Decat sa faca schimbari mici in viata lor, unii prefera sa moara…

E socant cum oamenii aleg sa faca lucruri care le fac rau fiind complet constienti.

Sunt o multime de fumatori care aproape isi scuipa plamanii de la tusea violenta pe care o au si carora nici macar nu le trece prin cap sa renunte la tutun.

Sunt o multime de diabetici care nu vor sa tina regim.

Sunt o multime de oameni care beau sau se drogheaza si isi distrug vietile, isi indeparteaza prietenii si familiile, dar nu renunta la viciul lor.

Cred ca sunt multi care se regasesc in categoriile de mai sus. Si mai cred ca mai sunt multe altele pe langa cele pe care le-am enumerat. Si totusi, ei niciodata nu fac nimic… sau se mint ca situatia in care se afla nu este totusi atat de grava… pentru ca sunt invatati cu happy end-ul din filmele de la TV….

Oare avem senzatia ca noi n-avem cum sa patim nimic, orice am face? Oare avem senzatia ca noi suntem mai buni decat altii si ca vom fi feriti, in conditiile in care toate semnele ne spun ca mergem spre mai rau? Oare avem senzatia ca lucrurile se vor rezolva de la sine, fara sa luam atitudine si sa facem nimic in privinta asta? Oare noi n-avem responsabilitate asupra propriei vieti? Sau mai rau, avem senzatia ca nu este nicio problema sa ne batem joc de noi insine?

De ce platim cu sanatatea nsite lucruri care ne distrug? De ce nu alegem sa facem o schibare mica si sa castigam inapoi controlul asupra vietii noastre?

Pierdem usor-usor controlul si ne lasam condusi de vicii care ne distrug. Nu vrem sa luam decizii care sa schimbe in bine viata. Pur si simplu nu vrem, iar intr-o zi ne trezim ca este prea tarziu…

Toti luam sau am luat intr-o zi cel putin o decizie proasta. Nu e un capat de tara. Ce facem cand constientizam ca e o decizie proasta? Continuam tot asa sau ne oprim si o luam de unde am ramas? De ce nu luam atitudine asupra vietilor noastre? Totul tine de noi, oricat ne-ar placea sa dam vina pe orice altceva sau oricine altcineva.

Mai dam din cand in cand vina si pe slabiciuni. Nu facem nimic sa le infrangem. Continuam fix in modul in care am inceput si care ne duce la ruina… Ne e mai comod asa…

E trist cum nu ne trezim odata. E trist ca avem acces la atata informatie si totusi traim in propriile minciuni. E trist ca ne e greu sa incepem sa facem ceva cu vietile noastre. E trist ca e mai comoda boala decat sanatatea…

Share on Facebook27Tweet about this on Twitter
Schimba-ti target-urile!
Cine mai viseaza la elefanti?

Comments

comments



Comments are closed.