Cand renuntam la 10% din egoismul nostru, se intampla lucruri bune!

Voi ati auzit vreodata de „zeciuiala”?

Daca nu, as vrea sa va spun ce inseamna acest termen. Este vorba despre 10% din castigurile dumneavoastra de toate felurile, fie ca este vorba despre salariu, bursa, bani de la parinti, cadouri etc. Unii oameni folosesc acesti 10% in favoarea altor persoane, nu in scop propriu: fie doneaza pentru o cauza in care cred, fie ajuta pe cineva care are nevoie de bani.

Aceasta practica este preluata din Biblie:

Evrei 7 : 2 „care a primit de la Avraam zeciuială din tot”;

Evrei 7 : 4 „Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război !”;

Geneza 14 : 20 „Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate”.;

Romani 13 : 7 „Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi : cui datoraţi birul, daţi-i birul ; cui datoraţi vama, daţi-i vama ; cui datoraţi frica, daţi-i frica ; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.”

Va incurajez sa incercati macar o luna aceasta practica in vietile dumneavoastra (asta daca nu o practicati deja). Nu este o dovada de bunatate sau altruism, ci consider ca este o „datorie” pe care o avem de indeplinit, indiferent cat de mari sau de mici ne-ar fi veniturile. Acel procent de 10% nu este unul fix, cum nici zeciuiala nu se refera numai la bani, ci la toate tipurile de resurse pe care le posedam: energie, timp, atentie… pe care de multe ori ni le insusim in totalitate si uitam sa investim in cei din jurul nostru.

Nu va faceti griji daca veniturile dumneavoastra sunt mici si fiecare banut este alocat pentru un anumit lucru, Dumnezeu va avea grija sa nu duceti lipsa de nimic (iar asta va marturisesc dupa ce am testat acest lucru 🙂 ).

Ca sa va incurajez, as vrea sa impartasesc cu voi o intamplare destul de recenta: un baietel pe care il stiu in varsta de 11 ani a primit bursa de la scoala unde invata si a hotarat ca 10 % din aceasta sa o doneze oamenilor care au nevoie. Parintii (cei care ii povestisera deja despre aceasta „zeciuiala”) l-au ajutat sa gaseasca oamenii potriviti spre care sa isi redirectioneze banutii (care nu erau multi).

De restul banilor a hotarat sa isi ia anumite haine, pe care le „ochise” cu ceva timp inainte. In magazin, a avut surpriza ca tot ce isi dorea sa fie redus la mai mult de jumatate. Bineinteles, si-a luat mult mai multe lucruri decat s-a asteptat… Nu pot decat sa imi imaginez cat de mult s-a bucurat. 🙂

Va incurajez calduros sa incercati macar o luna aceasta practica buna. Sunt sigura ca nu veti duce lipsa de nimic in acea luna. Mai sunt sigura ca veti invata multe din aceasta mica schimbare si veti fi mai bucurosi la finalul lunii decat la finalul lunilor in care nu ati dat, iar viata vi se va schimba in bine! 🙂



Poate parea ca ai totul sub control…

Poate parea ca unii au totul sub control, o casa frumoasa, o masina, o familie, o cariera si multi bani. Putem fi tentati sa ii invidiem, pentru ca ei par sa aiba totul de la viata.

Poate ca totul este o aparenta si lucrurile stau de fapt cu totul altfel. Va amintiti momentul din Biblie in care Iisus a fost prins si dat pe mana lui Pilat pentru ca mai tarziu sa fie rastignit? Imaginati-va momentul in care Iisus, legat, cu hainele rupte, batut, statea in fata lui Pilat, care era imbracat frumos, era liber si avea chiar o pozitie de conducere.

Pare ca Pilat are controlul asupra situatiei, pentru ca el poate decide daca Iisus va merge catre cruce sau va fi eliberat („Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc si am putere sa-Ti dau drumul?” (Ioan, 19, 10)). Poate parea ca Iisus este Cel care a trebuit sa se supuna voii multimilor care Il condamna… Si totusi, cuvintele Lui sunt „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a raspuns Isus, „daca nu ti-ar fi fost data de sus. De aceea, cine Ma da in mainile tale are un mai mare pacat.” (Ioan, 19, 11).

Cat de gresite pot fi aparentele! Chiar daca pare ca Pilat are totul sub control, el se teme de multime si le face pe plac, chiar daca a lui constiinta ii spune ca Omul din fata lui este nevinovat. Iisus, pe de alta parte, desi pare prizonier, El ALEGE sa se afle in acel moment acolo pentru a ne salva pe noi, pentru a ne da o alternativa la viata pe care o traim. El face lucrul acesta complet constient, pentru ca vrea, nu pentru ca este obligat. Alege sa ne salveze DIN DRAGOSTEA pe care o poarta Tatalui, dar si oamenilor.

Aceasta dragoste este o libertate inexplicabila in cuvinte pe care o traim cu Dumnezeu. Doar asa putem castiga controlul adevarat asupra vietii noastre, chiar daca momentan nu detinem o casa, o masina sau chiar nu avem o familie. Totusi, avem libertatea de a avea liniste, de a fi impacati cu Dumnezeu. Avem libertatea pe care ne-a dat-o Iisus pe cruce, promisiunea Lui care nu se clatina si care nu poate fi contestata.

Nu stim despre cei din jur daca au ceea ce avem noi. Nu stim daca au linistea data de Iisus. Nu stim ce fel de viata duc in spatele lucrurilor pe care le lasa sa se vada… iar daca le lipseste linistea, trebuie sa ii ajutam sa o gaseasca, nicidecum sa ii invidiem pentru niste posesiuni materiale.

Chiar daca din exterior pare ca ai control, analizeaza-ti bine viata ta si da-i un diagnostic clar si sincer. Fii corect cu tine insuti si cu Dumnezeu si vezi daca nu cumva, de fapt, nu ai nimic sub control. Daca inca nu ai linistea si puterea pe care le-a pus Dumnezeu in tine, cauta-le si El nu te va dezamagi!



Este dificil sa nu iti mai doresti ceea ce n-ai avut niciodata

Ai si tu printre cunoscuti oameni de la care astepti ceva? Astepti sa te iubeasca mai mult, sa te aprecieze mai mult sau poate astepti sa isi ceara scuze pentru ceva ce ti-au facut candva?

Exista vreo persoana in viata ta fata de care „mergi pe varfuri”, fie ca este vorba despre sotul sau sotia ta, despre un frate sau o sora, unul dintre parinti (sau amandoi) sau vreun prieten sau sef? Ai vreo persoana pentru care faci lucruri pe care nu iti doresti sa le faci, ajungand sa iti calci pe principii, pentru a nu starni o reactie negativa? Ai vreo persoana careia ii faci pe plac pentru a nu o supara pentru ca ai impresia ca asta este modul in care vei primi ceea ce iti doresti de la ea?

Daca da, regret sa te anunt, dar esti tinut ostatic de propria ta minte. Daca iti doresti sa fii pe placul cuiva, iar pentru a ajunge acolo, ajungi sa faci lucruri pe care nu ti le doresti, inseamna ca ai o problema cu limitele, ca nu stii cand sa spui „da” si cand sa spui „nu”.

Stii oamenii aceia care te fac sa te simti vinovat ca nu faci ceea ce iti cer? Sa stii ca problema nu este la ei, ci la tine, pentru ca te lasi manipulat. Esti o victima sigura pentru astfel de oameni pentru ca, probabil, ai experimentat comportamente asemanatoare in copilarie.

Probabil va fi dureros momentul in care vei constientiza, dar oamenii pe care incerci atat de mult sa ii impresionezi cel mai probabil nu isi vor schimba atitudinea sau gandurile fata de tine, indiferent de cat de mult te chinui si oricate sacrificii ai face.

Gaseste cauza si opreste-o. Elibereaza-i pe oamenii care te schimba pentru ca asa vor ei si incepe sa traiesti dupa principii solide si sanatoase in permanenta! Gaseste oameni care sa te sustina neconditionat.

Va durea sa te eliberezi de acesti oameni. Poate chiar ii vei pierde, pentru ca nu vor accepta o alta atitudine din partea ta, dar adevarul este ca niciodata nu te vor trata asa cum iti doresti. Nu ai nimic de pierdut… pentru ca niciodata nu ai avut ce ti-ai fi dorit din partea lor.

Roaga-te sa reusesti sa rupi relatiile care te fac sclav. Fii pregatit sa primesti refuzuri si poate chiar sa rupi relatii. Respecta deciziile celorlalti, chiar daca nu sunt cele pe care le doresti si ei aleg sa renunte la tine. Nu face compromisuri de care sa nu fii mandru!



Atitudinea poate schimba totul

Pune-te in situatia urmatoare:

Tocmai ai terminat facultatea si te-ai angajat intr-o firma. Seful tau iti spune ce sa faci si are toata bunavointa si increderea posibile in tine. Tu o dai in bara de toti banii, facand lucrul acesta constient, nu din greseala.

Cand seful tau, care a avut incredere in tine, descopera ce ai facut si iti stie si motivele, nu numai ca nu te taxeaza, ci iti mareste salariul si te avanseaza pe o pozitie mai buna.

Cum te simti? Ce atitudine adopti? Continui sa ramai si sa lucrezi tot in stilul in care ai facut-o pana atunci sau iti pare rau si te schimbi la 180 de grade? Pleci din acea companie? Cum reactionezi la asa o bunatate fara margini pe care mai mult ca sigur nu o meriti?

Exemplul pe care l-am dat explica intr-o oarecare masura bunatatea lui Dumnezeu. Cam atat de tare ne iubeste El, incat e gata sa ne ierte chiar si daca am pacatuit intentionat.

Asa atitudine tu cum primesti? Te-ai gandit vreodata ca asta este doar o mica parte din iubirea si iertarea lui Dumnezeu? Cum iti traiesti viata? Se potriveste cu asa atitudine? Daca nu, esti sigur ca totul este in ordine si ca n-ai nimic de corectat?



Cuvantul „iubire” este rostit gresit in atat de multe moduri…

Sigur ati intalnit pana acum tipul acela de oameni pe care eu ii numesc „cocosati de iubire”: cat e ziua de lunga se alinta si declara ca se iubesc unul pe altul, se pupa cu foc si stau absolut tot timpul impreuna, carora lumea le spune cat de minunati sunt impreuna, ca sunt atat de indragostiti si ca pare ca se iubesc enorm… Iar peste cativa ani (si asta daca sunt „norocosi” ca idila sa tina cativa ani) cel mai probabil nu se mai saluta nici cand se intalnesc intamplator pe strada.

Mai sunt acele relatii „complicate”, ai caror protagonisti sunt certati cel putin 70% din timp, dar acolo „e pasiune”, ei se iubesc atat de mult, incat e „imposibil”, e „complicat”, iar impacarea e „dulce”. Azi se pupa, maine se despart… si cred ca ar mai fi cateva exemple, dar ma voi opri aici:)

Noi numim dragoste de multe ori vorbele goale (dar care suna bine), iar mai tarziu vedem ca cel care ni le spune nu are de gand sa le sustina si cu fapte. Noi consideram dragoste cadourile si cinele romantice.

V-ati gandit sa comparati dragostea aia declarata asa in gura mare cu dragostea pe care ne-o poarta Dumnezeu? Va dati seama ca le numim „dragoste”/”iubire” pe ambele? Suntem indopati cu un romantism ieftin incat avem senzatia ca asa ar trebui sa fie tot timpul dragostea: complicata, „cu foc”, cu certuri, cu complicatii, dramatica.

Adevarata dragoste ne-a aratat-o Hristos la cruce, cand a murit pentru ca noi sa putem fi mantuiti. El a facut lucrul acesta fiind constient ca nu toti vom vrea sa primim personal cadoul acesta minunat. El ne-a aratat cum trebuie sa fie iubirea. S-a lasat omorat de noi, pentru ca isi doreste sa ne salveze, ne-a impacat cu Tatal, totodata dandu-ne libertatea sa nu luam in serios jertfa Sa daca nu ne dorim acest lucru…pur si simplu WAW.

Vazand iubirea enorma si puternica pe care ne-o poarta Dumnezeu, cum putem sa fim asa usor pacaliti de cuvinte? Cum putem sa ne pripim si sa numim dragoste ceva care nu tine nici macar cateva luni, cand vedem la Dumnezeu o dragoste vesnica? Cum putem sa fim atat de naivi si sa nu vedem inima lui Dumnezeu pentru oameni? Cum putem sa numim iubire doar niste manifestari lipsite de substanta? Si mai grav, de ce ne surprinde atat de tare ca „iubirea” aia declarata doar pe care credem ca ne-o poarta unii dispare la primul impas?

Haideti sa asteptam putin inainte de a considera ca cineva ne iubeste. Haideti sa vedem si faptele acelui om, sa vedem cum isi sustine cuvintele. Haideti sa nu ne mai pripim si sa ne entuziasmam pentru ca dupa aceea sa cadem si sa suferim enorm pentru iluzii. Haideti sa avem grija de sufletele noastre si sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne indrume, pentru ca El stie mult mai bine cum sa ne protejeze… Haideti sa nu ne mai lasam asa usor pacaliti!