Category Archives: LaSepareu

Când ai prea multe pe umerii tăi…

Știți acele programe de slăbit la finalul cărora antrenorii îți pun în spate un rucsac care cântărește la fel de mult ca și greutatea pe care ai dat-o jos pentru a-ți arăta câtă greutate inutilă obișnuiai să cari după tine? Cam așa stă treaba și când vine vorba despre greutățile sufletești pe care le cărăm după noi în fiecare zi și care ne cocoșează.

Foarte mulți oameni nu se bucură de o viață liberă și frumoasă pentru că nu știu cum să scape de trecutul care nu le dă pace, fie ca este vorba despre un păcat pe care l-au făcut, fie că este vorba despre o traumă pe care le-a provocat-o altcineva. Lucrurile acestea se întâmplă și soluția nu este negarea sau încercare de a uita.

Modalitatea eficientă de a scăpa de tot bagajul nedorit din viața noastră este un șir de acțiuni pe care trebuie să îl facem: asumarea trecutului, mărturisirea și iertarea, fie că este vorba despre tine însuți sau despre altcineva. Și da, lucrurile acestea sunt grele, dar Ajutorul nostru în astfel de situații este nimeni altul decât Dumnezeu, care este mai mult decât încântat să ne scape de așa poveri grele. Iisus a purtat totul la cruce înaintea noastră, așa că tot ce avem de făcut este să acceptăm jertfa Lui.

Lucrurile pe care vi le propun sunt esențiale pentru o viață liniștită (și da, sunt conștientă că sunt foarte greu de făcut). Chiar dacă nu vom înțelege poate niciodată de ce unii oameni au reacționat în trecut într-un fel în care ne-au rănit, chiar dacă nu vom înțelege poate de ce la un moment dat în viață am luat decizii atât de proaste, conștienți fiind de faptul ca vor aduce cu ele necazuri mai târziu, asta nu înseamnă că trebuie să ne blocăm în acel subiect.

Viața pe care Dumnezeu ne-a pus-o înainte e frumoasă și trebuie trăită fără un rucsac plin de emoții, regrete și durere constant în spinare. Și știu că sună complicat, dar ce trebuie să facem pentru a scăpa de el este oarecum logic:

În primul rând, trebuie să ne asumăm că s-a întâmplat, că nu putem face nimic ca să îl schimbăm. După care, trebuie să ne iertăm pe noi sau pe cei care ne-au greșit, să ne cerem iertare celor pe care i-am rănit, dacă este cazul. Trebuie să mărturisim greșelile și să ne cerem iertare lui Dumnezeu, pentru că El este credincios și ne iartă. Iar la final, trebuie să nu le mai lăsăm să apară în mintea noastră din nou. Bineînțeles, la început va fi mai greu, dar cu timpul vor apărea din ce în ce mai rar, până vor dispărea definitiv.

Ușor, nu?:))

Știu că este o luptă grea și că poate dura mai mult, dar să ne băgăm gunoiul sub preș este doar o soluție temporară. Procesul pe care îl propun este unul definitiv și eficient.

Merită să încercați!



Dumnezeu nu este o amuleta magica pe care o scoatem din maneca doar cand avem nevoie de ajutor!

Cred ca nu gresesc cand spun ca multi dintre noi Il consideram pe Dumnezeu un ajutor la care apelam doar atunci cand avem nevoie de ajutor, cand suntem bolnavi sau cand cineva drag trece prin momente dificile. Incercam sa Il punem la incercare si Ii cerem sa ne ajute ca sa Isi dovedeasca dragostea fata de noi si suntem suparati si dezamagiti atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum ne dorim.

 

Dumnezeu nu este nici o amuleta magica si nici duhul din lampa, care ne implineste 3 dorinte. Noi nu avem control asupra deciziilor Lui si nici asupra puterii Lui (si slava Lui pentru asta). Dumnezeu este o fiinta mult mai complexa decat am putea-o noi percepe vreodata, iar de aceea, pretentia noastra de a-I intelege actiunile si hotararile este destul de copilareasca.

 

Chiar daca uneori ne aflam in situatii dificile si neplacute si pare ca totul merge in defavoarea noastra, ar trebui sa nu aruncam vina pe Dumnezeu, ci sa verificam daca relatia noastra cu El este in regula si nu ca indeplinim doar niste ritualuri (rugaciune, fapte bune in speranta ca vom fi rasplatiti), pentru ca Dumnezeu nu vrea de la noi asa ceva.

 

Pe adevaratul Dumnezeu Il gasim in Biblie, si nu in versiunile idealizate ale unora sau altora, care Il considera asa cum vor ei. Nu Il vom intelege in totalitate si uneori va fi in contradictie cu ceea ce credem noi ca este bine. Nu va fi intotdeauna pace si nu va fi de acord cu tot ce facem noi. Si pana la urma de ce ar fi, cand El este Atotstiutor si Uniprezent, iar noi suntem niste fire de praf?… Interesant este ca iubeste aceste fire de praf suficient de mult incat sa Isi sacrifice singurul Fiu perfect astfel incat sa le dea sansa la mantuire.

 

Sincer vorbind, cine suntem noi sa Ii judecam deciziile lui Dumnezeu? De ce avem pretentia ca totul sa se desfasoare asa cum dorim noi? De ce nu putem sa renuntam la pretentia de a controla totul cand nu suntem capabili nici sa adaugam o secunda in plus vietii noastre fata de cat este scris.