Category Archives: LaSepareu

Te-ai gandit vreodata la asta?


Te-ai gandit vreodata la inima de tata a lui Dumnezeu?

Daca tu esti parinte, gandeste-te putin la cum iti privesti copilul, la cum te raportezi la el, la ce simti pentru el.

Acum cateva zile un prieten vorbea despre cat de mult s-a schimbat viziunea lui asupra dragostei pe care ne-o poarta Dumnezeu. El a devenit tata cu putin timp in urma si in fiecare zi abia asteapta sa ajunga acasa, sa isi imbratiseze micutul, sa il ajute, sa il sprijine, sa fie langa el ori de cate ori are nevoie de el. El nu a mai experimentat niciodata o astfel de dragoste fata de cineva.

Cu aceasta ocazie, si-a dat seama ca acesta este modul in care Dumnezeu se raporteaza la noi, pentru ca El este Tatal nostru! Si-a dat seama cata dragoste ne poarta, indiferent cat de mult am gresit, cum asteapta de fiecare data ca noi sa venim la El, cum isi doreste sa se apropie de noi cu fiecare ocazie, cum isi doreste sa ne vorbeasca si sa ne ajute in fiecare secunda.

Si-a dat seama cat de coplesitoare este dragostea cu care suntem paziti. Si-a dat seama de grija pe care El ne-o poarta in fiecare clipa a vietii noastre. Si-a dat seama care este caracterul Lui Dumnezeu si cat de minunat este El.

Dumnezeu este Parintele perfect, care se intereseaza de copilul Sau chiar si cand acesta creste, care vrea sa auda de la el adevarul, chiar daca a gresit, care vrea sa il vada si sa il imbratiseze si cand ii este usor si cand trece prin momente dificile.

Tu, chiar daca nu esti tata sau mama, intelegi cu cata iubire esti vegheat in fiecare zi? Intelegi ca nu conteaza varsta pe care o are un copil? Ca ai sai parinti ii poarta grija chiar si cand acesta ajunge la 50 de ani? Si daca nu poti sa te pui in locul unui parinte, uite-te la modul in care ai tai parinti au grija de tine ca sa intelegi o mica parte din iubirea pe care ne-o poarta El!

Daca parintii tai nu au fost perfecti, iarta-i, pentru ca nu exista si nu a existat, in afara de Iisus Hristos, om fara greseala. Sunt si parinti care gresesc mult, ce-i drept, dar nu e treaba noastra sa-i judecam. Totusi, in Dumnezeu gasim alinare oricand, El ne asculta si El ii intrece pe parintii nostri atat in iubire, cat si grija si iertare.

In El gasim Parintele perfect la orice ora din zi si din noapte, la care putem apela indiferent de cat de mult am gresit si indiferent de cat de grea este perioada prin care trecem.



Daca ai impresia ca nu esti important si ca nimanui nu ii pasa de tine…

Daca ai avut vreodata impresia ca nimanui nu ii pasa de tine si ca nu esti important, atunci hai sa iti spun ce zice Dumnezeu despre tine, care este opinia Lui despre tine:

Esti viu pentru Dumnezeu (Romani 6, 11)

Tot harul Lui iti este dat din abundenta, si ai intotdeauna in toate lucrurile din destul, prin El (2Corinteni 9, 8)

In lumea aceasta, cum este El, asa suntem si noi (1Ioan 4, 17)

Esti desavarsit (Evrei 10, 14)

Esti preaiubit

Esti fara vina (1 Petru 2, 24)

Esti binecuvantat, binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti (Efeseni 1, 3)

Ai libertatea si increderea sa te apropii de Tronul lui Dumnezeu (Efeseni 3, 12)

Poti totul in Hristos (Filipeni 4, 13)

Esti un fiu/ o fiica aleasa de El. O generatie aleasa (1Petru 2, 9)

Esti mostenitor impreuna cu Hristos (Romani 8, 17)

Esti creat pentru fapte bune (Efeseni 2, 10)

Esti rascumparat de sub blestem (Galateni 3, 13)

Ai murit ata de pacat (Romani 6, 11)

Ai murit cu Iisus (Romani 6,8)

Totul merge spre binele tau (Romani 8, 28)

Esti liber, liber de pacat (Romani 6, 18)

El ti-a dat toate lucrurile (Romani 8, 32)

Esti inzestrat (2Corinteni 8, 7)

Dumnezeu locuieste in tine (1Corinteni 3, 16)

Ai mintea lui Hristos (1Corinteni 2,16)

El lucreaza in tine (Filipeni 2, 13)

El este pentru tine, nu impotriv ta (Romani 8,31)

Esti vindecat (Isaia 53,5)

Esti ascuns in Hristos (Coloseni 3,3)

Esti favorizat. Esti trupul lui Hristos (1Corinteni 12, 27)

Esti plinatatea Lui (Coloseni 2, 9-10)

Esti posesiunea lui Dumnezeu (1Petru 2, 9)

Esti lucrarea Lui (Efeseni 2,10)

Esti inseparabil de dragostea Lui (Romani 8, 38-39)

Esti o comoara inaintea Lui (Maleahi 3,17)

Esti mostenitor alaturi de Iisus (Romani 8,17)

Esti indreptatit (Romani 5,9)

Imparatia lui Dumnezeu este in tine (Luca 17,21)

Esti un print, un preot, un conducator (Apocalipsa 5, 10)

Esti cunoscut de El. Nu duci lipsa de nimic (Psalmul 23, 1)

Esti Lumina Lumii (Matei 5, 14)

Traiesti prin credinta (2Corinteni 5, 17) prin Cuvantul lui Dumnezeu (Matei 4, 4)

Esti o piatra vie (1Petru 2, 5)

Esti facut dupa chipul si asemanarea Lui (Geneza 1, 27)

Esti imbogatit in toate (2Corinteni 9, 11)

Esti mai mult decat biruitor (Romani 8,37)

Esti o faptura noua (2Corinteni 5, 17)

Ai o minte sanatoasa (2Timotei 1, 7)

Esti ales (Ioan 15, 16)

Esti pregatit pentru fapte bune (Efeseni 2, 10)

Esti protejat (Psalmul 121, 7)

Esti inviat cu Hristos intr-o viata noua (Romani 6, 4)

Esti dreptatea lui Dumnezeu in Hristos (2Corinteni 5, 21)

Esti o preotie imparateasca (1Petru 2, 9)

Esti Sarea Pamantului (Matei 5, 13)

Ai fost curatit (1Corinteni 6, 11)

Esti pecetluit pentru mantuire (Efeseni 4, 30)

Esti asezat cu El in locurile ceresti (Efeseni 2, 6)

Esti o stea stralucitoare (Filipeni 2, 15)

Esti copilul lui Dumnezeu (Galateni 3, 26)

Esti un fiu al luminii (1Tesaloniceni 5, 5)

Esti intarit de El (Efeseni 6, 10)

Esti alesul lui Dumnezeu (1Petru 2, 9)

Esti prietenul lui Dumnezeu (Ioan 15, 15)

Hristos locuieste in tine in toata plinatatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9-10)

Toate iti apartin (1Corinteni 3, 21)

Esti dreptatea lui Dumnezeu (2Corinteni 5, 21)

Esti templul lui Dumnezeu (1Corinteni 3, 16)

Esti templul Duhului Sfant (1Corinteni 6, 19)

Esti transformat (Romani 12, 2)

Esti un vas de cinste, slava (Romani 9, 23)

Esti un razboinic (Judecatori 6, 12)

Esti intelept (Proverbe 9, 10)

Esti martorul Lui (Fapte 22, 15)

Si esti mai mult decat vrednic de Tatal (1Corinteni 6, 11)

Stiind toate lucrurile acestea pe care Dumnezeu le spune si le crede despre tine, de ce ai fi tu indreptatit sa crezi mai putin si mai rau? De ce te simti respins si neimportant cand Creatorul tau iti spune personal care este pozitia ta in fata Lui? De ce te lasi deznadajduit si de ce iti dai voie sa fii trist?

Cum poti crede ca nimanui nu ii pasa de tine? De cine ai nevoie mai presus de El? Cine crezi ca te-ar putea face mai fericit decat El?



Capul e deasupra inimii. Chestia asta nu ne spune nimic?

Avem un Creator care s-a gandit la toate atunci cand a pus parte din El in fiecare dintre noi. Avem un Creator care ne iubeste atat de mult cum nici nu ne putem imagina si un Tata mai bun decat orice tata pamantesc am avut. Pana si cand ne-a creat, ne-a dat indicii despre ordinea pe care ar trebui sa o avem in actiunile noastre.

Capul sta deasupra inimii: anatomie de baza, pe care o stim inca de dinainte sa mergem la gradinita. Si totusi, lucrul acesta de multe ori ne scapa din vedere…. pentru ca este mai „modern” sa actionam ghidati de inima, si nu de cap.

Ce-i drept, suntem „intoxicati” din toate partile cu tot felul de mesaje ca sentimentele sunt cele pe care ar trebui sa le luam in seama atunci cand luam decizii, ca lipsa lor inseamna esec. Factorul „creier” este mai putin luat in calcul… poate pentru ca nu pare atat de „poetic” sau „romantic” sa ne raportam la iubire cu creierul.

Sentimentele noastre pot fi gresite in atat de multe moduri… simpatia noastra pentru cineva poate sa ne faca sa inchidem ochii cu privire la lucrurile negative pe care le face acea persoana, precum si antipatia noastra fata de cineva ne face sa ii trecem cu vedere partile bune si calitatile de care da dovada…  Acest lucru  poate sa ne „strice” viata pe absolut toate planurile ei.

Actiunea din instinct si fara ratiune (sau cu instinct mai mult decat ratiune) este un risc care de foarte multe ori presupune esec, atat in viata „amoroasa”, cat si in cea „profesionala”. Putem sa evitam acest risc dandu-ne un pas in spate si analizand totul din punct de vedere logic.

Cand vorbim de profesie, putem foarte usor sa luam o decizie gresita cu privire la un coleg sau un angajat, pentru ca „simtim noi” ca ar trebui sa il angajam, chiar daca CV-ul nu il recomanda (la fel si in caz opus), putem sa dam vina pe un coleg pentru o greseala inainte sa discutam care i-a fost intentia si tot asa…

Iar cand vine vorba de viata noastra privata, sentimentele pot face ravagii in cel mai urat mod cu putinta. Aruncandu-ne cu capul inainte in relatii pentru ca „simtim” ca de data asta avem de-a face cu „sufletul pereche” inseamna ca ne punem un semn mare pe frunte pe care scrie „victima”. Distanta in relatie este sanatoasa. Distanta te lasa sa vezi exact cu ce fel de om ai de-a face, te lasa sa vezi clar daca te poti intelege cu omul respectiv… pe cand indragosteala face exact invers.

Sentimentele grabite ne impiedica sa gandim. Sentimentele investite aiurea in relatii care se dovedesc la final nepotrivite ne consuma energia si ne face reticenti si inchisi pe viitor. Sentimentele pripite ne fac sa luam decizii pe care sa le regretam mai tarziu. Sentimentele gresite ne „ajuta” sa irosim timp care nu se mai intoarce niciodata. Sa nu cunosti omul de langa tine exact asa cum este el poate sa produca rani grave mai tarziu, cand poate fi prea tarziu.

La fel cum inima ne dicteaza pe cine sa iubim, daca o lasam, ne poate dicta pe cine sa uram. De fapt, ne poate cere sa uram pe cineva, sa simtim furie si enervare fata de anumiti oameni… Cand tot ce avem de facut este sa ne dam cu un pas in spate, sa analizam problemele, conflictele si sa iertam in primul rand cu mintea tot ce ni se pare atat de tragic.

Cred ca Dumnezeu a stiut ce face cand ne-a pus capul deasupra inimii: ne-a dat un indiciu clar, si anume ca capul este cel care ar trebui sa dicteze, iar inima sa il urmeze.



Nu esti curajos cand nu ai nicio frica, ci atunci cand o controlezi

Mark Twain: „Curajul este rezistenta la frica, stapanirea fricii- nu absenta ei”.

Niciun om inteligent nu poate spune ca nu ii este teama de nimic. Toti avem temeri. Intrebarea la care trebuie sa ne raspundem este „Cum facem fata fricii?”. Curajul consta in a face fata temerilor, si nu lipsa lor, asa cum se asteapta unii oameni. Este un lucru perfect normal sa avem uneori ingrijorari legate de viata noastra sau a celor pe care ii iubim.

Persoana curajoasa merge inainte in ciudat fricilor pe care le are, care nu tine cont de cei care ii spun ca nu. va reusi, care infrunta temerile si care constientizeaza care este sursa lor, pentru ca mai apoi sa o infrunte si sa elimine orice urma de frica. Persoanele curajoase au incredere in ele insesi pentru ca sunt constiente ca pot depasi obstacolele care le ies in cale.

Persoanele curajoase fac lucrurile de care le este teama, pentru ca sunt constiente ca aceasta este singura modalitate de a scapa de teama. Ele nu se lasa doborate, nu raman la pamant atunci cand cad si nu asculta vocile care le spun ca nu pot reusi sa faca ce si-au propus, ci pur si simplu merg inainte.

Majoritatea temerilor noastre isi au radacina undeva in copilarie, cand am auzit de nenumarate ori „Nu se poate” sau „Trebuie”. De aceea, chiar si azi, cand suntem mari, auzim aceste cuvinte de multe ori in mintea noastra. Fiind constienti de acest lucru, putem sa controlam si sa preluam controlul asupra actiunilor noastre.

Trebuie sa constientizam ca suntem principalii vinovati pentru deciziile si actiunile noastre. Suntem singurii care avem de fapt controlul asupra vietii noastre, singurii pe care putem da vina in legatura cu succesele sau nereusitele noastre.

Devenind constienti de temerile noastre, gasindu-le radacinile si eliminandu-le, vom putea face orice ne propunem si vom putea reusi, indiferent de cat de mari sunt piedicile care apar.

Constientizarea si infruntarea fricii sunt lucrurile care ne fac curajosi!



Cat de greu este sa traiesti pentru altii…

Cred ca cel mai rau lucru pe care il putem face cu viata noastra este sa o traim pentru altii: sa avem serviciul pe care altii si-l doresc pentru noi sau pe care altii il invidiaza, sa conducem o masina care nu ne place noua, dar le place altora… sau ii oftica pe altii, sa locuim intr-o casa care nu ne place doar pentru ca altii se vor uita cu alti ochi la noi… si lista poate continua la nesfarsit.

Incercam sa impresionam alti oameni pe care de cele mai multe ori nici macar nu ii placem, chestie de-a dreptul tragica. De multe ori uitam sa ne intrebam daca motivatia cu care facem anumite lucruri este una corecta… sau nici macar nu ne pasa (si nu cred ca nu ati auzit niciodata de cineva care si-a cumparat o masina doar ca sa ii dea peste nas fostului sau fostei sau face cinste in stanga si in dreapta ca sa vada cutare sau cutare).

Traind pentru altii, ne facem prizonieri ai propriei vieti. Si totusi, cand ne uitam in urma, cu ce ramanem? Cu ideea ca am fost vazuti intr-un anume fel? Cu niste realizari pe care nu ni le-am dorit niciodata? Cu niste lucruri pe care nu le-am vrut de fapt niciodata si pe care de multe ori nu ni le permitem? Cand avem timp sa fim noi insine?

In ziua de azi am face orice mai bine decat sa petrecem un pic de timp cu noi in fiecare zi si sa fim sinceri in legatura cu ceea ce vrem sa facem, cu ceea ce vrem sa devenim, cu valorile pe care ar trebui sa le avem. Nu ne place mustrarea, nu ne place sa constientizam ca nu facem bine ceea ce facem. Nu ne place adevarul daca nu ne pune intr-o lumina buna.

Nu constientizam ca trebuie sa ne schimbam daca nu constientizam ca exista o problema. Gasim o multime de lucruri care ne distrag atentia de la ceea ce conteaza, de la valorile pe care ni le-a lasat Dumnezeu, care ne lasa de fapt sa fim liberi.

Ne inchidem singuri orizonturile, dupa care aruncam vina pe anturaj, educatie sau mediul din care venim pentru ca ne-au influentat intr-un mod sau altul sa luam decizii care ne-au facut rau. Nu realizam ca suntem singurii care au haturile propriei vieti, ca suntem direct responsabili pentru cine suntem si ca valoarea vietii noastre este fix aceea pe care noi i-o dam.

Sa traim pentru a-i face pe alti oameni mandri sau invidiosi pe noi este un tel care aduce cu el multa frustrare si dezamagire. O cale pe care mergem pentru ca altii decid ca este mai buna pentru noi sau care pare interesanta din afara, iar pentru noi este un calvar, este o cale care niciodata nu ne va lasa sa fim liberi… si vorbim totusi despre intreaga noastra viata pe pamant.

Totusi, exista un Indrumator pe care Il putem intreba oricand orice si care ne poate indrepta chiar si de pe cele mai strambe carari. Acela este Dumnezeu, iar drumul pe care ni-l propune ne lasa liberi.

Paradoxal, dar viata traita cu El este o viata plina de impliniri, plina de bucurie, plina de binecuvantare, plina de actiune si ne elibereaza de controlul oricarui om care incearca sa ne controleze, de orice parere pe care alta data am fi adoptat-o ca si litera de lege.