Category Archives: Relatii si complicatii

Iubeste-ti si respecta-ti parintii, copile!

„Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.” (Exodul 20,12) este una dintre poruncile pe care Dumnezeu le-a lasat omului. 

 

As vrea sa vorbim despre acest lucru, pentru ca multi dintre noi par ca iau aceasta porunca mai degraba ca fiind o sugestie, nicidecum ca ceva obligatoriu si serios. Zilele par sa se fi schimbat si majoritatea oamenilor de astazi nu mai realizeaza cat de importante sunt respectul si cinstea pe care trebuie sa le acorde parintilor… pentru ca ii considera demodati sau pentru ca gasca de prieteni pare cu mult mai interactiva.

 

Primul lucru pentru care trebuie sa le multumim este ca au ales sa ne daruiasca viata. Este posibil ca sarcina mamei sa nu fi fost una usoara, ca eforturile lor pentru ca noi sa aparem pe lume sa fi fost uriase. Dar este foarte probabil ca noi sa nu constientizam lucrurile acestea pana cand nu devenim, la randul nostru, parinti…

 

Parintii nostri ne iubesc mai mult decat putem intelege pana cand nu vom avea copii. Ne-au daruit viata lor pentru ca noi sa putem sa crestem si sa ajungem unde suntem acum. Parintii sunt primele persoane cu care luam contact si care ne acorda dragoste neconditionata, si cu siguranta aceasta dragoste neconditionata implica de multe ori o multime de sacrificii din partea lor.

 

Si noi de multe ori uitam de toata munca pe care o depun… pentru ca suntem mult mai incantati de tentatiile din lumea de afara, care spun ca este cu mult mai cool sa fii „rebel”, sa nu asculti de ei… si cand parintii se impun si isi exercita autoritatea (care fara doar sau poate ar trebui sa existe), poate chiar ajungem sa ii jignim sau sa devenim agresivi. Ascultam de multe ori in gura unor oameni cu valori date peste cap, pentru ca par diferite si interesante. Desi valorile plantate in noi de catre parinti de cele mai multe ori sunt cele corecte, pare mult mai fun sa descoperim „fructul oprit” pe care ni-l ofera altii… (Si apropo, primul „fruct oprit” nu a fost nici pe departe dulce pentru Adam si Eva, ci faptul ca l-au gustat i-a costat viata).

 

Si da, sunt constienta ca exista si parinti care poate nu procedeaza cum se cuvine cu copiii lor. Dar cine nu greseste niciodata? Cine ne da dreptul sa ii uram sau sa ii invinovatim pentru ceea ce fac? Chiar si atunci cand pare ca ai lor copiii au toate drepturile din lume sa ii urasca, adevarul este cu totul altul.

 

Parintii tai sunt principalii oameni din viata ta de la care si fata de care trebuie sa inveti ce este iubirea. Daca fata de ei nu te comporti vrednic, ce te astepti sa primesti in schimb?

 

 



Cand vom intelege ca scopul relatiilor nu este sa ne satisfaca propriile nevoi….

Fie ca vorbim despre prietenii sau despre relatia de cuplu, scopul unei relatii nu este sa ne satisfaca nevoile proprii. De multe ori pornim in cautarea oamenilor care pot sa suplineasca ceva ce lipseste din viata noastra sub o forma sau alta (de cele mai multe ori acel ceva fiind dragostea).

Poate parintii au fost cei care nu au stiut sa ofere suficienta afectiune, astfel ca am ajuns sa cautam acea afectiune la alti oameni, straini familiei. In momentul in care gasim acea afectiune la o persoana de sex opus, ne punem asupra sa toata speranta si increderea ca ea/el este cea/cel care ne va satisface pentru totdeauna acea nevoie de afectiune.

Totusi, de multe ori nu suntem constienti ca nu avem nevoie constant de acel tip de afectiune… iar la un moment dat vom fi primit destula…In momentul acela ce sa va intampla cu relatia, daca scopul ei initial a fost acela de a suplini golul de afectiune? Ce urmeaza? Vom mai gasi un motiv pentru care sa continuam? A fost oare drept fata de cel care ne-a fost alaturi si ne-a oferit ce aveam nevoie sa il alegem doar pentru ceea ce ofera?

Afectiunea este doar un exemplu… lipsa de intelegere, frica de singuratate sau dorinta de a trece peste o alta relatie, in care ai suferit, sunt altele si lista poate continua. Sa arunci asupra unei persoane datoria de a suplini o astfel de lipsa este nedrept si, mai mult de atat, va veni un moment in care acea lipsa va fi eliminata si relatia isi va pierde scopul pe care tu i l-ai atribuit de la inceput in mod eronat. Si atunci, ce se va alege din relatia ta in momentul in care practic… nu vei mai avea nevoie de omul acela?

Dumnezeu este singurul care poate sa ne ajute sa scapam de aceste lipsuri care ne afecteaza grav viata. Sa apelam la El in astfel de situatii este cea mai buna decizie pe care o putem lua, pentru ca ranile noastre sa fie vindecate. Astfel, o noua relatie poate incepe corect, fara ca viitorul partener sa fie doar un inlocuitor pentru ceva ce nu avem, ci un om alaturi de care vom creste.

Dragostea adevarata vine cu suferinte in unele momente, cu fericire in altele. Relatiile sunt menite sa ne ajute sa crestem spiritual, sa descoperim mai mult si mai mult natura lui Dumnezeu prin iubrea pe care ne-o ofera in fiecare secunda a vietii noastre. Chiar daca suna amuzant, relatiile sunt de multe ori menite sa ne caleasca si sa ne treaca prin greu tocmai pentru ca nu exista alta modalitate prin care putem sa crestem ca si oameni.

In momentul in care vom realiza ca acesta este scopul unei relatii, si anume ca nu ar trebui nicidecum sa ne aduca anumite avantaje, omul de langa noi va deveni un partener de drum, nu cu puterea supranaturala de a ne face fericiti. Modul acesta de gandire este unul corect, iar relatia este una sanatoasa… Si culmea, vom fi fericiti.

Vom invata mult si vom creste spiritual cu ajutorul relatiilor, avandu-L pe Dumnezeu alaturi, sa ne invete si sa ne sustina. Pentru asta, trebuie sa avem grija atunci cand incepem o noua relatie, sa vedem care va fi scopul ei si in ce directie avem de gand sa luptam amandoi, iar cand scopul amandurora este acela de a-I fi pe plac lui Dumnezeu, putem fi siguri ca relatia va fi una de succes si nu datorita noua, oamenilor, ci Lui!



Intr-o relatie cu un pacatos…

Daca v-as spune ca sunt intr-o relatie cu un pacatos? Si ca eu sunt o pacatoasa? Si ca fiecare dintre voi este intr-o relatie cu un pacatos sau o pacatoasa? Si ca fiecare dintre voi sunteti pacatosi? Ar fi ciudat? Ati lua-o ca pe o jignire? Sau ati fi dispusi sa ma ascultati pana la capat?

Ati auzit vreodata de ”nepotrivire de caractere”? Ati observat ca scuza asta este modalitatea prin care oamenii isi justifica despartirile si divorturile? Ati observat ca scuza asta intervine de fiecare data cand ne consideram pe noi insine mai buni decat partenerul nostru de viata?

Cred ca in fiecare relatie a existat macar un moment in care partenerul s-a comportat altfel decat te-ai fi asteptat… Poate s-a enervat pe un anumit lucru, poate a jignit pe cineva, poate chiar te-a dezamagit si lucrul acesta te-a socat si ti-a rupt inima. Este foarte posibil ca un astfel de moment sa iti zugraveasca o imagine falsa despre omul de langa tine: sa te faca sa te gandesti ca este un om dificil, ca are un caracter urat sau un temperament mai stiu eu cum…

Incercand sa abordam problema pacatului din punct de vedere psihologic, sa il caracterizam prin termeni precum „temperament, comportament, probleme” ne vom indeparta de adevarul evident: Fiecare om in parte este pacatos. El se poate stapani, poate uneori sa ascunda asa de frumos acest lucru, ca mai ca ai impresia ca nu vine din lumea asta… pana la un punct. Exista un punct in care ne lovim de realitate, si daca nu vrem sa acceptam adevarul, riscam sa pierdem enorm de mult.

Ar trebui sa ne sperie faptul ca partenerul nostru este un pacatos? Nicidecum. Ar trebui sa ne indeparteze de el/ea? Nu. Ar trebui sa ne dam seama ca pacatul zace in fiecare dintre noi si sa luptam cu el. Exista un leac impotriva pacatului care ne este aproape in fiecare zi, dar pe care Il accesam atat de rar, din nefericire: Iisus Hristos se numeste Leacul acesta. Moartea Lui s-a intamplat tocmai pentru ca pacatul sa nu mai stapaneasca oamenii.

Dar cat de des ne privim asa cum suntem? Cat de des nu ne spunem noua insine ca suntem oameni decenti, care nu fac rau intentionat, care nu ucid sau ranesc pe nimeni? Si totusi, cat de des barfim? Cat de des ne certam? Cat de des judecam? Lista asta poate continua…

Lupta cu pacatul este de mult castigata de Iisus. Noi de cate ori ne amintim lucrul acesta inainte sa pacatuim? Noi stim lucrul acesta? Si daca nu il stim, de ce nu facem efortul sa il aflam? Pentru ca este dificil?

Este mai simplu sa fugim cand realizam ca partenerul nostru are defecte? Si noi avem defecte si e posibil ca uneori relatia noastra cu omul de langa noi sa treaca prin greu. De ce ne este atat de frica sa recunoastem ca suntem pacatosi?  De ce oare nu fugim la Dumnezeu, care stie mai bine decat noi insine ceea ce zace in sufletul si mintea fiecaruia dintre noi si stie cum sa ne ajute? De ce nu Il cautam pe El, ci alegem sa ne transformam relatia intr-o drama fara niciun sens, de fapt?

Ne-am obisnuit confortabili. Ne-am obisnuit sa aruncam ceea ce consideram stricat… Fara sa ne dam seama ca noi suntem stricati si ca avem nevoie de reparatii. Ne-am obisnuit sa cautam o idee despre ceea ce inseamna dragostea si sa ignoram cu desavarsire ceea ce ne spune Dumnezeu, pentru ca e mai usor sa ascultam ce zice media, internetul sau alti oameni din jurul nostru.

Ne-am obisnuit cu ideea de faliment a relatiei pentru ca oricum exista o data viitoare in care poate va fi bine… Ei bine, nu va fi mai bine nici data viitoare, pentru ca noi plecam fara sa rezolvam de fapt problema care sta la baza despartirii, si anume pacatul.

Exista rezolvare pentru aceasta cauza si e accesibila tuturor…  Solutia aceasta schimba vieti, schimba fiecare particica din oameni in bine, in ceea ce au fost creati sa fie. Solutia impotriva pacatului e Hristos. Si trebuie doar sa Ii cerem sa ne ajute.



Ti s-a spus vreodata ce sa faci intr-o relatie?

Omul nu este facut sa fie singur. Din acest motiv, fiecare dintre noi cauta pe cineva cu care sa isi faca o relatie si la un moment dat gasim. Bun, de aici ce facem? Ne lasam purtati de fluturasii aia din stomac care deformeaza realitatea si acopera defectele partenerului sau alegem sa deschidem ochii si sa vedem cum este de fapt cel pe care l-am ales?

De multe ori ne aruncam in relatii care nu stim daca vor aduce bucurie sau o durere, cu oameni pe care nu ii cunoastem deloc sau aproape deloc…. Si de foarte multe ori acele relatii se sfarsesc mai devreme sau mai tarziu. Totusi, ne asumam riscul acesta, pentru ca “sunt doar relatii”. Daca nu merge aceasta, poate data viitoare e mai bine…

Ei bine, ce-ar fi sa ne dam seama ca relatiile nu sunt “doar” relatii? Ce-ar fi sa ne dam seama ca atunci cand se termina o relatie, unul din doi oameni poate iesi foarte “sifonat”. Daca relatiile nu ar fi mare lucru, de ce unii oameni sufera atata la final? Daca relatiile nu sunt atat de importante, de ce stam si plangem dupa fosti, de ce ne inecam in vicii cand se termina, in speranta ca poate ne detasam de ce a fost?

Adevarul este ca relatiile chiar sunt mare lucru! Adevarul este ca in relatii ne implicam total si ne dedicam timpul, energia, sentimentele unui om… care poate pleca intr-o zi si poate darama totul pentru ca nu e sigur ca asta isi doreste sau pentru ca nu a dorit sa investeasca cat am investit noi.

Care este de fapt scopul unei realtii? Ce ar trebui sa facem si unde ar trebui sa duca?

Dumnezeu ne raspunde la intrebarile astea, dar suntem prea surzi sa Il ascultam… pentru ca oamenii din jur spun ca trendurile sunt altele in secolul XXI si ca trebuie sa experimentam cat mai mult, ca trebuie “sa testam piata”… ca doar nu ne casatorim din prima?!

Dumnezeu are ca si scop sfintirea oamenilor. El foloseste diverse modalitati pentru a-si atinge acest scop, inclusiv alti oameni din jurul nostru. Ideea e ca acest tel al lui Dumnezeu ne-ar implini viata si ne-ar face fericiti in fiecare secunda a vietii noastre, DACA AM DORI CU ADEVARAT LUCRUL ACESTA. Relatiile de iubire cu alti oameni nu sunt menite sa iti umple golul din viata sau sa te faca fericit. Si amuzant este ca tocmai atunci cand realizam acest lucru vom fi fericiti si impliniti.

In momentul in care vom intelege ca nu oamenii ne pot da linistea pe care o visam, in momentul in care vom alege sa ne incredem in Hristos si sa ascultam ce are de spus, relatiile noastre vor capata un alt sens: vor functiona chiar si in cele mai dificile situatii, ne vor zidi si ne vor intari, ne vor bucura in clipa binecuvantata pe care o petrecem cu cel drag.

Importanta relatiilor este una imensa. Ar trebui sa abandonam ideea ca daca nu merge de data asta, poate merge data viitoare. Ar trebui sa ne dam interesul sa cunoastem acea persoana inainte de a forma un cuplu si sa stabilim care este scopul relatiei inainte de a incepe.

Indragosteala vine si trece. Ce facem dupa? Dragostea adevarata exista, iar sub ocrotirea si indrumarea lui Hristos este posibila. Cum ar fi daca am tine cont de acest lucru cand incepem o relatie? Cum ar fi daca oamenii nu si-ar mai frange niciodata inimile unii altora?

Voi ce ziceti?



Poate nu data viitoare, poate acum!

Suntem fiinte egoiste prin prisma naturii noastre. La fel de egoisti sunt si oamenii din jurul nostru. De aceea, cand intram intr-o relatie noua, asteptam marea si sarea de la partenerul nostru: implinire sufleteasca, fericire… si suntem profund dezamagiti si raniti cand descoperim ca el/ ea nu este capabil/a sa faca toate lucrurile acestea…. pentru ca este un simplu om.

Nu realizam cat de mare este povara pe care o aruncam pe umerii partenerului nostru. De fapt, nu realizam ca niciun om nu are capacitatea sa ne faca fericiti in permanenta si in totalitate, ca niciun om nu ne poate implini viata, pentru ca Acel Cineva care ne poate da aceste daruri este doar Unul: Dumnezeu.

Totusi, fugim de El si preferam sa cautam la oameni iubirea, implinirea, intelegerea. Si o buna parte de vina pentru aceasta fuga in zadar o are cultura in care traim… Mai mult sau mai putin constient, alergam dupa niste povesti pe care le vedem in filme, pe care le auzim in melodii sau pe care le citim in paginile romanelor siropoase, povesti ireale si bine scrise, povesti care ne deformeaza ideea despre ce inseamna dragostea adevarata, dar pe care nu le putem atinge in viata reala…iar faptul ca realitatea este diferita de ce ne asteptam sa fie ne intristeaza, ne dezamageste si ne imbolnaveste.

Mai trist este faptul ca in jurul nostru vedem oriunde si oricand ca e okay daca relatia noastra nu merge bine, pwntru ca oricand putem pleca, putem parasi omul de langa noi, putem spera ca poate data viitoare va fi mai bine, ca data viitoare va fi altfel. Suntem invatati sa lasam totul balta, fara sa luptam, pentru ca este okay, ca doar a facut-o si X-ulesc sau Y-ulescu… Si pornim iar in cautarea unei idealizari ciudate a dragostei….Si atat de mult gresim.

Adevarata definitie a iubirii ne-a lasat-o Dumnezeu in 1 Corinteni 13: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” si cu siguranta stie ce spune.

Ia o pauza si gandeste-te daca TU iubesti in acest fel pe cel de langa tine. Daca nu, oare ceea ce traiesti tu nu este oare o placere, si nu o dragoste?

Ca sa putem sa iubim este necesar ca Dumnezeu sa ne invete cum sa facem acest lucru. Cand vom inceta sa mai fugim la oameni pentru a primi mangaieri, alintari si placeri si vom invata ca Dumnezeu este Singurul care poate sa ne implineasca asteptarile, ba chiar sa le depaseasca,  abia atunci vom putea sa iubim si noi la randul nostru cu adevarat. El este Singurul care ne poate conferi pacea si linistea pe care ne asteptam sa le gasim la partenerul nostru de viata. El este Singurul care ne poate iubi asa cum ne asteptam (chiar mult mai mult). Singura modalitate prin care relatia cu sotul/sotia sau iubitul/iubita sa ne depaseasca asteptarile, chiar fara sa aiba ceva in comun cu ceea ce se arata la TV sau in muzica de azi, este Dumnezeu.

„Data viitoare” nu va mai exista odata ce ai invatat diferenta dintre placere si dragoste, daca Il lasi pe Dumnezeu sa iti arate care este dragostea pe care El ne-o face cadou. Dragoste adevarata exista fara doar si poate, dar nu o gasim in filme sau in fata laptopurilor, ci la Dumnezeu…

Si poate ca nu v-ati gandit cum poti ajunge sa primesti acea dragoste incredibila pe care Dumnezeu o are pentru voi.. dar tot El ne invata cum: „Cereti si vi se va da.” (Matei, 7, 7)

Sursa foto: pinterest.com