De ce virginitatea nu-i ceva de aruncat în primul tomberon.

130

Despre subiectul ”virginitate” este destul de greu să vorbim astăzi, pentru că este foarte posibil să fim luați peste picior, pentru că ”ce contează cu adevărat” sunt senzațiile și plăcerile. Este vremea în care societatea ne învață să fim cât se poate de egoiști și ne îndeamnă să uităm cam tot ce înseamnă moralitate. Eu totuși propun să ne întoarcem puțin în timp, pe vremea bunicilor noștri, când dezmățul era dezmăț și vulgaritatea nu era ridicată la rang de cinste. Atunci oamenii nu apăreau la TV în haine ”economice” din punctul de vedere al materialului, iar bunul simț și decența încă izbuteau să câștige în lupta cu nesimțirea și nepăsarea.

 
De ce atunci un divorț nu era ceva normal și aventurile de o noapte erau un subiect tabu? Pentru că oamenii încă păstrau normalitatea lăsată pe pământ, pentru că nu era normal să explorezi toți parii de ți se ridică în cale… sau toate scorburile găsite. Atunci se punea accent pe sufletul omului si pe ceea ce este el cu adevărat, nu pe cât de bine se descurcă partenerul în pat. Veneau toate cu timpul, dar ca o completare a legăturii dintre cei doi.

 

 

Vreau să aduc în discuție și vechimea, când 2 oameni își promiteau un lucru și luau acea promisiune în serios. Se numea jurământ. Pentru a pecetui acel jurământ fiecare se tăia la mână și își uneau rănile, își uneau sângele, pentru că acea legătură conta cu adevărat. Exact același lucru se întâmplă încă și azi, când te culci pentru prima dată cu un bărbat, numai că am uitat semnificația adevărată. Poate că ăsta este unul dintre motivele care stau la baza despărțirilor tot mai dese.. Tu nu vei fi astfel lăgată de o singură persoană, ci de toți cei cu care ai semnat ”contractul”.

 
Știu că ce am scris mai sus pare SF și e greu de digerat… De aceea vreau să vă împărtășesc ceva concret: Un tip a găsit o fată de 100 de puncte. Vorba aia, “cuminte, deșteaptă, devreme acasă și gospodină”. Totul mergea perfect între ei, dar a venit vremea când au ajuns în pat. Băiatul… cam dezamăgit că fata nu se prea descurca. L-am întrebat, bineînțeles, în ce fel nu se descurcă. ”Păi uite, am avut-o eu pe una…. mama, mama, ce făcea… alta era senzația.” Atunci l-am întrebat: ”Dar o iubeai cum o iubești pe cea mai puțin talentată?”. El mi-a răspuns sincer: “Nu”… Atunci nu am putut să mă abțin: ”Păi ce contează pentru tine, ce iubești sau ce plăcere ai?” Răspunsul m-a dezamăgit: “Ambele”. La întrebarea: “Ce ai de gând să faci?” mi-a răspuns “Îmi pare rău, dar o să mă despart de ea. O iubesc, dar nu dă senzații”.

 
Acum te întreb eu pe tine, cel care citești…. Dacă nu ar fi existat acel termen de comparație, cei doi erau și astăzi împreună? Părerea mea e că da… Așa că o comparație nu are ce căuta aici. Merită să lași iubirea?

Share on Facebook2kTweet about this on Twitter
De la băiat la bărbat: Încetează să pui preţ pe lucruruile de nimic şi concetrează-te pe ce contează cu adevărat

Comments

comments



Comments are closed.