Limitele exista doar cand ni le impunem noi

Suntem singurii vinovati pentru succesele sau nereusitele noastre. In momentul in care am ajuns intr-o situatie dificila, noi suntem singurii care decidem daca renuntam sau continuam pe acel drum. Suntem singurii care decid ca pot sau nu pot face anumite lucruri. Suntem singurii care decidem care ne sunt limitele si daca le putem depasi.

 

Societatea nu ne ajuta. Inca de mici ni se spune in ce mod trebuie sa gandim, cu cine ar trebui sa ne comparam, ce inseamna succesul si ce inseamna insuccesul. Parintii, prietenii sau profesorii pot deveni, fara sa ne vrea raul, un obstacol greu de trecut pentru mintea noastra. Ei ne pot indoctrina incontient in anumite conceptii mai mult sau mai putin gresite despre ce putem si ce nu putem face cu viata noastra. Sunt oameni si ei, si probabil au primit aceleasi informatii, asa ca asta este tot ce pot da mai departe, considerand ca „ajuta”.

 

Avand atat de multe influente exterioare, si adaugand esecurile personale (care vor exista la un moment dat, oricat de buni si de pregatiti am fi intr-un domeniu), ne va fi foarte usor sa intram intr-o zona confortabila, sa ne spunem ca mai mult de atat nu putem duce, ca este suficient. Si asta, dragilor, este mentalitatea victimei.

 

Singura diferenta intre oamenii care sunt victime si cei care nu sunt este faptul ca cei care nu sunt victime realizeaza ca limitele exista doar daca si le pun singuri. Si ei au momente de slabiciune cand creierul le spune ca nu pot merge mai departe, dar diferenta este ca nu se resemneaza cu aceste ganduri. Ei nu raman acolo. Cauta si gasesc solutii care sa ii ridice si sa ii faca cei mai buni! Gandesc „din afara cutiei”, incearca un alt drum, daca primul a esuat si ajung sa reuseasca, chiar daca totul in jurul lor urla ca nu se poate.

 

Oamenii care nu reusesc sa faca anumite lucruri de obicei nu ii cred nici pe cei care reusesc. Rareori ies din ideile lor preconcepute pentru ca asta ar insemna sa invete lucruri noi, sa iasa dintr-o zona de confort cu care s-au obisnuit, iar lucrul asta nu este un proces usor intotdeauna. De multe ori nici argumentele concrete si solide nu le darama limitele, pentru ca ei nu au nevoie cu adevarat de dovezi, pentru ca nu sunt dispusi sa le creada… pentru ca nu sunt dispusi sa isi schimbe in vreun fel viata.

 

Credinta este o arma extrem de puternica. Eu, personal, cred intr-Un Dumnezeu care poate orice si care ma iubeste atat de mult incat ma intareste chiar si in cele mai grele momente. Cred ca are un plan maret pentru mine si cred ca are incredere ca voi reusi sa duc la bun sfarsit „misiunea pe care mi-a incredintat-o”. Tot El ma invata sa am incredere ca voi reusi si tot El imi spune sa nu ma tem de nimic, pentru ca El este cu mine, si astfel nicio armata nu imi poate sta impotriva. Credinta este de cele mai multe ori un lucru care lipseste oamenilor care nu reusesc ceva. Credinta este arma cea mai puternica pe care o avem, pentru ca ne transforma in oameni noi, mai puternici, mai determinati, mai hotarati.

 

Chiar daca acum consideri ca nu poti face ceea ce visezi, sa stii ca te inseli! Indiferent care iti sunt motivele pe care ti le invoci (fie ca esti prea mic, prea batran, prea slab sau ca nu ai experienta), sa stii ca acele motive sunt limite pentru tine pe care ti le-ai pus de buna voie si pe care nu vrei sa le dai la o parte. Exista doar pentru ca tu le dai voie sa existe si vor dainui atata vreme cat tu le permiti acest lucru.

Share on Facebook116Tweet about this on Twitter
Cum iti poti iubi aproapele ca pe tine insuti daca pe tine nu te iubesti?

Comments

comments



Comments are closed.