Category Archives: Relatii si complicatii

Intr-o relatie cu un pacatos…

Daca v-as spune ca sunt intr-o relatie cu un pacatos? Si ca eu sunt o pacatoasa? Si ca fiecare dintre voi este intr-o relatie cu un pacatos sau o pacatoasa? Si ca fiecare dintre voi sunteti pacatosi? Ar fi ciudat? Ati lua-o ca pe o jignire? Sau ati fi dispusi sa ma ascultati pana la capat?

Ati auzit vreodata de ”nepotrivire de caractere”? Ati observat ca scuza asta este modalitatea prin care oamenii isi justifica despartirile si divorturile? Ati observat ca scuza asta intervine de fiecare data cand ne consideram pe noi insine mai buni decat partenerul nostru de viata?

Cred ca in fiecare relatie a existat macar un moment in care partenerul s-a comportat altfel decat te-ai fi asteptat… Poate s-a enervat pe un anumit lucru, poate a jignit pe cineva, poate chiar te-a dezamagit si lucrul acesta te-a socat si ti-a rupt inima. Este foarte posibil ca un astfel de moment sa iti zugraveasca o imagine falsa despre omul de langa tine: sa te faca sa te gandesti ca este un om dificil, ca are un caracter urat sau un temperament mai stiu eu cum…

Incercand sa abordam problema pacatului din punct de vedere psihologic, sa il caracterizam prin termeni precum „temperament, comportament, probleme” ne vom indeparta de adevarul evident: Fiecare om in parte este pacatos. El se poate stapani, poate uneori sa ascunda asa de frumos acest lucru, ca mai ca ai impresia ca nu vine din lumea asta… pana la un punct. Exista un punct in care ne lovim de realitate, si daca nu vrem sa acceptam adevarul, riscam sa pierdem enorm de mult.

Ar trebui sa ne sperie faptul ca partenerul nostru este un pacatos? Nicidecum. Ar trebui sa ne indeparteze de el/ea? Nu. Ar trebui sa ne dam seama ca pacatul zace in fiecare dintre noi si sa luptam cu el. Exista un leac impotriva pacatului care ne este aproape in fiecare zi, dar pe care Il accesam atat de rar, din nefericire: Iisus Hristos se numeste Leacul acesta. Moartea Lui s-a intamplat tocmai pentru ca pacatul sa nu mai stapaneasca oamenii.

Dar cat de des ne privim asa cum suntem? Cat de des nu ne spunem noua insine ca suntem oameni decenti, care nu fac rau intentionat, care nu ucid sau ranesc pe nimeni? Si totusi, cat de des barfim? Cat de des ne certam? Cat de des judecam? Lista asta poate continua…

Lupta cu pacatul este de mult castigata de Iisus. Noi de cate ori ne amintim lucrul acesta inainte sa pacatuim? Noi stim lucrul acesta? Si daca nu il stim, de ce nu facem efortul sa il aflam? Pentru ca este dificil?

Este mai simplu sa fugim cand realizam ca partenerul nostru are defecte? Si noi avem defecte si e posibil ca uneori relatia noastra cu omul de langa noi sa treaca prin greu. De ce ne este atat de frica sa recunoastem ca suntem pacatosi?  De ce oare nu fugim la Dumnezeu, care stie mai bine decat noi insine ceea ce zace in sufletul si mintea fiecaruia dintre noi si stie cum sa ne ajute? De ce nu Il cautam pe El, ci alegem sa ne transformam relatia intr-o drama fara niciun sens, de fapt?

Ne-am obisnuit confortabili. Ne-am obisnuit sa aruncam ceea ce consideram stricat… Fara sa ne dam seama ca noi suntem stricati si ca avem nevoie de reparatii. Ne-am obisnuit sa cautam o idee despre ceea ce inseamna dragostea si sa ignoram cu desavarsire ceea ce ne spune Dumnezeu, pentru ca e mai usor sa ascultam ce zice media, internetul sau alti oameni din jurul nostru.

Ne-am obisnuit cu ideea de faliment a relatiei pentru ca oricum exista o data viitoare in care poate va fi bine… Ei bine, nu va fi mai bine nici data viitoare, pentru ca noi plecam fara sa rezolvam de fapt problema care sta la baza despartirii, si anume pacatul.

Exista rezolvare pentru aceasta cauza si e accesibila tuturor…  Solutia aceasta schimba vieti, schimba fiecare particica din oameni in bine, in ceea ce au fost creati sa fie. Solutia impotriva pacatului e Hristos. Si trebuie doar sa Ii cerem sa ne ajute.



Ti s-a spus vreodata ce sa faci intr-o relatie?

Omul nu este facut sa fie singur. Din acest motiv, fiecare dintre noi cauta pe cineva cu care sa isi faca o relatie si la un moment dat gasim. Bun, de aici ce facem? Ne lasam purtati de fluturasii aia din stomac care deformeaza realitatea si acopera defectele partenerului sau alegem sa deschidem ochii si sa vedem cum este de fapt cel pe care l-am ales?

De multe ori ne aruncam in relatii care nu stim daca vor aduce bucurie sau o durere, cu oameni pe care nu ii cunoastem deloc sau aproape deloc…. Si de foarte multe ori acele relatii se sfarsesc mai devreme sau mai tarziu. Totusi, ne asumam riscul acesta, pentru ca “sunt doar relatii”. Daca nu merge aceasta, poate data viitoare e mai bine…

Ei bine, ce-ar fi sa ne dam seama ca relatiile nu sunt “doar” relatii? Ce-ar fi sa ne dam seama ca atunci cand se termina o relatie, unul din doi oameni poate iesi foarte “sifonat”. Daca relatiile nu ar fi mare lucru, de ce unii oameni sufera atata la final? Daca relatiile nu sunt atat de importante, de ce stam si plangem dupa fosti, de ce ne inecam in vicii cand se termina, in speranta ca poate ne detasam de ce a fost?

Adevarul este ca relatiile chiar sunt mare lucru! Adevarul este ca in relatii ne implicam total si ne dedicam timpul, energia, sentimentele unui om… care poate pleca intr-o zi si poate darama totul pentru ca nu e sigur ca asta isi doreste sau pentru ca nu a dorit sa investeasca cat am investit noi.

Care este de fapt scopul unei realtii? Ce ar trebui sa facem si unde ar trebui sa duca?

Dumnezeu ne raspunde la intrebarile astea, dar suntem prea surzi sa Il ascultam… pentru ca oamenii din jur spun ca trendurile sunt altele in secolul XXI si ca trebuie sa experimentam cat mai mult, ca trebuie “sa testam piata”… ca doar nu ne casatorim din prima?!

Dumnezeu are ca si scop sfintirea oamenilor. El foloseste diverse modalitati pentru a-si atinge acest scop, inclusiv alti oameni din jurul nostru. Ideea e ca acest tel al lui Dumnezeu ne-ar implini viata si ne-ar face fericiti in fiecare secunda a vietii noastre, DACA AM DORI CU ADEVARAT LUCRUL ACESTA. Relatiile de iubire cu alti oameni nu sunt menite sa iti umple golul din viata sau sa te faca fericit. Si amuzant este ca tocmai atunci cand realizam acest lucru vom fi fericiti si impliniti.

In momentul in care vom intelege ca nu oamenii ne pot da linistea pe care o visam, in momentul in care vom alege sa ne incredem in Hristos si sa ascultam ce are de spus, relatiile noastre vor capata un alt sens: vor functiona chiar si in cele mai dificile situatii, ne vor zidi si ne vor intari, ne vor bucura in clipa binecuvantata pe care o petrecem cu cel drag.

Importanta relatiilor este una imensa. Ar trebui sa abandonam ideea ca daca nu merge de data asta, poate merge data viitoare. Ar trebui sa ne dam interesul sa cunoastem acea persoana inainte de a forma un cuplu si sa stabilim care este scopul relatiei inainte de a incepe.

Indragosteala vine si trece. Ce facem dupa? Dragostea adevarata exista, iar sub ocrotirea si indrumarea lui Hristos este posibila. Cum ar fi daca am tine cont de acest lucru cand incepem o relatie? Cum ar fi daca oamenii nu si-ar mai frange niciodata inimile unii altora?

Voi ce ziceti?



Poate nu data viitoare, poate acum!

Suntem fiinte egoiste prin prisma naturii noastre. La fel de egoisti sunt si oamenii din jurul nostru. De aceea, cand intram intr-o relatie noua, asteptam marea si sarea de la partenerul nostru: implinire sufleteasca, fericire… si suntem profund dezamagiti si raniti cand descoperim ca el/ ea nu este capabil/a sa faca toate lucrurile acestea…. pentru ca este un simplu om.

Nu realizam cat de mare este povara pe care o aruncam pe umerii partenerului nostru. De fapt, nu realizam ca niciun om nu are capacitatea sa ne faca fericiti in permanenta si in totalitate, ca niciun om nu ne poate implini viata, pentru ca Acel Cineva care ne poate da aceste daruri este doar Unul: Dumnezeu.

Totusi, fugim de El si preferam sa cautam la oameni iubirea, implinirea, intelegerea. Si o buna parte de vina pentru aceasta fuga in zadar o are cultura in care traim… Mai mult sau mai putin constient, alergam dupa niste povesti pe care le vedem in filme, pe care le auzim in melodii sau pe care le citim in paginile romanelor siropoase, povesti ireale si bine scrise, povesti care ne deformeaza ideea despre ce inseamna dragostea adevarata, dar pe care nu le putem atinge in viata reala…iar faptul ca realitatea este diferita de ce ne asteptam sa fie ne intristeaza, ne dezamageste si ne imbolnaveste.

Mai trist este faptul ca in jurul nostru vedem oriunde si oricand ca e okay daca relatia noastra nu merge bine, pwntru ca oricand putem pleca, putem parasi omul de langa noi, putem spera ca poate data viitoare va fi mai bine, ca data viitoare va fi altfel. Suntem invatati sa lasam totul balta, fara sa luptam, pentru ca este okay, ca doar a facut-o si X-ulesc sau Y-ulescu… Si pornim iar in cautarea unei idealizari ciudate a dragostei….Si atat de mult gresim.

Adevarata definitie a iubirii ne-a lasat-o Dumnezeu in 1 Corinteni 13: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” si cu siguranta stie ce spune.

Ia o pauza si gandeste-te daca TU iubesti in acest fel pe cel de langa tine. Daca nu, oare ceea ce traiesti tu nu este oare o placere, si nu o dragoste?

Ca sa putem sa iubim este necesar ca Dumnezeu sa ne invete cum sa facem acest lucru. Cand vom inceta sa mai fugim la oameni pentru a primi mangaieri, alintari si placeri si vom invata ca Dumnezeu este Singurul care poate sa ne implineasca asteptarile, ba chiar sa le depaseasca,  abia atunci vom putea sa iubim si noi la randul nostru cu adevarat. El este Singurul care ne poate conferi pacea si linistea pe care ne asteptam sa le gasim la partenerul nostru de viata. El este Singurul care ne poate iubi asa cum ne asteptam (chiar mult mai mult). Singura modalitate prin care relatia cu sotul/sotia sau iubitul/iubita sa ne depaseasca asteptarile, chiar fara sa aiba ceva in comun cu ceea ce se arata la TV sau in muzica de azi, este Dumnezeu.

„Data viitoare” nu va mai exista odata ce ai invatat diferenta dintre placere si dragoste, daca Il lasi pe Dumnezeu sa iti arate care este dragostea pe care El ne-o face cadou. Dragoste adevarata exista fara doar si poate, dar nu o gasim in filme sau in fata laptopurilor, ci la Dumnezeu…

Si poate ca nu v-ati gandit cum poti ajunge sa primesti acea dragoste incredibila pe care Dumnezeu o are pentru voi.. dar tot El ne invata cum: „Cereti si vi se va da.” (Matei, 7, 7)

Sursa foto: pinterest.com



Iubesc omul, dar urasc raul pe care il face

320

Să îți iubești aproapele înseamnă să iubești fiecare om în parte, fie el prieten sau mai puțin prieten, fie el cel care ți-a făcut bine sau cel care ți-a făcut rău. Să îți iubești aproapele ca pe tine însuți este ceva ce ne învață Dumnezeu… bun, dar cum facem lucrul ăsta dacă nu ne place deloc ceea ce face acel om? Dacă ne-a făcut rău și continuă să o facă?

 

Cum să iubesc un om ca pe mine însumi dacă nu sunt de acord cu el, dacă văd că se ghidează după niște principii greșite, dacă rănește oamenii cu care intră în contact, inclusiv pe mine? Cum să iubesc un asemenea om? Cum să îl iubesc cum mă iubesc pe mine? Pe mine cum mă iubesc?

 

Cu mine însumi sunt mai dur decât cu restul oamenilor de obicei (iertare dacă greșesc) și îmi doresc mereu să fiu mai bun. Doar eu și Dumnezeu știm ce am în suflet și cât de multă răutate zace de fapt acolo, chiar și atunci când par bine. Despre mine știu cel mai bine când greșesc. Despre mine știu când sunt bun și când sunt rău. Despre relația mea cu Dumnezeu știu cele mai multe detalii și știu unde am de lucrat.

 

Pe mine nu mă iubesc cu acea dragoste romantică care face de obicei oamenii să îți piardă ”uzul rațiunii”. Nu mă uit toată ziua în oglindă și nu mă admir (și dacă vreodată mă văd perfectă, îmi amintesc de Iisus Hristos și despre ceea ce a făcut pentru mine… și îmi dau seama cât de departe sunt de perfecțiune). Tocmai pentru că mă iubesc, nu sunt de acord cu greșelile pe care le fac mai mult sau mai puțin voit. Tocmai pentru că vreau să devin din ce în ce mai bun, observ ce este rău în mine. Nu ascund, ci aduc răul din mine la suprafață, le mărturisesc lui Dumnezeu și Îi cer ajutorul. Îl rog să mă ajute și să mă facă un om nou.

 

Să iubești pe cel care te iubește este foarte ușor, pentru că acel om face tot posibilul să nu te rănească. Să iubești pe acel aproape care nu s-a dat în lături de la a-ți face rău atunci când a avut posibilitatea e o provocare. E nevoie să renunți la tine pentru a-l putea ierta, pentru a-l putea iubi. Dar nu înțelege greșit! Nu trebuie să fii de acord nicidecum cu ceea ce a făcut! Nu trebuie să îi cauți circumstanțe atenuante, nu trebuie să îi cauți justificări, nu trebuie nicidecum să îi dai dreptate! Ci trebuie să îți asumi că ceea ce a făcut s-a întâmplat în viața ta, dar să iei decizia de a-l ierta, de a-l iubi.

 

Iubirea e o decizie pe care o luăm în fiecare zi în parte. A iubi pe aproapele nostru nu este întotdeauna un lucru ușor de făcut… dar nici pe noi înșine nu ne putem iubi mereu. Să ne iubim aproapele nu înseamnă să iubim ceea ce face. Iubim oamenii pentru că sunt creații ale lui Dumnezeu, dar nu pentru că aleg să facă opusul a ceea ce ne învață Dumnezeu. Nu iubi niciodată păcatul pentru că un om îl face. Iubește-ți aproapele cum te iubești pe tine: conștient de părțile bune și de cele rele. Și da, lucrul acesta va fi extrem de greu uneori, nu am de gând să mint… dar sigur merită!

 



Liber la vorba!

316

Nu există oameni perfecți, dar există oameni. Nu există relații perfecte, dar există relații frumoase, mature, bazate pe respect, încredere și iubire. Există relații romantice și relații de prietenie.

 

Vorbiți despre ceea ce vă place și ceea ce nu vă place. Dumnezeu nu ne spune să ținem secrete, Dumnezeu ne învață să vorbim despre păcatele noastre… pentru că numai așa El ni le poate ierta. Ne iartă chiar și lucrurile grave. Nu Dumnezeu ne învață să ne ascundem greșelile, ci ne învață să le scoatem la suprafață și să ne cerem iertare pentru ele. Tot ce încerci să ascunzi, trebuie să fii conștient că de Dumnezeu nu e ascuns. Trebuie să avem încredere să vorbim deschis cu Dumnezeu despre orice, iar mai apoi și cu omul cu care ne împărțim viața.

 

Voi doi, în relație, vorbiți despre orice: spuneți-vă chiar și lucrurile care vă trec prin cap dar pentru care credeți că veți fi judecat. Descărcați-vă sufletul imediat după situațiile tensionate. Nu amânați discuțiile serioase, pentru că, cu cât mai mult veți trage de timp, cu atât mai mult veți uita, cu atât mai mult veți interpreta aiurea ceea ce s-a întâmplat de fapt… și cu atât mai mult se vor complica lucrurile.

 

E foarte greu să aduci la lumină lucrurile despre care îți este rușine, care te-au rănit, care te-au jignit, care nu îți aduc cinste, dar este singura cale prin care le lași în urmă, prin care te vindeci și prin care vei găsi iertare. În omul de lângă tine găsește-ți ajutorul și susținerea și fii același lucru pentru el. Dacă este suficient de înțelept, nu va fugi de tine, ci te va ajuta la greu. Oamenii nu fug de tine pentru că ești imperfect, iar cei care totuși te părăsesc când ai nevoie de ajutor îți dau o lecție importantă: doar Dumnezeu este cel care va rămâne alături de tine chiar și când ești la pământ… și eu una cred că abia așteaptă să te ajute să te ridici. Lui trebuie să Îi mulțumim neîncetat.