mintea tot ce ni se pare atat de tragic.

Cred ca Dumnezeu a stiut ce face cand ne-a pus capul deasupra inimii: ne-a dat un indiciu clar, si anume ca capul este cel care ar trebui sa dicteze, iar inima sa il urmeze.