De ce alegi sa traiesti in trecut cand nici macar nu e un loc placut?

Stiti vorba aia, „Invata din greselile din trecut”? Cred ca unii oameni o iau cam prea in serios… Vad in jurul meu o multime de persoane care in fiecare zi isi amintesc cea mai mare greseala pe care au facut-o vreodata, sau care se simt vinovati pentru ceva care a trecut si care nu le da liniste, sau care se infurie pentru o greseala pe care a facut-o altcineva la un moment dat fata de ei.

 

Timpul pe care il avem este unul limitat, iar noi il lasam sa treaca pe langa noi fara sa il valorificam la maxim pentru ca suntem mult prea ocupati gandindu-ne la intamplarea aia care ne-a afectat acum 3 ani, la motivele pentru care fostul/ fosta ne-a parasit, la faptul ca altcineva a primit ceva pe care noi il consideram valoros sau mai stiu eu la ce lucruri care tin de domeniul trecutului….

 

Ne simtim vinovati pentru anumite lucruri sau ii invinovatim pe altii pentru alte lucruri. Ne umplem cu tristete si amaraciune si ne afundam tot mai mult si mai mult intr-o lupta care de mult s-a terminat.

 

Nu cred ca exista persoana care sa nu fi facut niciodata nicio greseala. Nu cred ca exista persoana care sa nu se fi simtit niciodata vinovata pentru ceva, cat de mic si nu cred ca exista persoana care sa nu se fi simtit la un moment dat jignita pentru un anumit lucru. Si totusi, exista oameni care zambesc si care sunt fericiti, in ciuda faptului ca viata lor nu a fost intotdeauna roz. Cum reusesc?

 

Ei traiesc in prezent. Traiesc constienti de faptul ca Iisus Hristos i-a iubit suficient de mult cat sa se sacrifice pentru ei, triaesc constienti de faptul ca au un Dumnezeu care ii iubeste si care ii iarta pentru greselile si pacatele lor atunci cand isi cer iertare din toata inima pentru ele, traiesc constienti de faptul ca El are grija de toate ranile lor.

 

Oamenii care zambesc sunt oamenii care stiu sa ierte. Sunt oamenii care se bucura mai mult atunci cand salveaza o prietenie sau o relatie decat sa o distruga cu banuieli si sa poarte pica pentru o greseala. Sunt oameni care stiu ca pacatul are efecte negative asupra vietii lor si, deci…. se straduiesc sa nu pacatuiasca. Sunt oameni liberi, care traiesc intr-un prezent luminos, convinsi ca Dumnezeu este Cel care are grija de ei, traiesc lasand tot raul  din viata lor in seama Lui.

 

Oamenii astia nu se lupta sa plateasca cu aceeasi moneda celor care le-au gresit, sunt oameni care isi iubesc aproapele chiar si dupa ce au fost raniti (iar acest lucru nu inseamna ca sunt apropiati, ci ca au trecut peste ceea ce li s-a intamplat), sunt oameni care traiesc pentru a-L face pe Dumnezeu mandru, si nu pentru vreun scop egoist. Sunt oameni care si-au rezolvat problemele cu trecutul.

 

Noi suntem singurii care decidem cand trecutul trece. Suntem singurii care putem sa alegem pentru viata noastra. Avem ceea ce se numeste VOINTA LIBERA. Noi alegem ceea ce gandim cu privire la altii si noi alegem daca lasam lucrurile din trecut sa ne afecteze sau le lasam sa „plece” de la noi.

 

Cu Dumnezeu, acest ajutor enorm pe care Il are fiecare dintre noi, chiar sunt curioasa de ce sunt atatia oameni care traiesc intr-un trecut care nici macar nu le place, care ii raneste si ii infurie… Este un ajutor care nu costa nimic, este un ajutor venit dintr-o iubire enorma, pe care nu o putem intelege si pe care alegem sa il ignoram de multe ori….



Esti curios daca ceva e de calitate sau nu? Verifica daca trece testul timpului si iti vei afla raspusul.

Timpul ne spune intotdeauna daca ceea ce consideram acum valoros este cu adevarat valoros, iar acest lucru se aplica atata in muzica, literatura, dar si pentru oameni…

 

In fiecare zi apar o multime de melodii, o multime de carti, o multime de produse de ingrijire si o multime de branduri, iar lista poate continua…. unele genereaza un entuziasm general inca din primele secunde, iar altele nu. Unele par extrem de calitative, altele mai putin. Unele rezista pe piata mai mult si altele mai putin. In timp, odata ce rezultatele incep sa apara, interesul pentru respectivele lucruri poate creste sau scadea…

 

Lucrurile care trec testul timpului, cele pentru care exista un interes la fel de mare sau chiar mai mare si peste ani de zile sunt cele despre care putem afirma ca sunt calitative. Nu trebuie sa ne ingrijoram pentru trendurile care provoaca isterie in prima zi in care au aparut, pentru ca majoritatea dispar la fel de repede, pentru ca nu reusesc sa supravietuiasca daca nu aduc o anumita valoare in societate. La fel de adevarat este ca alte lucruri nu par a fi valoroase, dar cu timpul ne dam seama cat de mare este calitatea pe care o ofera.

 

Lucrurile de calitate trec testul timpului, fie ca vorbim despre muzica, trenduri in moda, produse de toate felurile sau chiar si oameni. Timpul iti va dovedi daca prieteniile pe care le ai sunt valoroase sau nu, daca relatiile pe care le-ai legat sunt de calitate sau nu. Nimic nu rezista in timp daca nu aduce cu sine valoare! Tu, la randul tau, trebuie sa aduci valoare celor cu care intri in contact!

 

Timpul a dovedit ca lucrurile de calitate rezista si mii de ani, iar Biblia este cel mai bun exemplu in acest sens. Oricat au incercat unii si altii sa arunce cu noroi in Cuvantul lui Dumnezeu, acesta trece mai departe de la o generatie la alta, este la fel de actual astazi ca si atunci, pentru ca Dumnezeu este neschimbat, iar cuvintele Lui sunt la fel de puternice si pline de dreptate si azi, ca si atunci.

 

Oricat de nelinstit ai fi in legatura cu calitatea unui lucru, ai rabdare. Vei afla la un moment dat cat de mult sau de putin valoreaza acel ceva. Timpul este cel mai bun evaluator, pentru ca nu poate fi schimbat sau mituit. Totul este sa ai rabdare.



Avem valori diferite… iar de asta ne judecam unii pe altii

Lista de valori a unui om rareori va coincide cu lista de valori a altui om. Pentru unii familia este una dintre principalele valori, iar pentru altii educatia, pentru unii cariera, pentru unii prietenii, iar pentru altii aparentele… Si acestea sunt doar cateva exemple de valori ale oamenilor, putem sa continuam la nesfarsit.

 

Fiecare dintre noi are niste valori proprii, chair daca nu este constient de ele. Fiecare dintre noi investim timp, bani si efort in lucrurile care ne intereseaza fara sa ne dam seama ca depunem un efort considerabil pentru aceste lucruri care pentru noi sunt valoroase.

 

Cum fiecare om este diferit de altul, asa si valorile difera intre ele… si totusi suntem fiinte relationale, care traiesc intr-o societate, unde mai mult ca sigur ca vom intalni oameni cu valori diferite de ale noastre. Cum relationam cu ei? Care este calea potrivita de a relationa cu altii atunci cand descoperim ca altii considera ca lucrurile pe care noi le consideram valoroase neimportante? Cum relationam cu oamenii care pun foarte mare pret pe lucruri care noua nu ni se par nici pe departe importante?

 

Din pacate, de cele mai multe ori ajungem sa ne judecam unii pe altii din simplul fapt ca gandim diferit, ca nu avem acelasi punct de vedere asupra lucrurilor in care ar trebui sa investim. Daca pentru tine importanta este familia, nu ti s-a intamplat niciodata sa judeci pe cineva pentru ca petrece prea mult timp la serviciu? Daca pentru tine conteaza foarte mult modul in care arati, nu ti s-a intamplat niciodata sa te trezesti judecand pe cineva pentru ca nu este aranjat? Este corect fata de cei pe care i-ai judecat?

 

Suntem tentati sa ii judecam pe cei din jur raportandu-ne la propriul nostru sistem de valori, fara sa ne intrebam macar daca acest sistem al nostru este bun sau rau, daca este sau nu corect… Si JUDECANDU-I PE CEI DIN JUR, PACATUIM. Dumnezeu ne spune clar „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura.” (Matei, 7, 1-5)

 

Ne este foarte greu sa constientizam faptul ca noi nu avem niciun fel de drept sa ii judecam pe altii, sa le impunem valorile noastre in locul alor lor. Intr-adevar, daca vedem clar ca valorile cuiva sunt complet impotriva Cuvantului lui Dumnezeu si omul respectiv nu constientizeaza, cred ca este datoria noastra sa ii atragem atentia asupra acestui fapt, dar fara judecata, fara asprime si fara superioritate.

 

Singurul care are drept de judecata asupra oamenilor este Dumnezeu. El ne cunoaste foarte clar pe fiecare in parte pentru ca El ne-a creat… Deci, cine suntem noi sa ne asumam acest drept care ii revine Lui fara doar sau poate, cand datoria noastra este sa ne iubim aproapele ca pe noi insine?



Banii sunt un bun slujitor, dar un groaznic stapan!

Despre bani s-a vorbit si se vorbeste in diverse moduri si fiecare are cate o opinie personala. De cele mai multe ori auzim ca banii ne schimba, ca „sunt ochiul dracului”, ca „se fac greu” si cate si mai cate altele. Chiar si in Biblie am gasit un pasaj referitor la bani care pare sa ingreuneze sarcina celor care detin sume mari, si anume: „Mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 19, 24).

 

La o prima vedere am putea sa spunem ca banii sunt rai, pentru ca ei ne tin departe de imparatia lui Dumnezeu, facandu-ne intrarea imposibila, pentru ca, drept vorbind, este imposibil pentru o camila sa poata trece prin urechile unui ac. Aceasta interpretare a versetului  pentru multi oameni provoaca o teama extrem de puternica de bogatia materiala… si am putea fi de acord cu ei, daca nu am vedea in Biblie atat de multi oameni care i-au fost dragi lui Dumnezeu, dar care au fost extrem de bogati, precum Solomon, David, Avraam, Isaac, Iacov. Deci, de unde un paradox atat de mare?

 

Daca urechile acului se refereau de fapt la o usa foarte mica, fixata in portile Ierusalimului, ce se deschidea noaptea, cand portile mari erau inchise, si permiteau totusi accesul in cetate, fiind singura modalitate de acces? Aceste usi erau extrem de reduse ca si dimensiuni. Camila, pentru a putea trece printr-o astfel de usa, trebuia descarcata complet de poveri, si chiar si asa, trecerea era foarte dificila, deoarece risca sa ramana intepenita.

 

Sunt convinsa de faptul ca Dumnezeu nu vrea sub nicio forma sa ii condamne pe toti cei bogati la chinuri vesnice. Hristos nu ii condamna pe bogati, ci condamna atasamentul bolnavicios pe care oamenii tind sa il dezvolte fata de bogatie. La fel ca in exemplul cu camila, un om poate intra in imparatia lui Dumnezeu daca inima lui este desprinsa de aceste bogatii materiale.

 

Daca banii vor deveni o prioritate in viata ta, iar iubirea fata de Dumnezeu va trece pe locuri secunde, atunci poti afirma ca ti-au devenit stapan. Vor fi o povara pentru tine, si nu o binecuvantare. Chiar si in conversatia Lui cu tanarul bogat Iisus afirma: „Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu! Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 23-25). El ne avertizeaza clar:  „Bogăţia de ar curgenu vă lipiţi inima de ea!” (Psalmi 61, 10).

 

Increderea in bogatiile materiale ne poate da un fals sentiment de siguranta, de putere, desi valoarea acestora este nula fata de bogatiile pe care le ofera Mantuitorul. Iisus ne promite alte averi, iar nadejdea noastra in El trebuie sa stea si in nimic altceva! Avertismentul Lui fata de oameni este foarte clar: dorinta de imbogatire a omului nu ar trebui subestimata, deoarece ne poate face sa ne indepartam de Dumnezeu. Totusi, chiar daca pentru un bogat mantuirea este imposibila, la Dumnezeu totul este posibil, cu conditia ca omul sa isi schimbe pozitia fata de bani si sa iubeasca averile pe care ni le promite Mantuitorul, valorile pe care ni le insulfa si dragostea pe care ne-o poarta, si nu pe cele de aici, de pe pamant, care isi pierd valoarea, care in timp mucegaiesc sau sunt mancate de molii.

 

Atata vreme cat banul este slujitor, el iti este de ajutor. Cu ajutorul banilor poti face lucruri bune pentru ceilalti cu mult mai usor decat daca acestia ar lipsi. Totusi, daca iubirea si atentia ta sunt blocate asupra averilor, ai devenit din stapan, slujitor… iar daca te bazezi pe bogatiile materiale sa te ajute sa te apropii de Domnul, pot sa iti zic fara doar si poate ca nu mergi pe drumul cel bun.



Distractia = lucrul care ne distrage atentia

Termenul „distractie” ne duce cu gandul la relaxare, la amuzament, destindere, astfel incat ca suntem tentati sa il asociem mai tot timpul cu un lucru pozitiv, pe care ni-l dorim ca si activitate cat de des cu putinta.

 

Mai exista totusi un inteles pe care tindem sa il trecem cu vederea… distractia ne distrage atentia. Ne provoaca sa ne relaxam, pierzandu-ne atentia, concentrarea pe care ar trebui sa le investim in atingerea obiectivelor noastre. Nereusind sa le atingem, vom experimenta nereusita, care va genera frustrare, care ne va face suparati pe viata pe care am lasat-o sa treaca fara sa o valorificam… sau pe societate, sau pe guvern sau pe mai stiu eu ce…

 

Nu spun ca distractia este un lucru rau, pe care trebuie sa il evitam, dar spun ca trebuie sa fim constienti de puterea pe care o poate exercita asupra noastra. De multe ori tindem sa amanam lucruri importante pe care le avem de facut, pentru ca este cu mult mai tentant sa facem alte 1000 de lucruri care implica relaxarea noastra…de multe ori preferam sa amanam efortul in favoarea lucrurilor de o secunda, pentru ca sunt mai usoare, implica amuzamentul si nu concentrarea… si totusi, asa reusim sa pierdem oportunitati importante, entuziasm, dorinta de a  face ceva concret.

 

Distractia prelungita ne garanteaza ca nu vom reusi sa ajungem acolo unde ne-am propus. Scopul nostru, avantul initial, daca nu sunt valorificate, ci amanate si daca nu vom lupta pentru a le atinge, putem fi siguri ca se vor diminua incet, incet… sau poate foarte repede.

 

Cel mai grav lucru pe care il face distractia este ca reuseste de multe ori sa ne tina departe de Dumnezeu. Societatea, conceptiile despre succes si esec, pana si distractia  asa cum am perceput-o pana acum ne distrag atentia de la a-L cunoaste pe Dumnezeu, care ne promite vesnicia (si nu exista promisiune pe care sa nu o fi dus la bun sfarsit), la ceea ce viata asta de 80-90 de ani are de oferit…

 

Distractia este  un lucru care ne poate pacali foarte usor. In momentul in care devenim constienti de efectul pe care il are asupra noastra, vom putea sa o controlam noi, si nu sa o lasam sa ne controleze ea.