Diferenta intre Rai si Iad

Iata o povestioara frumoasa care ne va ajuta sa intelegem diferenta intre Rai si Iad… si sa incercam sa schimbam ceva inca de pe acum pentru ca inca nu este tarziu.

 

Un om a dorit sa vada cum este in Rai si cum este in Iad. Se pare ca s-a intamplat sa ajunga in ambele locuri. Primul a fost Iadul. Acolo erau o multime de oameni in jurul unei mese incarcata cu cele mai bune mancaruri si cu cele mai bune bauturi, dar, inciuda acestui fapt, toti erau slabi, erau suparati. Nimeni nu se atingea de mancare. Cand a intrebat de ce sunt oamenii atat de slabi si suparati, i s-a raspuns ca nu au voie sa manance din bucate decat daca folosesc niste linguri lungi de doi metri.

Nimeni nu reusea sa manance nimic de unul singur cu asa o lingura, pentru ca nu reuseau cu mainile lor sa duca o astfel de lingura la propria gura. Toti erau foarte suparati si dadeau vina unii pe altii pentru situatia de acolo.

 

Dupa „excursia” in Iad a ajuns si in Rai. Acolo era o masa la fel de mare si plina de bunatati, dar toti erau grasuti si fericiti. Toti se intelegeau foarte bine. Totusi, si acolo era interzis sa mananci fara acele linguri lungi de doi metri. Singura diferenta era faptul ca oamenii din Rai se hraneau unul pe celalalt, astfel ca acele linguri erau perfecte sa hranesti pe altcineva de la masa.

 

Diferenta dintre Rai si Iad o face iubirea pe care o purtam semenilor nostri. Daca tot ceea ce stim este sa avem grija doar de noi insine, iar pentru ceilalti sa nu miscam un deget, atunci totul ni se va parea o corvoada. Daca ne iubim semenii asa cum ne iubim pe noi insine (lucru pe care ni l-a lasat Insusi Dumnezeu ca si porunca), putem transforma in Rai chiar si momentele noastre zilnice.

 

Iubirea pe care o purtam oamenilor este cea care ne invata sa traim asa cum ne-a invatat Dumnezeu, si chiar daca nu suntem familiarizati cu ea, avem de unde invata: Dumnezeu ne-a iubit atat, incat Si-a sacrificat unicul Sau Fiu pentru ca noi sa putem ajunge la El. Sacrificiile noastre s-ar putea sa nu fie atat de mari. Decizia de a ne schimba, totusi, apartine fiecaruia dintre noi.



Despre frica de oameni…

As vrea sa vorbim putin despre frica de oameni… despre o forma a ei de care poate de multe ori nu suntem constienti. Frica de oameni nu este numai acea frica de raul pe care il pot face oamenii, ci acea frica de „ce va zice ala daca fac cutare lucru?”.

 

„Daca a zis Cutare ca  lucrul pe care vreau sa il fac nu e bun, renunt la el, pentru ca parerea lui Cutare este foarte importanta pentru mine.”, „Daca Xulescu afla ce am de gand sa fac, sigur o sa se supere si nu o sa ma mai lase sa fac parte din grup…”,  „Ce daca mie mi-ar placea asta, atata vreme cat Y spune ca imi pierd timpul?”, „Cum sa ma casatoresc cu omul acela, n-ai auzit ca Z a zis ca nu ne potrivim?” Toate acestea sunt manifestari ale fricii de oameni care face ravagii in vietile noastre.

 

Frica aceasta de parerile celor din jur ne paralizeaza. Ne poate impiedica sa ne indeplinim visurile legate de cariera, ne poate impiedica sa ne casatorim cu cel pe care il/o iubim, ne impiedica sa facem bine, sa invatam, sa ne schimbam modul de viata si cel mai grav… ne impiedica de multe ori sa Il alegem pe Dumnezeu… pentru ca acela este momentul in care multi oameni au de comentat!

 

Frica de oameni este mai puternica decat frica de Dumnezeu…. Drumul lui Dumnezeu este unul stramt si putini sunt cei care vor sa mearga pe acolo… Restul vor sti sa critice. Oamenii te pot tine departe de Dumnezeu pentru ca ei se vor baga cu bocancii in viata ta, pe cand Dumnezeu te va lasa sa Il alegi. Oamenii sunt schimbatori si la fel de usor pe cat le poti intra in gratii le poti iesi din gratii… si toate sacrificiile tale se vor fi dovedit in zadar.

 

Ne este teama de ce vor zice oamenii daca ne schimbam modul in care traim si hotaram sa Il urmam pe Dumnezeu… ca nu ne dorim ca ceilalti sa se uite ciudat la noi si sa ne numeasca in fel si chip. Nu vrem sa traim altfel decat ceilalti, chiar daca in natura noastra exista puterea de a distinge binele de rau. Investim in parerile oamenilor si ne sacrificam sufletul de dragul lor. Ne temem de repercusiunile pe care le-ar avea pocainta asupra vietii noastre in comunitate… dar din nefericire nu ne temem de repercusiunile pe care le are lipsa pocaintei asupra vietii noastre vesnice…

 

Viata noastra poate fi guvernata de frica de oameni atunci cand ii lasam sa faca acest lucru. In momentul in care vom constientiza ca ei de fapt nu au niciun fel de putere asupra noastra vom reusi sa alegem corect… Dumnezeu a pus in noi puterea de a distinge binele de rau si cu siguranta va fi langa noi in momentul in care vom decide sa Il urmam si sa scapam de aceasta frica fara sens.



E simplu sa aruncam vina pe Dumnezeu… Este oare si corect?

Fara doar sau poate exista o multime de probleme cu omenirea: furturi, nepasare fata de semeni, rautate, ura, crime, infractiuni, minciuni, fuga dupa bani, judecati, barfa… si lista poate continua la nesfarsit. Lucrurile acestea le observam zilnic in jurul nostru si nu le putem trece cu vederea. Ele ne afecteaza la un moment dat si ajungem sa ne punem multe intrebari cu vedere la provenienta lor.

 

Si care este cea mai rapida modalitate de a arunca vina asupra cuiva pentru tot ce se intampla in jur? Simplu… Dumnezeu. Multi oameni considera ca El este de vina pentru ca permite atata rau, fara a interveni sa ii opreasca pe cei care il comit. Si cred ca ceea ce acesti oameni, care Il considera pe Dumnezeu vinovat, uita un amanunt important: din mijlocul acelor nelegiuri Dumnezeu lipseste cu desavarsire!

 

In Biblie gasim scris: „Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa, 3, 20) Oare nu ne spune Dumnezeu clar ca este tot timpul langa noi, dar pentru a „intra” in viata noastra, este nevoie ca noi sa Il lasam? Oare cuvintele Lui nu sunt suficient de clare incat sa ne dam seama ca niciodata nu ne va forta sa Il primim in viata noastra, sa Il ascultam si sa ne bucuram de prezenta Sa?

 

Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat nu ne obliga sa Il urmam, ci asteapta practic aprobarea noastra pentru a face curatenie in vietile noastre. El are raspunsuri pentru intrebarile noastre si are rabdare cu noi. El asteapta ca noi sa luam decizia sa Il lasam sa ne transforme in oameni noi, sa ne dea o noua viata, dar suntem atat de absorbiti de ceea ce vedem pe pamant, incat ne este greu sa Il cunoastem.

 

Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu lasa loc de dubii, dar dragostea oamenilor pentru Dumnezeu este de multe ori rece. Noi, probabil din usurinta, preferam sa Il invinovatim pentru ca ne iubeste suficient de mult cat sa ne lase sa alegem modul in care traim, pentru ca de multe ori alegem gresit. Niciunul din noi nu suntem perfecti… dar comparandu-ne cu altii, probabil nu vom observa acest lucru… si nu ne vom bucura pentru dragostea si iertarea pe care Dumnezeu ni le ofera atat noua, cat si celor pe care tindem sa ii judecam. Preferam sa aruncam vina asupra Lui mai mult decat sa ne dam seama ca vina este de fapt la noi, la oameni.

 

Schimbarea incepe de la noi, cei care nu facem neaparat fapte rele, ci care le judecam si la condamnam. Schimbarea ar incepe daca ne-am iubi semenii si ne-am ruga pentru ei, daca i-am ajuta, ci nu daca i-am condamna pentru ceea ce fac. Schimbarea incepe prin a-L lasa pe Dumnezeu sa ne schimbe si nu prin a incerca noi sa facem dreptate. Schimbarea incepe cu decizia noastra de a-L cunoaste pe Dumnezeu asa cum este, si nu cum ni-L expun altii.



Nu ne pare rau pentru pacate… Ne si filmam cand le facem

Distractia inseamna astazi mai mult decat oricand bani multi aruncati pe lucruri care ne fac rau: pe bautura, pe intrarile in baruri de fite, pe diverse alte lucruri care ne impiedica sa gandim lucid, pe haine scumpe si minuscule, pe petreceri care mai de care mai pline de oameni carora nu le pasa daca suntem sau nu prezenti de fapt acolo.

 

Distractia din ziua de azi implica litri de alcool pentru tineri, implica ceea ce eu numesc „destrabalare” 😀 : implica sexul cu cat mai multe persoane de la varste din ce in ce mai fragede, implica droguri, implica devierea de la orice inseamna moral… pentru ca orice este moral, este normal. Si ce este normal, este plictisitor. Si ce este plictisitor, nu merita mediatizat. Nu? Caci cine ar ramane impresionat daca am povesti doar lucruri obisnuite? Si ne dorim sa impresionam de parca intreaga noastra existenta s-ar rezuma numai la asta…

 

Cool nu inseamna aproape pentru nimeni moral. De multe ori este „cool” daca torni in tine bautura pana ti se face rau si te tarasti pana acasa, daca fumezi nu stiu ce sau daca ai un palmares de fosti/foste cat mai mare. „Cool” esti cand jignesti ca sa „iti arati valoarea” si cand folosesti cuvinte scarboase ca semne de punctuatie. „Cool” esti cand toata atentia este indreptata spre tine, chiar daca toti oamenii aia rad ca nu te mai poti tine de picioare. „Cool” este cand te daruiesti pe tava unor oameni care te-ar lasa balta cu prima ocazie si dupa stai si suferi si te plangi ca viata nu e dreapta… „Cool” esti cand minti ca sa te aperi si ajungi sa iti formezi o lume din minciunile pe care le spui… Si toate chestiile astea „COOL” tu le filmezi si le arati, ca doar esti mandru/mandra de ele… ca asta consideri ca este lumea reala in care trebuie sa traiesti.

 

Nu esti „cool” cand iti ceri iertare pentru greselile tale. Nu esti „cool” daca Il ai pe Dumnezeu in inima si Il iubesti pe Hristos pentru sacrificiul enorm pe care l-a facut pentru tine. „Cool” nu esti daca iti respecti corpul. „Cool” nu esti daca nu injuri si nu te chinui sa iesi in evidenta ca sa te aprecieze niste oameni care stau inca pe banii parintilor si nu stiu mai mult decat lumea aia de club pe care o frecventeaza foarte des. „Cool” nu esti daca esti moral, ci din contra, daca faci pe dos ceea ce spune Dumnezeu.

 

Desi Dumnezeu a lasat in noi puterea de a distinge binele de rau, ceea ce promoveaza oamenii pare sa fie mult mai interesant. Preferam sa ne omoram constiinta, sa ne mandrim cu pacatele pe care le facem, care ne promit cane indeparteaza de Dumnezeu si care ne pun in real pericol… pentru ca ne omoara incet si sigur.

 

Preferam sa aruncam zile pretioase din viata noastra si sa testam tot ce inseamna placeri de o clipa. Chiar daca viata vesnica de dupa moarte este o promisiune a lui Dumnezeu, preferam mai bine sa ascultam promisiuni si teorii ale unor oameni care se considera mai invatati decat El, dar care nu au habar de fapt despre ceea ce vorbesc. Ne bucuram de viata de acum intr-un mod in care omoram ceea ce se va intampla dupa si ne mandrim cu modul in care facem acest lucru: filmam si trimitem si prietenilor.

 

Nu ne e rusine de pacat. Nici macar jena. Suntem mintiti de cei din jur ca asa trebuie sa fie viata si ne bucuram sa credem minciuna asta. Nu cautam adevarul lui Dumnezeu, care ne elibereaza de vicii si pacat.

Vestea buna este ca, atata timp cat inca respiram, exista cale de scapare la Dumnezeu… Dar El nu ne obliga sa ne salveze, sa fim liberi. Este alegerea noastra, pe care intarziem sa o facem. Iar amanarea pare ca merge momentan, dar stim noi oare cand va fi prea tarziu?



De cand virginitatea a devenit o problema?

Unele fetele considera ca baietii nu le vor da atentie decat daca sunt dispuse sa se implice intr-o relatie sexuala. Ba mai mult, unii reprezentanti ai sexului tare considera chiar ca virginitatea este o problema pentru ei si ca nu se pot implica intr-o relatie cu o astfel de fata… iar fata respectiva ar putea crede ca este ceva in neregula cu ea si ca trebuie sa schimbe acest lucru.

 

Fetelor, scriu acest articol pentru voi, pentru cazul in care ati intalnit sau veti intalni un astfel de baiat. In primul rand, problema este la el, si nicidecum la voi! Ganditi-va cum v-ar putea sta aproape un om pe care il deranjeaza faptul ca voi nu ati avut niciun partener intim! Ganditi-va ce valori ar putea avea un om care nu este mandru de acest lucru, ci il considera un defect! Ganditi-va ca dragostea adevarata inseamna si asteptare, iar daca el nu este dispus sa faca acest lucru, chiar merita un astfel de sacrificiu din partea voastra?

 

Dumnezeu ne-a dat corpul ca si cadou si suntem raspunzatoare pentru ce facem cu el. Pe langa faptul ca relatiile sexuale inaintea casatoriei sunt fara doar sau poate PACAT in fata Lui, acestea implica sentimente fata de persoana respectiva, implica anumite riscuri (e suficient sa scrieti pe Google „boli cu transmitere sexuala” si va convingeti), pentru ca mai mult ca sigur un baiat care a facut acest lucru cu alte fete nu s-a deranjat sa mearga la un consult sa verifice daca totul este in regula. Si tocmai aceste boli ar trebui sa ne arate ca relatiile sexuale la voia intamplarii, cu mai multi parteneri, sunt gresite!

 

Daca vi se propune o astfel de relatie, acordati-va putin timp sa va ganditi daca chiar merita. Merita sa faceti opusul a ceea ce va invata Acela care va iubeste cel mai mult? Merita sa va riscati sanatatea, integritatea si multe altele pentru un om care nu este dispus sa faca niciun fel de sacrificiu, nici macar sa va astepte un timp?

 

Iar in cazul in care va „ameninta” ca se va cupla cu alte fete, care sunt dispuse sa faca acest lucru, oare mai aveti nevoie de alte dovezi ca el de fapt nu isi doreste o relatie, ci doar sex? De ce ar trebui sa fiti dispuse sa va sacrificati pentru niste oameni care nu numai ca nu va apreciaza, dar carora chiar nu le pasa de voi? Stiu ca suna dur, dar ce va trebuie mai mult sa realizati ca ceea ce scot pe gura sunt doar vorbe goale si ca dragostea lor pentru voi este doar placere, placere care cel mai probabil va disparea tot atat de repede cum a aparut… sau poate chiar mai repede.

 

Fetelor, daca cineva v-a sugerat vreodata ca virginitatea este o problema de care trebuie sa scapati, faceti bine si amintiti-va ca problema este la cel/cea care sustine asa ceva. Este cel mai frumos lucru, pe care merita sa il pastrati pentru omul care este dispus sa va astepte pana in ziua in care ii veti spune „DA” in fata altarului, pentru ca doar o astfel de asteptare dovedeste ca dragostea lui este de durata.