Category Archives: De la voi

Ce vreau? Pe tine… Pe el… Cred ca imi fac bagajele si gata! De azi incep sa ma iubesc pe mine!

151

De la voi mai vine o trăire… și Claudia simte că iubirea e mai grea când trebuie să o împarți la doi bărbați… Credem că putem să evităm toată durerea și suferința dacă iubim curat un singur bărbat… dar totuși….

 

Știm noi ce e iubirea sau cât durează ea?!?

 

Cum știm că o persoană e pentru toată viața? Cum știm că putem să îi fim alături la bine și la greu? E simplu! Nu știm… Căci viața e o loterie.. Riscăm… Miza e mare! Pariem totul pe o carte! Ce se poate întâmpla?!? Câștigăm…iubim… Pierdem…suferim…

 

Când ești într-o relație cu un om pe care simți că îl l iubești tare, tare mult…că nimic nu vă va despărți vreodată… Te arunci în brațele lui sperând că veți fi împreună până la adânci bătrâneți…Cu el ai împărțit bune și rele… Cu el de mână ai plutit peste mări și țări… Cu el ai râs, ai plâns … Cu el ai dormit în brațe și te-ai simțit în siguranță, protejată…iubită… Cu el te-ai certat de nenumărate ori doar ca să te poți împăca… Pe el l-ai așteptat singură și înfrigurată să se întoarcă de peste mări învolburate… Pe el l-ai ținut de mână când i-a fost greu… Și el te-a îmbrățișat când ți-a fost ție greu….și a crezut în tine, a fost mereu lângă tine când ai avut decizii grele de luat…când ai fost tristă, nervoasă…când sufereai…când nu știai încotro sa o apuci…el era acolo! Blând, îți zâmbea și îți spunea că totul va fi bine… Căci asta înseamnă să iubești!

 

Și…totuși …cât durează dragostea dintre doi oameni? Forever…. Și când se termină „forever”? Let’s assume never… Dar știi vorba aia…”never say never”? Și…anii trec… Și uneori…și dragostea trece… Oare mă vei iubi la fel și după ce anii or să treacă? Poate tu da… Dar te voi mai iubi eu? … Nu iubitule, nu ți-am spus tot ce simt pentru tine! Nu ți-am spus că aș vrea din tot sufletul să te urăsc pentru toate discuțiile care m-au făcut să nu îl mai iubesc pe el… ci pe tine!!! Cum să îi spun că forever e over?!? Spune-mi tu…cum să îi spun că … S-a terminat toată povestea noastră frumoasă?!? Că nu mai simt…ce simțeam…pentru el…ci pentru tine! Iar tu nu ai deloc răbdare… Tu vrei să iau o decizie acum… vrei să vin cu tine… Offf…și eu vreau… Și aș veni cu tine…dar îmi e atât de frică…. Tu nu știi…nu știi… Cât îl iubeam pe el…. Off dragoste…ce mi-ai făcut? Cu ce drept vii iar în viața mea?! Nu l-am căutat… Nu l-am vrut! Dar nu mă pot abține…. Știi că n-am să pot face nimic… Mă paralizează frica… O să las timpul să decidă pentru mine…

 

Ce vreau? Pe tine… Pe el… Cred că îmi fac bagajele și gata! De azi încep să mă iubesc pe mine!



Știm noi că iubirea e pentru totdeauna? Știm ce e aia iubire?

148

La rubrica ”De la voi” mai adaugăm un articol al Claudiei. Totuși, contrar opiniei ei, noi credem că iubirea e pentru totdeauna și că o găsim peste tot. Voi ce ziceți?

 

Iubirea… Ce e iubirea? Ce e acest sentiment? Câtă putere, câtă stăpânire de sine, câtă voință…mereu ceva nou…te învârte, te sucește, te răsucește, te târăște prin noroi, îți dă aripi, te ridică, te coboară…

 

Iubești? Ai fluturi în stomac, ți se înmoaie picioarele, te înroșești, clipești rar…absentă și afectată… Ți-e dor, te înfierbântă numai gândul, tresari la orice gest, privire, sms, apel telefonic… Te-ai îndrăgostit!!! Și-atunci începe circul… el nu mai vrea…sau ea nu mai vrea…sau se joacă cu tine…sau te calcă în picioare, sau nu recunoaște ce simte… sau recunoaște prea repede ce simte…te panichezi…te blochezi…te sufoci uneori în propriile tale gânduri, devii scriitor, scenarist mai degrabă…inventezi replici și finalități… îți clădești iluzii…vise… … obositoare iubirea asta… Se vinde la doze mici si e deja un drog al existentei umane.

 

Iubim pentru că ne place, iubim ca să simțim fluturi, iubim ca să suferim, iubim din plictiseală, iubim din orice, pe oricine se uită galeș sau zâmbește frumos , pe oricine ni se pare nouă că se muleaza pe un profil bine stabilit în mintea noastră… profil ce variază de la om la om, iubim pentru că suntem niște animale teoretic cerebrale și făcute să clădească sentimente și să le împărtășească… Iubirea de fapt e ceva generat de creier, nici măcar de suflet. Ne setăm atât de tare pe o atracție fizică, ce devine treptat o mică obsesie, apoi o mai mare obsesie, apoi o imensă obsesie.

 

Iubim pentru că nu ne place să fim singuri, din egoism…clar! Pentru că, zicem noi, ne place să împărtășim ce avem cu celălalt…și bune și rele până când moartea ne va despărți… și după un an, doi de căsnicie auzi “nu te mai suport!”, “să te duci la mă-ta!”, “cine oare m-a pus să mă mărit cu tine?” and so on… iubirea nu mai e, sunt nervi pe pâine și stres la conservă și uite-așa se duce tot farmecul… și fluturii din stomac se transformă în molii care te rod și ai nervi zi de zi…se duce tot!

 

Clădim chestii în doi doar pentru că așa e legea din moși- strămoși a omenirii…iubiți-vă, înmulțiți-vă și umpleți pământul! Nu poți să mergi pe stradă fără să vezi iubire…o vezi în ochii portarului din colțul străzii, o vezi în ochii taxatoarei din metrou, în ochii controlorului din ratb… really?

 

Unde, s-o văd și eu… Love is gone…iubim din interes, iubim din diverse scuze patetice cum ar fi…ce bine e că e…ce rău ar fi dacă n-ar fi… iubim doar ca idee… ca sentimentul în sine e o iluzie aparent înghițită de persoane naive… iubim ca să ne simțim “în rând cu lumea”, cică.

 

S-a dus Eminescu…bietul de el…bine că a murit de tânăr…să fi trăit azi printre noi se făcea IT-st…sau își tăia venele… boemii sunt considerați retardați în lumea asta de 2 lei… Să simți frumos e deja o trăire patetică și sentimentalo- dramatică… să declari în cuvinte optzeciste o iubire boemă și inocentă…oh my Gooood… te-ai retardat?

 

Fii sigur, prima întrebare e “ați făcut sex?”…nu întrebarea clasică…”îl/o iubești?” De mult nu mai cred în Făt- Frumos… de mult nu mai cred în povești cu zâne…cu happy end… De mult nu mai iubesc ca să fiu iubită…și asta pentru că știu că iubirea mea nici împărtășită nu știu dacă va fi…nici apreciată…nici consumată într-un mod letargico- romantic (Eminescu style…), de mult nu mai cred în cuvinte frumoase… Că bine a zis unu’…(cred că era beat)… că cine se frige cu ciorbă…suflă și-n iaurt… Mi-e frică de lumea asta perversă și rea…mi-e frică de societatea asta…de oamenii răi…cu suflet încuiat în propriile pasiuni bolnăvicioase și interese murdare… nu poți fi natural fără să auzi “asta tre să și-o dea…”, sau “pe-asta o cam mănâncă”, sau… “ar merge o tură”… Să stai să calculezi fiecare gest…fiecare mișcare, fiecare tresărire sau emoție sau gest, să nu întreci calul, să nu se interpreteze, să nu te joci prea mult…ca îi vine vreo idee perversă și cine știe cum reacționează de te simți ca ultima…

 

Eu una mă declar învinsă! M-am săturat să caut…și de fapt să nu caut nimic…căci doar observ și mi se face rău! Iubiți voi…cei care știți ce e aia iubire… eu nu mai știu ce e…